Cu ceva timp in urma, am fost cu un amic sa mancam la un restaurant chinezesc. Insotitorul meu era un novice total in ale bucatariei chinezesti, astfel ca citirea meniului a fost pentru el o adevarata surpriza. A dat peste o multime de lucruri noi, iar, cum chinezii stiu ca nimeni altii sa creeze povesti si simboluri in jurul mancarii, denumirile unor retete l-au lasat perplex. Cel mai tare l-a amuzat denumirea „iepure cu urechi-de-lemn”. M-am gandit ca poate nu este singurul care ar reactiona la fel, in definitiv si pe mine m-a amuzat si m-a intrigat cand am dat de ea prima oara, asa ca gasesc oportun sa dau cateva minime explicatii despre un ingredient tipic bucatariei asiatice.
Generalitati
Termenul ciuperci „urechi-de-lemn” denumeste fie doar o varietate de ciuperci, fie este folosit ca termen general pentru a denumi mai multe varietati de ciuperci inrudite.
Toate aceste ciuperci cresc pe lemnul copacilor morti. De obicei, se folosesc uscate si necesita inmuiere in apa inainte de a fi gatite. Nu au un gust deosebit, dar au o textura crocanta, care rezista si dupa gatit, si proprietati medicinale, in special anticoagulante.
Sunt un ingredient folosit adesea impreuna cu carnea de porc, dar merg foarte bine cu orice fel de carne. Adaugarea lor in supele orientale da acestora un gust asiatic autentic si o textura interesanta. Se poate prepara un sos cremos, alaturandu-le cepei, usturoiului si busuiocului. Sunt de asemenea excelente pentru stir-fry, imbunatatind atat aspectul cat si textura mancarii.
Ciuperci urechi-de-lemn
Desi ciupercile urechi de lemn sunt adesea confundate cu cele „urechi-norisor”, acestea sunt doar o ruda indepartata a lor. Numele stiintific al ciupercii ureche-de-lemn este Auricularia Polytricha. Mari ca dimensiuni si oarecum tari ca textura, aceste ciuperci nu au gustul delicat al urechilor norisor. Totusi, sunt foarte populare, mai ales in bucataria chinezeasca, si sunt folosite adesea in supe, preparate stir-fry si tocane, fiindca absorb gustul si aroma celorlalte ingrediente din mancare. Se crede de asemenea ca imbunatatesc circulatia sangvina.
Ciupercile urechi-de-lemn se comercializeaza mai ales uscate si se pastreaza in containere inchise ermetic. Inainte de a fi folosite, se inmoaie in apa rece timp de 20-30 de minute. Se clatesc si se scurg, dupa care se indeparteaza capatul tulpinii, acolo unde au fost atasate de lemnul arborelui.
Ciuperci urechea-lui-Iuda
Ciuperca din varietatea Auricularia Auricula-Judae este cunoscuta sub mai multe denumiri, printre care urechea-lui-Iuda, sau urechea-evreului, sunt cele mai raspandite. Ele au forma unei urechi, culoare de la mov la brun inchis sau negru, cu o textura cauciucoasa; cresc cel mai adesea pe scoarta copacilor foarte batrani. Se spune ca Iuda s-a spanzurat de un copac batran, si de aici originea numelui acestor ciuperci.
Aceasta specie este folosita adesea in bucataria asiatica.
Ciuperci urechi-norisor
Ciupercile urechi norisor sunt de culoare gri-bruna si foarte populare in bucataria asiatica.
Cred ca doar ca delicatesa locala, culeasa de taranii din zona.
