Pe scurt despre otet

Otetul este unul dintre darurile importante facute omenirii de natura. Orice bautura alcoolica, fie ca este preparata din mere, struguri, curmale, orez sau zahar, odata expusa la aer se va transforma, in mod natural, in otet.
Oteturi aromate
Vinul, berea si orice alta bautura ce contine mai putin de 18% alcool se transforma in otet cand bacteriile convertesc alcoolul etilic in acid acetic. Descoperirea otetului a fost accidentala si s-a petrecut, in mod independent, in mai multe parti ale lumii, asa ca, atata timp cat au existat bauturi alcoolice nedistilate, a existat si otet.

Scurt istoric
● Primele insemnari istorice referitoare la otet provin din Babylon, din anul 5000 i.H., cand babilonienii preparau din curmale vin si otet. Ei foloseau otetul ca aliment si ca agent de conservare, sau pentru a mura fructe si legume.
● Reziduuri de otet au fost gasite in vase din Egiptul antic, din jurul anului 3000 i.H.
● Primele insemnari despre otet provenind din China dateaza din jurul anului 1200 i.H.
● In Biblie, otetul este mentionat, atat in Vechiul cat si in Noul Testament, ca aromatizant al alimentelor, sau ca bautura energizanta. De exemplu, dupa ce a muncit pe ogorul unde era cultivat orz, Ruth a fost invitata de Boaz la masa, oferindu-i paine inmuiata in otet. Hippocrate, socotit parintele medicinei moderne, prescria, in jurul anului 400 i.Ch., otet de mere amestecat cu miere ca medicament impotriva tusei si a racelii.
● Puterea dizolvanta a otetului a fost folosita de generalul cartaginez Hannibal atunci cand a trecut Alpii pentru a invada Italia. Otetul era turnat peste bolovani incinsi pentru a-i sfarama, croind astfel drum trupelor si elefantilor.
● Cleopatra, regina Egiptului, a starnit uimirea generalului roman Marcus Antonius atunci cand a dizolvat o perla extrem de pretioasa in otet si a baut amestecul. Facand aceasta, ea i-a dovedit interlocutorului ca putea organiza o masa pentru 2 persoane care sa coste o avere.
● Otetul diluat a fost folosit ca intaritor si tonic pentru militari. Soldatii romani numeau aceasta bautura reconfortanta „posca”, si o foloseau in mod regulat, ca si samuraii japonezi. Adaugarea de otet in apa avea un efect dezinfectant, omorand bacteriile si virusii. In timpul razboiului civil american, otetul de mere era folosit ca dezinfectant.
● In Evul Mediu, armurile se curatau si se lustruiau folosind otet impreuna cu un material abraziv, cum ar fi nisipul.
● Otetul era folosit si de alchimistii europeni. Turnandu-l peste plumb, ei obtineau o substanta cu gust dulceag, numita „zahar de plumb”, care a fost folosita chiar pana in sec. XIX la indulcirea cidrului prea aspru. Din pacate, acetatul de plumb este de asemenea si foarte otravitor, lucru ce a provocat, in timp, decesul multor amatori de cidru (otetul nu se depoziteaza niciodata in recipiente metalice confectionate din cupru, plumb sau fier si nici in sticla de cristal, care este si ea bogata in saruri de plumb).
● Ludovic al XIII al Frantei (1601-1643) a platit 1,3 milioane franci pentru otetul folosit, in mai multe batalii, la racirea tunurilor. Otetul, aplicat peste tevile de tun fierbinti, avea nu numai un efect de racire, dar mai si curata suprafata metalului si inhiba formarea ruginii.
● Intre 1347 si 1771, multe orase europene au fost lovite, in mod repetat, de ciuma bubonica. Se estimeaza ca circa 50 de milioane de persoane au murit din cauza acestei boli, raspandita de la sobolani la oameni prin intermediul mustelor. In 1721, ciuma a lovit atat de greu orasele franceze, incat mortii nu mai puteau fi ingropati in mod decent. Silite de imprejurari, autoritatile franceze s-au folosit de condamnatii din inchisori pentru a ingropa cadavrele. Cei mai multi dintre acestia au murit, contaminandu-se cu ciuma, dar, potrivit legendei, o echipa formata din 4 condamnati a reusit sa supravietuiasca band zilnic cantitati mari de otet infuzate cu usturoi. Ca rezultat, si astazi otetul aromat cu usturoi este vandut sub denumirea de „otetul celor 4 hoti”.

