Pe scurt despre rom (1)

Romul este pentru multi o mare necunoscuta. Bautura misterioasa si exotica, înconjurata de legende în care abunda pirati si insule ale comorilor, romul suscita în ultimii ani un interes din ce în ce mai mare.

Am cazut si eu prada acestui trend, silit, ca sa spun asa, de nevoia de a organiza la Bistro GUXT evenimente cat mai interesante. La sfatul unui prieten am organizat cateva degustari de rom si, în lipsa unui specialist, am fost nevoit sa ma documentez, atat cat sa pot sustine prezentarea bauturilor. Am facut aceasta cat am putut de temeinic si, de la un moment dat încolo, cu mare placere, romurile conturand un univers mai mult decat captivant.

Romul este nu doar o bautura care îmbina robustetea cu rafinamentul, ci si una care a marcat profund istoria omenirii. Din cauza sa au fost declansate razboaie si au fost cucerite tari; a fost una dintre cauzele aparitiei si mentinerii sclaviei si a influentat vietile a milioane de oameni din trei continente. Povestea sa te tine cu sufletul la gura, este dinamica si incredibila, este demna de un roman de aventuri… sau, de ce nu?, de un joc pe consola sau de un serial tv.

Definitie
Romul este o bautura alcoolica obtinuta din produsele reziduale rezultate în procesul de fabricare a zaharului, cum este melasa, sau, pur si simplu, din sucul trestiei de zahar, printr-un proces de fermentatie urmata de unul de distilare si apoi de o maturare obligatorie.

Melasa este reziduul gros, de culoare bruna, foarte dulce, care este ramane dupa ce sucul de trestie de zahar este fiert si cristalizat.
Cele mai multe tipuri de rom se obtin din melasa, fiindca este ieftina. Contine înca circa 50% zahar, dar si cantitati importante de minerale si alti micronutrienti care contribuie la aroma si gustul final al bauturii.
Romurile produse din suc de trestie de zahar, mai rare si mai scumpe, au arome si gusturi mai catifelate.

Cea mai mare parte a productiei de rom provine din Caraibe si America Latina, dar cantitati importante se produc si în Austria, Spania, Australia, Noua Zeelanda, Fiji, Hawaii, Filipine, India, Indulele Réunion, Mauritius, Africa de Sud, Taiwan, Thailanda, Japonia, SUA si Canada.

Etimologie
Originea cuvantului „rom” este neclara si actualmente se vehiculeaza mai multe teorii legate de provenienta sa.
Una dintre ele, apartinand lui Samuel Morewood, un etimolog britanic, afirma ca „rom” este o silaba preluata din latinescul „saccharum”, care înseamna „zahar”. Teoria pare foarte credibila pentru limba engleza, unde „rum” este cuvantul ce denumeste aceasta bautura; totusi, sufixul „-um” este foarte des întalnit în limba latina, limba continand si multe radacini de cuvinte terminate cu litera R, asa ca aceasta etimologie ar putea fi aplicata unui numar foarte mare de cuvinte.

Exista alte teorii care afirma ca „rum” este o versiune truncata a termenului „rumbullion”, sau „rumbustion”. Ambele aceste cuvinte au aparut cam în acelasi timp, undeva pe la 1650, si au fost utilizate ca termeni de argou echivalenti pentru „tumult” sau „rumoare”, probabil cu referire la dezordinile care apareau în versiunile timpurii ale barurilor, ca urmare a consumului exagerat de alcool.

O alta posibila provenienta este legata de paharele folosite de marinarii olandezi, numite „rummers”, din olandezul „roemer”, care înseamna „pahar de baut”.
O alta teorie leaga romul de cuvanrul francez „arôme”, care înseamna “aroma”, cu referire la parfumul seducator al acestei bauturi.

Indiferent de provenienta, termenul “rom” era deja în uz în 1654, în coloniile britanice din America de Nord. Exista un document al Curtii generale din Connecticut care ordona confiscarea “whatsoever Barbados liquors, commonly called rum, kill devil and the like“, adica “a oricaror bauturi alcoolice din Barbados, numite în mod obisnuit rom, omoara-diavol si altele asemenea”.
Un alt document din 1657, cel al Curtii generale din Massachussets, decidea scoaterea în ilegalitate a celor care vand alcooluri tari, indiferent ca se numesc rom, apa vie, vin, brandy etc. Ma cam uimeste prezenta vinului în aceasta însiruire, caci acesta este orice dar nu un alcool tare.