Ce mai poftesc la niste iutari pe Ascona ala al tau, umpluti cu branza, unt si piper, calzi, iuti si putin amarui….daca ii gusti cruzi unii sunt ca ardeii iuti, dar mai parfumati..Macar din astia mai cumpar sporadic, ici colo, ca si galbiori si ghebe, insa laba ursului chiar nu am mai mancat de multa vreme. O ciuperca galben portocaliu ca un mini-coral,cu niste ramuri care stau toate in sus, putin crocante….chiar nu inteleg de ce nu se mai culeg, zona mai inalta e plina de ele.Galbiori gasesc vara prin zona lacului de la Belis, pe la localnici, cred ca le gasesc cel mai des, ca si ghebele. Dar e deprimant ca specialitatile, adevaratele ciuperci parfumate, si diverse, nu isi au locul pe piata. In schimb, ne umplem de champignon la cutie, care mie cel putin, mi se par cele mai fade dintre ciuperci.
Da, chiar asa, iutarii, laba ursului, ciuperci cu personalitate care erau mereu vara pe mesele noastre…….
@Corina: Unde mama naibii se vand ciupercile astea? Sau nu le mai culege nimeni, pur si simplu?
Din cate stiu, cresc la marginile padurilor mixte, si in Apuseni gasesti mereu pe marginea drumului, vanzatori ambulanti care vand cate o sacosa doua. Nu au insa nici o legatura cu urechile de lemn, sunt foarte parfumate mai ales cand palaria nu e complet deschisa.
@Corina: Pana ajung eu pe la marginea vreunei paduri… Pacat ca avem atatea ciuperci si multi, inclusiv eu, habar n-avem de unde sa le cumparam.
Denumirea populara de urechiuse, cel putin in zona Ardealului, e folosita pentru niste ciuperci marunte, galbene, care n u au textura urechilor de lemn. Am vazut chiar si prin supermarket la un moment dat, la pret astronomic.
@Corina: Au auzit de ele, dar nu le-am vazut niciodata.
Hallo,
Denumirea chineza: Mu Err. Foarte raspandita este si denumirea black fungus. Sau ciuperca de soc, se pare ca socul a fost copacul de care s-ar fi spanzurat Juda.
O zi frumoasa
Katze
ciuperci urechea lui iuda = ciuperci urechi de lemn = auricularia auricula-judae
champignons noir pe wikipedia duce la oreilles de judas si mai zice ca “Ce champignon est communément appelé “champignon noir” en gastronomie asiatique” adica ar veni black mushroom sau ciuperca neagra . eu nu am intalnit asa ceva in gastronomia asiatica dar francezii stiu intotdeauna mai bine … hahaha
Radu, cumva champinions noir, sunt ciupercile urechea-lui-iuda?
Caci am cumparat recent si nu prea stiu ce sa fac cu ele.
Multumesc!
@Motoimaria: Da. Sunt ciuperci urechi-de-lemn sau urechile-lui-iuda, nu stiu sigur. Se inmoaie in apa calda vreo ora, sau fierbinte vreo 20 de minute si se pun in curry-uri sau stir-fry-uri. Nu prea au gust, au insa o textura specifica, elastico-cauciucoasa, destul de interesanta.
@Ada: Din cate stiu, urechiusele care cresc si pe la noi sunt din specia Auricularia auricula-judae, adica urechea-lui-Iuda. Nu le-am vazut insa niciodata in restaurante, sau prin vreo reteta de-a noastra.
Cred ca cresc si pe la noi, se numesc urechiuse, se gasesc primavara pe cioate de lemn, stiu de la sotul meu care se pricepe destul de bine la ciupercile de padure. Si pe mine m-a amuzat sa gasesc in menu la un restaurant cu specific chinezesc “vacuta pe urechi de lemn”, am comandat si sotul meu a recunoscut urechiusele 🙂
Așa este, ciupercile urechi de lemn cresc și la noi. Apar din ce în ce mai multe articole despre acest subiect și am observat ca sunt din ce în ce mai des întâlnite în magazine fie deshidratate fie proaspete.
În bucataria japoneza se numesc kikurage. Literal: meduza de copac.
@Marius Delaepicentru: Misto nume, foarte expresiv. Adevarul este ca aceste ciuperci nu se numara printre cele mai decorative ingrediente. Sunt lucioase si elastice la textura, asa ca denumirea japoneza mi se pare deosebit de potrivita. Ciupercile urechi-de-lemn dau insa, cu adevarat, calitate mancarii.