Comercializarea otetului
Cea mai veche metoda de preparare a otetului era sa se lase vinul, cidrul sau berea in containere deschise si sa se astepte sa se acreasca. Cuvantul francez care denumeste otetul, „vinaigre”, inseamna vin acru. Dar, la un moment dat, ca si in cazul altor alimente si bauturi, francezii au gasit metode mai sofisticate de a produce otet de calitate. In 1394, un grup de viticultori francezi a dezvoltat o metoda de preparare in flux continuu a otetului, numita metoda Orleans. Ca vase de fermentare erau folosite butoaie de stejar, iar otetul era sifonat printr-un cep aflat in partea de jos a butoaielor. Circa 15% din otet era lasat in butoi, adica ceea ce era numit „mama otetului” cu stratul concentrat de bacterii de la suprafata acestuia. O noua transa de cidru sau vin era apoi adaugata in butoaie si era rapid fermentata de otetul lasat in acest scop. Viticultorii francezi au format o ghilda a fabricantilor de otet caci, prin metoda Orleans, erau capabili sa acopere nevoile pietii. Industria europeana de otet a inflorit in timpul Renasterii, iar otetul a inceput sa fie aromat cu diverse condimente, verdeturi aromate, fructe si chiar flori. In sec. XVIII existau deja pe piata peste 100 de varietati de otet.

Otetul balsamic
Prima referire literara la otetul balsamic dateaza din anul 1046. In acel an, imparatul Henric al III-lea a calatorit din nordul Europei la Roma. Pe drum, cat s-a oprit in Piacenza, a cerut marchizului Banifacio, tatal contesei Matilda di Canossa, un mic vas cu faimosul laudatum acentum. Alte documente confirma Modena ca fiind locul de nastere al otetului balsamic, a carui metoda de preparare nu a suferit modificari semnificative timp de secole. Ingredientele traditionale pentru prepararea acestui otet au fost mereu otetul de vin, imbatranit multi ani, uneori sute de ani. Aceasta traditie s-a transmis din generatie in generatie. Chiar familia Estense, care a condus ducatul de Modena din 1598 pana la mijlocul sec. XIX, poseda mari depozite de otet balsamic, devenit deja faimos in intreaga Europa. In 1861, Mr. Aggazzoti, un avocat, a introdus o tehnica revolutionara in care folosea must concentrat de vin, in loc de otet de vin. Aceasta metoda a inlocuit-o treptat pe cea traditionala.
Otet balsamic
Exista 3 tipuri principale de otet balsamic, cele produse in Modena si Reggio, prin metodele vechi, artizanale, si care sunt atestate de experti, marcile comerciale din alte zone decat Modena si Reggio si imitatiile. Imitatiile sunt cele de calitate scazuta; adesea acestea au un gust usor ranced si pot distruge usor o masa. Pentru ceea ce gatiti acasa, o marca comerciala este indeajuns de buna. Gustul acestui otet este ceva mai acid decat al celui produs traditional, dar, chiar si asa, sunt o alegere buna. Marci foarte cunoscute sunt Fini, Cavalli si Cattani. Acest otet trebuie pastrat intr-un loc rece si intunecos, la adapost de caldura pentru a-si pastra consistenta si gustul.

Totusi, nimic nu se compara cu otetul balsamic preparat artizanal, dupa metodele traditionale. Pe timpuri, acest otet nici macar nu era disponibil marelui public, ci doar casei regale si marii nobilimi italiene. Chiar si in urma cu 25 de ani, inca nu era disponibil pentru comercializarea in magazine; circula doar intre prieteni, sau era dat cadou. Un otet balsamic preparat in mod traditional are un gust atat de bun, incat multi prefera sa-l bea pe post de lichior, decat sa-l foloseasca la gatit. Oricum, acest otet nu se foloseste in acelasi mod ca marcile comerciale. In cazul sau, este mai bine sa nu fie incalzit, caci isi pierde gustul fin si aroma sofisticata. El este folosit in salate sau se adauga la feluri de mancare deja gatite. Ca sa puteti deosebi un otet balsamic preparat in mod traditional, cautati codul API MO care arata ca provine din Modena, sau API RE care indica Reggio. Otetul balsamic preparat traditional are o vechime de cel putin 12 ani. Fiecare picatura a sa este decantata si imbatranita prin cel putin 3 butoaie. Aceste butoaie sunt omologate si testate cu mare strictete de 5 experti diferiti. Chiar si sticlele in care este apoi imbuteliat au standarde foarte stricte.