Astazi romul are denumiri usor diferite functie de locul de provenienta. Cele fabricate în teritoriile vorbitoare de limba spaniola se numesc “ron”. Eticheta “ron añejo” se aplica mai ales romurilor premium, îmbatranite un numar semnificativ de ani.
Termenul “rhum” este folosit pentru a denumi romurile fabricate direct din sucul trestiei de zahar. Acestea se obtin în teritoriile vorbitoare de limba franceza. Un rom vechi este denumit “rhum vieux”.

O versiune de rom din Newfoundland este denumita “screech”, în timp ce unele variante de romuri ieftine din Indiile de Vest sunt denumite “tafia”.

Istorie
Spre deosebire de bauturile fermentate, ca hidromel (mied), cidru, bere si vin, romul este o bautura distilata. Daca fermentatia este un fenomen natural, distilarea este în mod clar un proces tehnologic inventat de om. Romul este, deci, o bautura relativ nou aparuta, asa ca radacinile sale ar trebui sa fie mai usor de pus în evidenta. Şi cu toate acestea, exista destule controverse asupra datei si locului în care a fost fabricat primul rom.

Istoria romului se suprapune foarte des peste cea a zaharului. În mod cert, romul nu ar fi existat fara zahar, iar zaharul ar fi fost mult mai putin rentabil de produs fara rom.
Ţinand însa cont de faptul ca distilarea foloseste un alcool fermentat, obtinut din trestie de zahar, precursori ai romului au existat înca din antichitate.

Sunt date care arata ca în India si China se produceau bauturi fermentate din sucul trestiei de zahar. Din aceste doua puncte emergente, fermentatele de trestie de zahar s-au raspandit în mai multe zone. Desigur, nu putem înca vorbi despre rom, ci doar despre un fel de “vin” obtinut prin fermentatie din sucul de trestie de zahar.
Procedeul de fabricare a zaharului înca nu se inventase, asa ca melasa era pe atunci inexistenta, iar distilarea avea sa fie cunoscuta abia în Evul Mediu.
Exista înca si astazi bauturi fermentate din suc de trestie de zahar, cel mai cunoscut exemplu fiind, probabil, bautura numita “brum”, produsa în Indonezia si Malaezia înca de acum cateva mii de ani.

Controversatul Marco Polo afirma în secolul al XIV-lea ca i-a fost servit, undeva într-o zona destul de incerta, dar apartinand astazi Iranului, un excelent vin din… zahar, probabil tot un fel de brum malaezian.

Spaniolii si portughezii, pe masura ce au început sa se aventureze în Oceanul Atlantic, au plantat zahar în insulele Canare si Azore. În 1493, Columb a luat trestie de zahar pe navele sale, în cea de-a doua calatorie spre America, unde le-a aclimatizat în insula Hispaniola (astazi împartita între Haiti si Republica Dominicana). Portughezii au facut acelasi lucru în Brazilia.

Caraibele s-au dovedit a fi locul ideal pentru cultivarea trestiei de zahar, iar productia de zahar s-a raspandit foarte repede pe insule. Existau sute de plantatii de trestie apartinand colonistilor englezi, spanioli, francezi, portughezi si olandezi.

Primul rom adevarat, distilat din alcoolul obtinut prin fermentarea melasei a fost obtinut în secolul al XVII-lea, în Caraibe. “Vinovati” au fost, se pare, sclavii de pe plantatiile de trestie de zahar.
Una dintre marile probleme ale fabricarii zaharului din trestie era cantitatea imensa de deseuri. Daca tulpinile de trestie puteau fi folosite drept combustibil, melasa facea viata grea tuturor producatorilor de zahar. Fara exagerare se poate spune ca romul a aparut si fiindca fabricarea sa rezolva problema deseurilor.

Sclavii de pe plantatii au fost primii care s-au gandit sa foloseasca melasa la fabricarea de alcool, care, prin distilare ulterioara, îsi marea concentratia si scapa de impuritati. A aparut astfel primul rom, un alcool distilat, aspru si incolor.

Legenda spune ca primul rom a aparut în Barbados, la o data nesigura, dar cea mai timpurie înregistrare îl plaseaza în 1651. Alte surse afirma ca pe la 1620 se producea deja rom în Brazilia. De asemenea, se pare ca o bautura alcoolica, identificata ca fiind rom, a fost descoperita într-o sticla gasita pe vasul suedez “Vasa”, scufundat în 1628.

