Pe scurt despre satarul chinezesc

Satar chinezesc – un instrument versatil în bucatarie

Vreme de circa 4 ani, înainte si putin dupa ce am început acest blog, am lucrat aproape exclusiv cu satare chinezesti. Sunt foarte ieftine comparabil cu orice cutit european sau japonez, se potriveau foarte bine cu ceea ce vroiam eu sa gatesc pe atunci si sunt foarte usoare si versatile.

Chiar si pe cand eram cursant la scoala de bucatari am folosit tot un satar chinezesc, spre uimirea colegilor mei. În curand însa, dupa ce l-au vazut la lucru, au învatat sa-l aprecieze. Între timp, lucrand tot mai mult în domeniu, am ajuns fie sa investesc unele sume de bani pentru achizitionarea si a unor altfel de cutite, fie mi s-au oferit cadou.

Acum apreciez foarte mult un cutit conventional de buna calitate, dar nu ma dezic nici de afinitatea pe care o am pentru umilele satare. Haideti, deci, sa revenim la ele.

Satar… Numele este înselator, caci satarul cu care suntem noi, europenii, obisnuiti este, de fapt, un instrument greu, fabricat din otel inoxidabil sau otel-carbon, folosit la tocat.

Satarul chinezesc este însa mai curand un cutit cu lama lata sau foarte lata, extrem de versatil, folosit nu doar la tocat, ci si la feliat, taiat julienne, cubulete etc.
Satare chinezesti

Exista trei tipuri principale de satare chinezesti.

Ele sunt numerotate de la 1 la 3.

  • Satarul nr. 1 este cel mai greu si se foloseste, în special, la tocat. Este, practic, similar satarului european. Are o lama grea, atat cat sa poata taia oase destul de groase.
  • Satarul nr. 3 este cel mai usor si poate felia de minune. Acest tip de satar este cel folosit de mine preponderent. Usor de nici nu-l simti cand îl manuiesti, foarte ascutit, simplu de întretinut si, credeti-ma, tine la tavaleala.
  • Satarul nr. 2 este situat între acestea doua si este, dupa unii, cutitul de bucatarie ideal. Este atat de versatil si potrivit ca dimensiune si greutate, încat se poate utiliza partea din fata a lamei, cea mai subtire, pentru taieri delicate, ca feliere, julienne, filetare si despicare; partea din spate a lamei, cea mai groasa, pentru a taia prin os. Muchia din spatele lamei poate fi folosita la pisat, iar latimea lamei pentru a strivi, a bate carnea si chiar pentru a transporta ingredientele între fundul de tocat si wok.
Citeste si articolul →   Un vin de incercat: Rose Euxine, din gama Byzantium

Concluzie personala despre satarul chinezesc

Multi bucatari afirma ca nr. 2 este cel mai bun satar, dar, cu exceptia taiatului prin os, si satarul nr. 3 face exact aceleasi lucruri.
Poate ca întrebuintez ceva mai multa forta cand este vorba despre strivit, spart nuci, batut carne sau taiat prin cartilaje, dar zau ca eu m-am împacat cu el de minune.

Sa va mai spun ca am dat doar 10 lei pe el în Dragonul Rosu? Nici celelalte nu au fost scumpe: nr. 2 a costat vreo 20 lei, nr. 3 vreo 35 lei. Le-am cumparat acum cativa ani si nu mai sunt sigur de preturi.

Oricum, îl am pe acest nr. 3 de minim patru ani si înca merge de minune; doar i-am întretinut taisul trecandu-l pe masat si am avut grija sa-l spal si sa-l sterg imediat, ca sa nu se pateze sau sa nu rugineasca. Mai simplu de atat…

Sigur, poti gati mancare chinezeasca si fara acest satar, dar credeti-ma ca am o satisfactie nebuna folosindu-l la gatit.
Ca atunci cand reusesti sa mananci preparate chinezesti cu betisoare (chestie care, din pacate, mie nu prea îmi iese). Sigur ca poti “bascula” si cu lingura sau furculita, dar cand o faci cu betisoarele, te simti cel/cea mai tare din parcare.

La fel, încercati sa gatiti mancarea chinezeasca, thailandeza, vietnameza, cambodgiana, indoneziana, singaporeza, malaeziana etc. folosind satarul descris de mine. Gatitul va fi si mai placut, si mai distractiv decat de obicei.