Sticlele sunt etichetate cu etichete de trei culori diferite, culoarea indicand calitatea produsului. Eticheta aurie indica cea mai buna calitate. Aceste oteturi sunt foarte scumpe, cea mai ieftina sticla costand peste 50 de euro, iar cea mai scumpa depaseste 100 de euro. Otetul balsamic preparat in mod traditional este folosit doar cu zgarcenie, dureza ani de zile si, cand cumparati o sticla, ea poate avea chiar peste 100 de ani vechime. Gustul sau este fructat si bogat, ca al unui coniac vechi. Aciditatea este aproape absenta. Marcile de otet balsamic nu seamana una cu alta. Gustul lor depinde de numarul de decantari si de butoaiele in care au fost imbatranite. Acestea sunt pretuite ca adevarate relicve si, cand unul dintre ele se deterioreaza, producatorul il desface si refoloseste partile inca bune, astfel ca otetul sa vina in contact cu lemn imbatranit si deja asezonat de contactul indelungat cu otetul. Unele butoaie folosite astazi au sute de ani vechime

Otetul din orez negru
Este foarte popular in sudul Chinei, unde se fabrica otetul Chiankiang, cel mai bun otet extras din orez negru. In mod normal, otetul de orez negru este preparat din orez glutinos sau dulce, desi meiul si sorgul pot fi alternative excelente. De culoare bruna, acest otet are un gust usor afumat. Este folosit mai ales la mancarurile fierte sau la prepararea sosurilor. Se foloseste uneori ca inlocuitor al otetului balsamic.

Otetul din trestie de zahar
Acest otet are un gust complex, usor dulceag si bucataria filipineza ii datoreaza mult. Este excelent la prepararea muraturilor, mustarurilor si sosurilor vinegreta. Imbunatateste gustul multor sosuri, marinade si dressing-uri.

Otetul de sampanie
Asa cum desigur banuiti, este un otet foarte scump, cu gust delicat si sofisticat; este transparent si stralucitor, cu o nuanta aurie.

Otetul de mere
Este preparat din cidru sau din piureu de mere. Are un gust puternic, iar otetul de cea mai buna calitate se poate dilua pentru a oferi un gust mai delicat, de mar. Are o culoare calda, ca a mierii. Desi se comercializeaza filtrat, exista credinta ca otetul de mere nefiltrat este excelent pentru sanatate.

Otetul de nuca de cocos
Are o aciditate mica si un gust unic si extrem de interesant. Este folosit la prepararea multor mancaruri thailandeze.

Otetul de porumb
Este preparat din sirop de porumb si este rezultatul fermentatiei alcoolice a zaharului din porumb. Are un gust placut si o culoare usor bruna.

Otetul distilat
Este incolor si are un gust prea puternic si brutal pentru a putea fi folosit la gatit; este insa ideal pentru muraturi si ca dezinfectant.

Oteturile aromate
Se folosesc, in diverse parti ale lumii, de mii de ani, cel putin odata cu civilizatia babiloniana. Oteturile albe, rosii si cele de orez sunt cele mai populare, ele fiind aromate cu nenumarate combinatii de ingrediente. Imaginatia este practic singura limita cand vorbim de oteturi aromate. Se prepara prin adaugarea de verdeturi aromate, sau condimente, la otetul de vin sau de cidru, astfel ca aromele sa se amestece. Cele mai comune sunt cele aromate cu verdeturi si condimente, desi florile, vegetalele si fructele nu sunt o optiune de neglijat.

Otetul de fructe
Este preparat cel mai adesea din zmeura, afine si coacaze. Produsul rezultat are un gust dulceag si delicat, o excelenta completare pentru salate si dressinguri, cum ar fi vinegreta de zmeura.

Otetul de malt
Este preparat dintr-o bautura asemenatoare berii, folosind malt de orz, printr-o metoda similara cu cea prin care se obtin oteturile din vin. Otetul de malt este lasat uneori sa se maturizeze inainte de a fi imbuteliat. Are un gust puternic si o aciditate medie. Este folosit doar drept condiment sau pentru muraturi.

Otetul de orez rosu
Acest otet este de culoare inchisa, dar nu atat de inchisa ca otetul de orez negru. Gusturile sunt insa diferite, otetul de orez rosu fiind o combinatie interesanta de dulce cu acru. Poate substitui otetul de orez negru doar daca i se adauga putin zahar. Din el se pot prepara dipuri delicioase, sau poate fi folosit alaturi de taitei, supe si mancaruri cu fructe de mare.

Otetul japonez
Este preparat din orez, sau vin de orez fermentat. Oteturile de orez chinezesti sunt mai puternice decat cele japoneze, care au un gust mai bland si mai fin. Cele chinezesti au culori cu nuante de rosu sau brun, cele japoneze fiind galbui. Exista 2 tipuri distincte de otet japonez: cel preparat din orez fermentat si cel obtinut prin adaugare de otet de orez la sake.

Otet de sherry (Xerex)
Este un tip de otet foarte fin. Sunt preparate dinte-un amestec de vinuri, exact ca sherry-ul, si lasat sa se maturizeze lungi perioade de timp in recipiente de lemn. Dezvolta un gust bland si bogat. Ca si otetul balsamic, otetul de sherry de buna calitate ocupa un loc special in spectrul acestui produs.