Odata aparut în Caraibe, romul a devenit popular si în coloniile britanice si franceze din America de Nord. Nu este deloc o surpriza ca, în scopul de a satisface o cerere din ce în ce mai mare, au aparut distilerii si pe continentul nord-american; prima dintre ele, atestata în 1664 era situata în actuala Staten Island. Trei ani mai tarziu, în 1667 o noua distilerie apare în Boston, statul Massachussets.
În doar cateva decenii, fabricarea romului a devenit una dintre cele mai prospere industrii în coloniile nord-americane. Centrul acestei industrii era în New England, regiune din nord-estul actualelor SUA, si cuprinzand statele de astazi Maine, Vermont, New Hampshire, Massachusetts, Connecticut si Rhode Island.
Erau regiuni bine industrializate în acea epoca, iar romul produs aici era mai putin robust, asemanator oarecum cu whisky-ul. Romul produs în Rhode Island chiar a fost acceptat în Europa, pentru o perioada, ca o moneda alternativa pentru aur. O statistica din acea vreme arata un fapt nu doar interesant, ci chiar incredibil: consumul anual de rom în coloniile americane, înainte de razboiul american pentru independenta era de circa 14 litri, în medie, pentru fiecare barbat, femeie si copil. Mi se pare o cifra monstruos de mare, care arata însa succesul acestei industrii.

O industrie cu o astfel de dezvoltare rapida avea sa nasca, în mod logic, o mare cerere de melasa, care s-a combinat cu o cerere tot mai mare de zahar a europenilor secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea. Zaharul si melasa se obtineau de pe plantatiile de trestie de zahar, iar cererea de forta de munca a explodat, pur si simplu.
Munca de pe plantatii era extrem de solicitanta, iar indienii nativi din Caraibe nu au putut-o suporta. Supusi unui regim nemilos au fost decimati de epuizare, malnutritie si boli. Solutia pentru plantatorii de trestie d ezahar a fost una simpla: importul de sclavi negri, de pe continentul african. Acestia erau o mana de lucru ieftina si rezistenta.

Afirmam mai devreme ca romul a fost una dintre bauturile care au schimbat istoria lumii si au afectat viata a milioane de oameni. Aceasta bautura a fost unul dintre motivele aparitiei unui ciudat si nemilos comert triunghiular între coloniile americane, Caraibe si Africa. Se schimbau rom, melasa si sclavi, respectiv.

Sclavii erau achizitionati din Africa, de la diversi regi sare îi „recoltau” prin rapire si razboi, la schimb cu rom si diverse produse industriale (în mod ironic, printre acestea figurau la mare cinste lanturile si catusele din fier si otel); erau apoi vanduti în Caraibe, de unde vasele erau umplute cu zahar si melasa. Melasa era transformata în rom în New England, de unde vase încarcate cu zahar si rom porneau spre Europa, iar alte flote, încarcate cu rom si obiecte industriale luau drumul Africii, pentru a încarca mai multi sclavi. Dureros si ironic era faptul ca sclavii erau pusi sa munceasca pentru a fabrica melasa si rom, iar acesta din urma era folosit pentru a cumpara cantitati suplimentare de sclavi. Sclavia era un fenomen care, din nefericire, se autosustinea.

Acest comert era formidabil de profitabil și a înlocuit la un moment ndat comertul cu mirodenii, care începuse sa decada. Ceaiul, cafeaua, zaharul și romul devenisera atunci marfa la moda, beneficiind de o cerere mereu crescanda.
Comertul cu zahar avea sa fie cauza aparitiei celebrului Sugar Act din 1764, cel care a fost unul dintre motivele izbucnirii revolutiei americane pentru independenta.

Romul nu a încetat sa creasca în popularitate nici dupa ce coloniile britanice din America de Nord și-au obtinut independenta. Mai mult, a început sa fie utilizat și ca arma politica de catre candidatii la functii politice si administrative, care își cumparat în mod frecvent voturi împartind rom cu generozitate. Mai mult, candidatii obișnuiau sa socializeze cu alegatorii, lucru care se facea concomitent cu consumul de mari cantitati de bautura, în special rom. Aceasta a fost perioada de maxima popularitate a romului, caci în deceniile care au urmat, restrictiile comerciale legate de importul de rom din insulele britanice din Caraibe, combinate cu popularitatea crescanda a whisky-ului american, mai ieftin și oferind un puternic simbolism patriotic, a dus la declinul consumului de rom.

(va urma)

Bibliografie:
en.wikipedia.org
mentalfloss.com
rumhistory.com/
www.mainrum.co.uk
www.rumbarrel.com
www.tasteofrums.com
www.cbsnews.com
www.tastings.com