13 comentarii pe “Pe scurt despre satarul chinezesc

  1. mihai spune:

    Am si eu un satar facut de bunicu’ (dumnezeu sa-l odihneasca) acu vreo treis’ceva de ani ,poate 40 nu sunt sigur , are cam 800 gr cu lama lunga de 17 cm, lata de 8cm , si groasa cam de 1cm, din Dumnezeu stie ce fel de otel. Am folosit satarul asta de la taiat oase de porc pana la taiat si ascutit araci pentru fasole, am taiat si cuie cu el . Il tin meru dupa mine cand merg la padure, cateodata prajesc chiar slanina daca se intampla sa uit frigaruile acasa. De cand cand ma stiu a avut mereu o culoare maro inchis de tot aproape spre negru .Nu stiu daca e din metal sau e vreo patina ceva, chiar si dupa ce il ascut in vreo 2 ore si lama are aceasi culoare. Daca este vreun fel de rugina as vrea sa stiu cum pot sa il curat? Multumesc mult

    • Radu Popovici spune:

      @mihai: Nu pot sa afirm ca sunt priceput la oteluri. Din cate stiu insa, otelul negru este semn bun. Inseamna ca este de calitate buna si rezistent.
      Totusi, este vorba despre alt fel de satar decat cele descrise de mine. Asta nu-l face insa mai putin folositor.

  2. balauru spune:

    Tind sa cred ca acest “chinese cleaver” este mai practic in bucatarie decat un cutit european, in ceea ce priveste lucrul cu legumele. La chestii gen usturoi sau ghimbir, atunci cand vrei sa le strivesti ca sa faci o pasta, de exemplu, cred ca este imbatabil. In mod evident, trebuie sa te joci putin cu el ca sa te obisnuiesti, aka “sa-ti intri-n in mana”.

    Nu posed o asemenea jucarie, dar este in planul de achizitii pe anul acesta 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @balauru: Este excelent si la feliat si tocat carne. Nu insa si la filetat sau dezosat. Fiindca ai adus vorba despre achizitii, merita sa faci un drum la Dragonul Rosu; eu de acolo am luat toate satarele.

  3. TeoBucatar spune:

    De utilitatea si satisfactia folosirii nu ma indoiesc dar, ma intreb daca nu sunt prea grele,pentru ca eu folosesc cele mai mici cutite posibile pe care le gasesc iar la cele mari nu apelez decat daca este neaparata nevoie.

    • Radu Popovici spune:

      @Teo: Cel mai bun cutit este cel cu care te impaci cel mai bine. Poate pentru femei, aceste satare sunt cam la limita. In mod sigur cel nr. 1 este mare. Totusi, nr. 3 are doar 215 g. Poate doar latimea lamei sa te incurce… 🙂

  4. memphis spune:

    Sa stii ca ai dreptate. L-am luat din Berlin, de la un magazin specializat si imi amintesc ambalajul; scria in japoneza si germana si parca imi amintesc si de numele Nikiri. Ma rog, ideea este ca merge excelent si doar il trag pe masat inainte de a toca cu el.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Termonologia este destul de confuza; multe chestii sunt numite “chinese cleaver”, desi sunt fie satare normale, fie cutite. Cred ca tu ai mai curand un cutit stil Nikiri, care are, intr-adevar, lama lata, cu latime constanta cam de 7 cm, si este folosit preponderent la tocat, cu o miscare de sus in jos, ca de ghilotina.

  5. Uica Mihai spune:

    Eu am inceput sa folosesc satarul chinezesc inca din 1991 cand am fost ucenic la un chinez din Nurenberg. Mi-am facut unul la mine in atelier dintr-o lama de fierastrau circular cu manier de textolit. M-a tinut pana anul trecut cand un nemernic l-a folosit ca sa arunce la tinta intr-un plop la o sebare campeneasca. Satarul s-a dus vajaind in raul Timis si acolo a ramas pe veci. Nu am plans dupa el, dar nici mult nu mai aveam. In schimb nemernicului i-am tras pe bune o bataie ca la mama ei.
    De atunci lucrez cu un satar cumparat de pe internet dar nu ma multumeste. Oricum am o colectie de 7 bucati dar ca cel facut de mine nu e niciunul.

    • Radu Popovici spune:

      @Mihai: Daca nu se ducea in rau, ar fi tinut si acum, sunt sigur. Eu am 4 satare chinezesti si 2 europene, plus 7 cutite europene si japoneze. Deja arata ca o panoplie de arme. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.