Otetul din rachiu
Este distilat inainte ca procesul de acetificare sa se termine si de aceea contine o mica cantitate de alcool care ii schimba gustul. Acesta este cel mai tare dintre toate tipurile de otet si este folosit in aceleasi scopuri ca otetul distilat.

Otetul umeboshi
Este de culoare roz, cu aroma si gust de fructe, putin acrisor. Este un produs secundar, obtinut la prepararea de umeboshi (prune japoneze murate). Din punct de vedere tehnic, nu este clasificat ca un otet veritabil, caci contine sare, dar este un bun inlocuitor pentru otet si sare in multe retete. Are un gust delicat, citric si este excelent in dressingurile de salata sau adaugat legumelor gatite in aburi.

Otetul de orez alb
Este un lichid incolor, asemanator ca gust cu otetul obisnuit. Totusi, este mai putin acid si ceva mai delicat ca gust. De asemenea, daca este preparat din orez glutinos, are o usoara nota dulceaga. Poate fi utilizat cu succes la preparate stir-fry, mai ales in cele dulci-acrisoare, si este foarte bun pentru muraturi.

Otetul de vin
Este de diferite calitati, functie de vinul din care a fost preparat. Oteturile fine provin din vinuri fine si se maturizeaza incet, in butoaie de stejar. Maturizarea lor dureaza de la cateva saptamani pana la doi ani. Oteturile preparate din vin rosu sunt imbatranite mai mult timp decat cele provenite din vin alb. Oteturile produse in scop comercial sunt de calitate inferioara, provenind din vinuri medii si utilizand tehnici de preparare rapide, care le confera un gust lipsit de subtilitate. Unele dintre ele sunt totusi destul de bune, acest lucru reflectandu-se in pretul de vanzare.

Otetul de bere
Are o culoare aurie si este extrem de popular in Germania, Austria si Olanda. Gustul sau depinde foarte mult de varietatea de bere din care este preparat.

Otetul din stafide
Are o culoare brun-deschisa, usor tulbure, si este produs in Orientul Mijlociu, mai ales in Turcia. Uneori, este aromat cu scortisoara ca sa i se imbunatateasca gustul. Este foarte bun la prepararea de sosuri pentru salate


  1. miki spune:

    Mulţumim tare mult pentru toate informaţiile. Poate nu ar fi rău dacă am afla care sînt mărcile cele mai bune sau aproape de original pe care le găsim în magazinele noaste.
    Am vrut să cumpăr zilele trecute un oţet balsamic , dar citind eticheta cu ingrediente …am renunţat .Erau acolo şi nişte E-uri.
    Aş mai avea o rugăminte .Pentru condimentele mai greu de găsit la noi , un ambalaj pe care l-am vedea , ne-ar ajuta să găsim mai uşor produsul . Am căutat diferite condimente prin magazine , dar nu am găsit.
    Toate informaţiile sînt foarte utile şi recunosc mă motivează să încerc să prepar ceva altfel decît pînă acum , dar să am şi toate ingredientele.

    • Radu Popovici spune:

      @miki: Ori de cate ori am putut, am postat si fotografii, cum se poate vedea si la ingredientele descrise la aceasta rubrica. E-urile nu trebuie neaparat sa ne sperie, nu ai cum sa pui conservanti fara sa pui si E-uri, caci conservantii sunt E-uri. La fel stabilizatorii de culoare. Fara conservanti, se strica preparatele, sau isi pierd aspectul, oricat ar fi ele de naturale (sau, mai ales daca sunt naturale).
      Ca s-o luam altfel, aspirina pusa de mamele noastre la gemuri si alte conserve, este si ea un E si, slava Domnului, s-a tot folosit zeci de ani si nu s-a mai panicat nimeni. Sa nu cadem in extrema cealalta si sa devenim paranoici. Nu mai zic ca, fata de ce apa bem si ce aer respiram si ce unde electromagnetice primim in creier si in ochi de la computere, telefoane si televizoare, cati microbi adunam de prin tramvaie, de la birou, de la animale de companie si atingand tot felul de obiecte (clante, manere, bari de sustinere, mobila etc.), cateva E-uri sunt floare la ureche. Credeti ca pasta de dinti nu are coloranti artificiali, stabilizatori, emulgatori, conservanti etc.?

