Pe scurt despre satârul chinezesc

Satâr chinezesc – un instrument versatil în bucătărie

Vreme de circa 4 ani, înainte şi puţin după ce am început acest blog, am lucrat aproape exclusiv cu satâre chinezeşti. Sunt foarte ieftine comparabil cu orice cuţit european sau japonez, se potriveau foarte bine cu ceea ce vroiam eu să gătesc pe atunci şi sunt foarte uşoare şi versatile.
Chiar şi pe când eram cursant la şcoala de bucătari am folosit tot un satâr chinezesc, spre uimirea colegilor mei. În curând însă, după ce l-au văzut la lucru, au învăţat să-l aprecieze. Între timp, lucrând tot mai mult în domeniu, am ajuns fie să investesc unele sume de bani pentru achiziţionarea şi a unor altfel de cuţite, fie mi s-au oferit cadou.
Acum apreciez foarte mult un cuţit convenţional de bună calitate, dar nu mă dezic nici de afinitatea pe care o am pentru umilele satâre. Haideţi, deci, să revenim la ele.
Satâr… Numele este înşelător, căci satârul cu care suntem noi, europenii, obişnuiţi este, de fapt, un instrument greu, fabricat din oţel inoxidabil sau oţel-carbon, folosit la tocat.
Satârul chinezesc este însă mai curând un cuţit cu lama lată sau foarte lată, extrem de versatil, folosit nu doar la tocat, ci şi la feliat, tăiat julienne, cubuleţe etc.
Satare chinezesti

Există trei tipuri principale de satâre chinezeşti.

Ele sunt numerotate de la 1 la 3.

  • Satârul nr. 1 este cel mai greu şi se foloseşte, în special, la tocat. Este, practic, similar satârului european. Are o lamă grea, atât cât să poată tăia oase destul de groase.
  • Satârul nr. 3 este cel mai uşor şi poate felia de minune. Acest tip de satâr este cel folosit de mine preponderent. Uşor de nici nu-l simţi când îl mânuieşti, foarte ascuţit, simplu de întreţinut şi, credeţi-mă, ţine la tăvăleală.
  • Satârul nr. 2 este situat între acestea două şi este, după unii, cuţitul de bucătărie ideal. Este atât de versatil şi potrivit ca dimensiune şi greutate, încât se poate utiliza partea din faţă a lamei, cea mai subţire, pentru tăieri delicate, ca feliere, julienne, filetare şi despicare; partea din spate a lamei, cea mai groasă, pentru a tăia prin os. Muchia din spatele lamei poate fi folosită la pisat, iar lăţimea lamei pentru a strivi, a bate carnea şi chiar pentru a transporta ingredientele între fundul de tocat şi wok.
Citeste si articolul →   Am o jucărie nouă: răzătoarea ceramică Kyocera

Concluzie personală despre satârul chinezesc

Mulţi bucătari afirmă că nr. 2 este cel mai bun satâr, dar, cu excepţia tăiatului prin os, şi satârul nr. 3 face exact aceleaşi lucruri.
Poate că întrebuinţez ceva mai multă forţă când este vorba despre strivit, spart nuci, bătut carne sau tăiat prin cartilaje, dar zău că eu m-am împăcat cu el de minune.
Să vă mai spun că am dat doar 10 lei pe el în Dragonul Roşu? Nici celelalte nu au fost scumpe: nr. 2 a costat vreo 20 lei, nr. 3 vreo 35 lei. Le-am cumpărat acum câţiva ani şi nu mai sunt sigur de preţuri.
Oricum, îl am pe acest nr. 3 de minim patru ani şi încă merge de minune; doar i-am întreţinut tăişul trecându-l pe masat şi am avut grijă să-l spăl şi să-l şterg imediat, ca să nu se păteze sau să nu ruginească. Mai simplu de atât…
Sigur, poţi găti mâncare chinezească şi fără acest satâr, dar credeţi-mă că am o satisfacţie nebună folosindu-l la gătit.
Ca atunci când reuşeşti să mănânci preparate chinezeşti cu beţişoare (chestie care, din păcate, mie nu prea îmi iese). Sigur că poţi “bascula” şi cu lingura sau furculiţa, dar când o faci cu beţişoarele, te simţi cel/cea mai tare din parcare.
La fel, încercaţi să gătiţi mâncarea chinezească, thailandeză, vietnameză, cambodgiană, indoneziană, singaporeză, malaeziană etc. folosind satârul descris de mine. Gătitul va fi şi mai plăcut, şi mai distractiv decât de obicei.