  2. dan spune:

    @miki: in magazinele din Romania NU se gaseste otet balsamic adevarat. Tot ce se gaseste e balsamic fals, colorat cu coloranti (caramel) sau in cel mai bun caz cu adaos de must concentrat. Balsamicul adevarat nu are absolut nici o treaba cu ce se vinde la noi cu acest nume.
    @ Radu poate ar trebui explicat un pic cum e cu aciditatea otetului balsamic; are de obicei 5-6%, la fel cu otetul obisnuit, insa aciditatea este balansata de gustul dulce si intr-adevar nu este intepatoare ca la otetul ordinar (inclusiv la falsul balsamic). Este un gust incredibil, acru si dulce in acelasi timp, nu stiu cum sa-l descriu altfel (ma refer strict la gust, nu la arome care are necesita un expert in vinuri pentru a le putea descrie).

    • Radu Popovici spune:

      @dan: Nu ai dreptate, se gaseste otet balsamic de calitate comerciala, ceea ce nu inseamna ca este falsificat, ci ca este de calitate medie, adica cel pe care si-l poate permite consumatorul din Romania. Am vazut la noi si otet balsamic de buna calitate (la magazinele alimentare de lux, exista cateva), dar la un pret foarte „neprietenos”. In ce priveste aciditatea, ai dreptate cu otetul balsamic, are cam 6%, dar oteturile de slaba calitate depasesc chiar si 20% aciditate, asa ca balsamicul nostru puncteaza bine si la acest capitol. Nu sunt sigur, dar cred ca aciditatea chiar mai scade la maturare, sau macar se compenseaza prin continutul de glicol, caci am gustat un otet vechi de 25 de ani si il puteai bea ca pe lichior.

  3. dan spune:

    as fi foarte interesat sa gasesc in Romania otet balsamic adevarat, daca poti sa-mi recomanzi vreun magazin ti-as fi recunoscator; nu sint sigur ce intelegi tu prin balsamic „comercial”, insa orice am incercat eu din magazinele din Romania a fost porcarie. Exista intr-adevar, un balsamic mai ieftin, care se cheama „condimento”, e invechit mai putin de 12 ani (de obicei 6 ani). Insa nici din asta n-am vazut in Romania, am vazut doar otet ordinar inegrit cu caramel. Diferenta intre balsamicul adevarat, invechit si chestiile ieftine, comerciale, este atit de mare incit ultimele nici nu ar trebui sa se numeasca „balsamice”; de fapt, in Italia este denumire controlata, din cite stiu eu numai ala „vero” se poate numi balsamic… dar poate ca ma insel eu… Pretul pentru balsamic adevarat ESTE neprietenos, eu cel mai ieftin am gasit la 35 EUR o sticla de 125 ml si consider ca a meritat banii. As plati oricand pretul asta si in Romania daca as avea unde. O zi buna.

    • Radu Popovici spune:

      @dan: Exista 3 tipuri principale de otet balsamic, cele produse in Modena si Reggio, prin metodele vechi, artizanale, si care sunt atestate de experti, marcile comerciale din alte zone decat Modena si Reggio si imitatiile. Imitatiile sunt cele de calitate scazuta; adesea acestea au un gust usor ranced si pot distruge usor o masa. Pentru ceea ce gatiti acasa, o marca comerciala este indeajuns de buna. Gustul acestui otet este ceva mai acid decat al celui produs traditional, dar, chiar si asa, sunt o alegere buna. Marci foarte cunoscute sunt Fini, Cavalli si Cattani.
      In ce priveste magazinele cu papa de lux, trebuie sa ma duc pana acolo, caci nu stiu adresele exacte. Unul este pe langa Piata Domenii, celalalt pe langa strada Luca Stroici.

  4. miki spune:

    Domnii mei, pe aproape toate sticlele de oţet balsamic srie că este produs în MODENA. Îl rog pe Radu să-mi spună pe care să îl aleg de exemplu din Carrefour? Care este mai aproape de gustul lui ?Acolo am văzut cele mai multe feluri de oţet balsamic. Cîte despre E-uri , ai dreptate! Aici , în Ploieşti avem şi Mega Image , dar redus la 1/4 ca spaţiu , deci şi produse mai puţine. Mulţumiri pentru discuţii şi timpul acordat!

    • Radu Popovici spune:

      @miki: Din Carrefour este aproape indiferent ce tip de otet luati. Eu l-as lua pe cel mai scump in speranta ca ar putea fi si cel mai bun. Reteta de pangasius cu susan o voi posta maine dimineata. Eu folosesc acum ceva luat din strainatate si nu-mi mai aduc aminte ce am cumparat de aici, din tara. Aproape sigur l-am luat de la Cora, dar nu mai stiu ce anume. Oricum, era mai prost decat ce am luat de afara.

  5. miki spune:

    Mulţumesc pentru răspun! Sincer, mereu sper ca preţul să fie pe măsura calităţii produsului şi sînt dispusă să dau ceva în plus pentru a mă asigura că ceea ce cumpăr este bun. Cam aşa mă orientez şi eu .O seară bună!

  6. Ada spune:

    Am cumparat Monini pt ca era la pachet cu un ulei extravergine fructat si mi s-a parut cat de cat ok. Numai ca eu nu prea am cum sa fac comparatie cu otetul balsamic de o suta de euro sticluta pe care l-am vazut doar pe net. Presupun ca daca as avea acces la el, cel cumparat de mine nu m-ar mai multumi…cam asa merg lucrurile, de aceea il inteleg perfect pe @dan. Presupun ca nici un importator nu considera ca otetul balsamic de top s-ar vinde bine in Romania, totusi nu cred ca tot ce se gaseste pe piata e fals, e doar calitate slaba.

  7. miki spune:

    Astăzi , spre bucuria mea, am achiziţionat – ulei de susan- pe care l-am găsit la magazinul de produse naturiste, ceaiuri şi altele. 200ml-13lei. Este presat la rece .Oţetul de orez unde poate fi găsit?

    • Radu Popovici spune:

      @helena: | „fratilor, dar romaneste ce mai gatiti?????????”

      Sora noastra, eu sunt singurul care gateste pe aici si nu prea gatesc romaneste. Am mancat 50 de ani mancaruri romanesti si imi ajunge. Sunt atatea altele de descoperit…

  8. helena spune:

    radu, te urmaresc la Brava Tv…esti o adevarata enciclopedie gastronomica !!! Invat zilnic ceva de la tine !
    Doar pe Radu Anton Roman l-am mai privit cu atata interes…
    Felicitari !!!

    • Radu Popovici spune:

      @helena: | „radu, te urmaresc la Brava Tv…esti o adevarata enciclopedie gastronomica !!!”

      Multumesc pentru aprecieri, dar sunt departe de a fi o enciclopedie gastronomica si departe de a fi comparat cu Radu Anton Roman. Avem doar acelasi prenume…

    • Radu Popovici spune:

      @helena: | „te rog, da-mi urgent o reteta de clatite-aperitiv, de post”

      Fara suparare, dar am si eu o viata: sotie, copii, prieteni, serviciu si o gramada de proiecte personale. Acest blog este un hobby, adica doar unul dintre proiectele personale. Pot oferi retete daca am timp si chef sa le caut, sau sa le inventez. In nici un caz „urgent”, mai ales ca aceste clatite nici nu se afla deocamdata in zona mea de interes, deci as face o cercetare intr-un domeniu care mi-este destul de strain si as investi mai mult timp decat de obicei.

  9. miki spune:

    Aşa este! Mă încîntă în mod deosebit oţetul balsamic de Modena a cărui calitate nu cred că se poate compara cu cea de pe piaţă.L-ai încercat?Binenţeles şi restul mirodeniilor !Mulţumesc încă o dată!

    • Radu Popovici spune:

      @miki: Cred ca va faceti iluzii… din pacate. Dupa pret, otetul oferit de ei este din aceeasi categorie cu cele din supermarket. Un otet balsamic de foarte buna calitate trebuie sa coste minim 1 ron/gram.

  10. mihai2206 spune:

    Inca nu l-am incercat si, recunosc ca ma cam descurajeaza pretul relativ mic. Daca iei sa imi spui si mie daca ti s-a parut ok; mie imi face mai mult cu ochiul otetul de orez si ala de Xerex care vor face sigur parte din urmatoarea mea comanda.

  11. mihai2206 spune:

    @miky: Daca vrei otet „serios” de Modena, cred ca aici e locul:

    http://www.lareserve.biz/oteturi.htm

    Preturile sunt 103 euro/100 ml. cel de 10 ani si aproape 150 euro/100 ml. cel de 25 de ani.
    Aici l-as intreba pe Radu daca l-a folosit si daca chiar merita acest pret diferenta de calitate fata de ceea ce gasim prin marketuri ca si otet balsamic la preturi rezonabile. Eu recunosc ca ma voi lasa greu convins sa cumpar otet de 150 euro/100 ml.

    • Radu Popovici spune:

      @miky: Da, cred ca acesta este otet balsamic de buna calitate. Recunosc ca nici eu nu as da banii acestia, motivul fiind, pe langa suma in sine, si faptul ca interesul meu major este in bucataria asiatica si nu prea folosesc otet balsamic. Gatind retete asiatice, folosesc otet de orez, care este la fel de bun ca otetul balsamic de supermarket, dar la pret sensibil mai mic. Au chinezii un otet brun, maturat, de foarte buna calitate si gatesc cu el. La cate o salata mediteraneana imi ajunge si un otet balsamic mai modest. Mai este un lucru: adausurile practicate la noi sunt foarte mari, caci nu exista volume mari de marfa vanduta. Sunt aproape sigur ca un otet balsamic similar se poate lua la jumatate de pret din Italia, Franta, Spania etc. Prefer, deci, sa iau de afara.