12 comentarii pe “Pe scurt despre satârul chinezesc

  1. mihai spune:

    Am si eu un satar facut de bunicu’ (dumnezeu sa-l odihneasca) acu vreo treis’ceva de ani ,poate 40 nu sunt sigur , are cam 800 gr cu lama lunga de 17 cm, lata de 8cm , si groasa cam de 1cm, din Dumnezeu stie ce fel de otel. Am folosit satarul asta de la taiat oase de porc pana la taiat si ascutit araci pentru fasole, am taiat si cuie cu el . Il tin meru dupa mine cand merg la padure, cateodata prajesc chiar slanina daca se intampla sa uit frigaruile acasa. De cand cand ma stiu a avut mereu o culoare maro inchis de tot aproape spre negru .Nu stiu daca e din metal sau e vreo patina ceva, chiar si dupa ce il ascut in vreo 2 ore si lama are aceasi culoare. Daca este vreun fel de rugina as vrea sa stiu cum pot sa il curat? Multumesc mult

    • Radu Popovici spune:

      @mihai: Nu pot sa afirm ca sunt priceput la oteluri. Din cate stiu insa, otelul negru este semn bun. Inseamna ca este de calitate buna si rezistent.
      Totusi, este vorba despre alt fel de satar decat cele descrise de mine. Asta nu-l face insa mai putin folositor.

  2. balauru spune:

    Tind sa cred ca acest “chinese cleaver” este mai practic in bucatarie decat un cutit european, in ceea ce priveste lucrul cu legumele. La chestii gen usturoi sau ghimbir, atunci cand vrei sa le strivesti ca sa faci o pasta, de exemplu, cred ca este imbatabil. In mod evident, trebuie sa te joci putin cu el ca sa te obisnuiesti, aka „sa-ti intri-n in mana”.

    Nu posed o asemenea jucarie, dar este in planul de achizitii pe anul acesta 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @balauru: Este excelent si la feliat si tocat carne. Nu insa si la filetat sau dezosat. Fiindca ai adus vorba despre achizitii, merita sa faci un drum la Dragonul Rosu; eu de acolo am luat toate satarele.

  3. TeoBucatar spune:

    De utilitatea si satisfactia folosirii nu ma indoiesc dar, ma intreb daca nu sunt prea grele,pentru ca eu folosesc cele mai mici cutite posibile pe care le gasesc iar la cele mari nu apelez decat daca este neaparata nevoie.

    • Radu Popovici spune:

      @Teo: Cel mai bun cutit este cel cu care te impaci cel mai bine. Poate pentru femei, aceste satare sunt cam la limita. In mod sigur cel nr. 1 este mare. Totusi, nr. 3 are doar 215 g. Poate doar latimea lamei sa te incurce… 🙂

  4. memphis spune:

    Sa stii ca ai dreptate. L-am luat din Berlin, de la un magazin specializat si imi amintesc ambalajul; scria in japoneza si germana si parca imi amintesc si de numele Nikiri. Ma rog, ideea este ca merge excelent si doar il trag pe masat inainte de a toca cu el.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Termonologia este destul de confuza; multe chestii sunt numite „chinese cleaver”, desi sunt fie satare normale, fie cutite. Cred ca tu ai mai curand un cutit stil Nikiri, care are, intr-adevar, lama lata, cu latime constanta cam de 7 cm, si este folosit preponderent la tocat, cu o miscare de sus in jos, ca de ghilotina.

  5. Uica Mihai spune:

    Eu am inceput sa folosesc satarul chinezesc inca din 1991 cand am fost ucenic la un chinez din Nurenberg. Mi-am facut unul la mine in atelier dintr-o lama de fierastrau circular cu manier de textolit. M-a tinut pana anul trecut cand un nemernic l-a folosit ca sa arunce la tinta intr-un plop la o sebare campeneasca. Satarul s-a dus vajaind in raul Timis si acolo a ramas pe veci. Nu am plans dupa el, dar nici mult nu mai aveam. In schimb nemernicului i-am tras pe bune o bataie ca la mama ei.
    De atunci lucrez cu un satar cumparat de pe internet dar nu ma multumeste. Oricum am o colectie de 7 bucati dar ca cel facut de mine nu e niciunul.

    • Radu Popovici spune:

      @Mihai: Daca nu se ducea in rau, ar fi tinut si acum, sunt sigur. Eu am 4 satare chinezesti si 2 europene, plus 7 cutite europene si japoneze. Deja arata ca o panoplie de arme. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.