  12. mihai2206 spune:

    @helena: Romaneste ne-am hotarat sa tragem o varza cu afumatura, niste sarmale si o iahnie din aia, evident, cu carnati cat mai afumati… toate mustind de grasime si apucand-o pe drumul cel mai scurt catre coronarele noastre. La desert, niste colecistokinetice, niste antispastice si ceva triferment si, poate, de ce nu, cu putin noroc, incununam chiar cu o ecografie sau o vizita la chirurg…

  13. miki spune:

    Orice informaţie este utilă şi -i mulţumesc atît lui Radu , cît şi lui Mihai.Eu locuiesc în Ploieşti şi cererea pentru astfel de produse este mai mică . Se găsesc ceva mai greu , dar la primul drum în Bucureşti voi căuta mai ales că Radu ne provoacă să încercăm reţetele lui .Întîi să am condimentele necesare , uleiuri şi oţetul de orez şi sigur încerc reţetele.
    Şi cum bine spune Radu , trebuie să încercăm şi altceva ! Parcă ne-am cam săturat de sarmale , tocăniţă, ostropel…..şi altele . De ce nu un peşte gătiti altfel decît prăjit ? Aici nu avem decît MegaImage şi Carrefour din cele care sînt în Bucureşti.Mai sînt alte supermarketuri , dar sărace în produsele ce mă interesează. Să auzim numai de bine!

  14. miki spune:

    @radu: Te rog să-mi spui dacă uleiul de alune este din alune de pădure sau din arahide ?.Am mai găsit sos de soia produs de „Delhaze” de trei feluri: sweet,light,dark. Pe care dintre ele îl recomanzi? . Spre surprinderea mea , astăzi erau bine aprovizionaţi.Am găsit şi oţet de orez , ulei de susan ceva mai închis la culoare , probabil din seminţe prăjite.Mulţumesc!

    • Radu Popovici spune:

      @miki: Uleiul de alune este obtinut din alunele de pamant, adica arahide (Arachis hypogaea). Sosul de soia light este mai sarat, mai subtire si se foloseste in loc de sare in bucataria asiatica, cel dark contine caramel, este mai gros si mai putin sarat, gustul este un pic dulce si afumat si se foloseste ca sa dea gust si culoare frumoasa mancarii. Sosul de soia dulce are un gust excelent, dulce-sarat si este folosit tot pe post de condiment, mai ales in bucatarie indoneziana. Amanunte despre sosul de soia gasesti aici.
      Uleiul de susan brun este obtinut din seminte de susan prajite si nu se foloseste decat pe post de condiment. Are o aroma deosebita, dar nu este bun pentru prajit (se arde inainte de a atinge temperatura optima pentru prajeala). Amanunte despre uleiuri gasesti aici, aici si aici.
      Ca o observatie adresata nu doar tie, ci tuturor vizitatorilor acestui blog: dat fiind ca am postat peste 200 de articole, multe dintre ele despre ingrediente asa-zis exotice, ar fi mai usor pentru mine (adica as economisi timp) daca ati cauta raspunsul la intrebarile voastre, mai intai chiar in blog. Exista un motor de cautare, iar meniul din partea superioara grupeaza intr-un mod logic si ordonat toate materialele postate.
      Sunt fericit ca va trezesc interesul, dar mai toata lumea prefera varianta comoda, aceea de a ma intreba pe mine, chiar daca raspunsul il pot gasi singuri in acest blog. Multe lucruri interesante sunt spuse si aici.
      De asemenea, comentariile facute de Marius Delaepicentru, un excelent bucatar si specialist in bucataria japoneza, completeaza in mod fericit multe dintre articolele mele.

  15. miki spune:

    @radu: Doream doar un răspuns scurt, să nu pierzi timp.Pe care din cele trei sosuri îl recomanzi sau preferi tu?. Cît despre uleiul de alune, cel cumpărat de mine este din alune de pădure, nu de arahide şi întrebam dacă este cel folosit de tine. Ştiu diferenţa între arahide şi alune. În reţetele tale spui doar ulei de alune. Ceea ce am găsit eu este ulei din alune(de pădure-coform şi pozei de pe etichetă). Deci, în concluzie , de care folosim? Încă nu am văzut ulei de arahide, dar voi căuta dacă este cel pe care trebuie să-l folosesc. Scuze dacă nu m-am făcut înţeleasă! Citesc în fiecare zi cîte ceva nou aici. Am parcurs aproape toate articolele scrise de tine şi-mi face mare plăcere cînd le citesc, dorind astfel să mă informez .Dacă aveam răspunsuri la întrebări , nu mai încercam să aflu de aici ce mă interesa. Cînd spui alune sau arahide, bănuiesc că se ştie diferenţa dinte ele. Dacă nu este prea mare pierderea de timp te-aş ruga să-i mai acorzi cîteva minute şi să-mi răspunzi foarte scurt, dacă se poate. Mulţumesc şi scuze pentru întrebări, dar fi îngăduitor cu neştiutorii. Încercăm şi noi să preparăm”altceva”.

  16. Radu Popovici spune:

    @miki: Nu prea se pot da raspunsuri scurte, ele trebuie explicate macar un pic, atat cat ma pricep si eu. Sau poate este un defect al meu, caci nu pot da raspunsuri care mi se par incomplete, sau neclare.
    Asiaticii folosesc uleiul de arahide (groundnut oil) rafinat. Uleiurile rafinate nu prea au gust propriu si nici aroma si se pot utiliza la temperaturi ridicate fara sa se arda. Invers se comporta cele obtinute prin presare la rece si nerafinate.
    Eu folosesc ulei de arahide, doar ca sa pastrez consistenta retetelor si ca sa ofer informatia, dupa mine relevanta, ca reteta se gateste la mama ei acasa cu acest ulei. Cel mai adesea, in listele de ingrediente ale retetelor mele, intre paranteze, apare mentiunea „sau ulei de floarea-soarelui”, care este mai ieftin, mai usor disponibil si la fel de potrivit. Practic, este indiferent ce fel de ulei folosesti, atat timp cat este unul insipid si rezistent la temperaturi de peste 180 C: ulei de palmier, ghee, ulei de soia, ulei de orez, ulei din seminte de strugure etc.
    Nu se poate folosi in bucatarie asiatica uleiul de masline, decat cel mult cel de calitate medie, numit simplu „olive oil”, nu si cele care poarta mentiunile „extra virgin” si „virgin”. Acestea sunt prea aromate si modifica iremediabil gustul si aroma. Uleiul de porumb are si el o aroma destul de puternica, desi este rafinat; din acest motiv nu l-as recomanda decat la nevoie.

  17. cristi-j spune:

    foarte interesant articolul . despre unele oteturi nici nu stiam . dar nu prea ma atrage subiectul in sine , nu sunt pasionat de otet . mi-ar placea o mica colectie cu citeva tipuri de otet dar ma cam trag inapoi si preturile care mi se par un pic mari pentru ceva ce stiu ca nu prea voi folosi . am doar un rest de otet balsamic (oarecare) si un rest de otet de orez .
    otetul de sherry e aproximativ echivalentul spaniol al otetului balsamic . are aceleasi nuante de dulce ? se pot substitui ?

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Nu am folosit niciodata otet de sherry, dar stiu ca exista mai multe feluri, cu gusturi diferite. Sunt convins ca unele dintre ele pot substitui aceto balsamico, asa cum o poate face si otetul brun de orez. Mai este un otet spaniolesc, produs la Huelva, parca se numeste condado, despre care am auzit ca ar fi de foarte buna calitate.

  18. Iulian spune:

    Desi urmaresc blogul de ceva vreme si, din cand in cand, mai si las si cate o vorba, abia azi mi-am aruncat ochii pe acest articol dupa ce m-am uitat pe etichetele celor doua sticle de otet balsamic „de-al nostru” , luat din Kaufland, pe care le am in bucatarie. Eram si eu nedumerit cand am vazut ca mai are si alte adaosuri. Acum, multumita articolului. m-am dumirit oarecum si tin sa multumesc pentru asta, concluzia mea finala despre otetul balsamic este ca se dovedeste a fi un produs periculos care poate genera discutii aprinse si in contradictoriu 😀 Oameni buni, nu mai fiti asa de acri 😀

    • Radu Popovici spune:

      @Iulian: Am fost in trecut martorul unei faze hilare, care dovedeste ca cei mai periculosi nu sunt nestiutorii, ci cei care stiu cate ceva, dar care isi inchipuie ca stiu destul. Povesteam intr-un grup despre otetul balsamic, iar cineva m-a luat in ras. Cum imi permit eu sa mint ca este un otet invechit, cand a vazut el bine pe etichete ca este doar otet imbunatatit cu concentrat de must si caramel? Adica eu ii iau drept fraieri?

      De fapt, nu oamenii buni sunt acri, ci doar cei needucati si cei prosti.

  19. patryk spune:

    radu ai fost onest si apreciez.
    este greu sa gasesti adevarata reteta pentru prepararea otetului de orez.
    nici in informatiille chineze, indiene, coreene si japoneze nu am gasit informatii precise la modul de preparare si cantitatile exacte.
    o fi secret de stat? modul de preparare a otetului de orez?
    pacat ca trebuie sa pierd atita timp sa gasesc ceva despre orez

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.