Pe scurt despre semintele de pepene

Semintele de pepene fiindca sunt un ingredient pe care am avut ocazia sa-l întalnesc în mai multe retete provenite din subcontinentul indian. Desi pepeni cresc în extrem de multe tari, în India se cultiva pe scara larga. Pe masura ce iarna trece, nenumarate mici cursuri de apa din India încep sa sece, dand nastere unor zone umede si foarte fertile, potrivite pentru a creste pepeni. Vita de pepene, care se întinde pe pamant, are calitatea unica de a extrage apa de la adancime, iar pepenii, în zeci sau sute de varietati, cresc din belsug.
seminte de pepene - Pe scurt despre semintele de pepene 1 - Retetele lui Radu

Numele, provenit din limba hindi, sub care semintele de pepene sunt întalnite cel mai des în literatura referitoare la bucataria indiana, este „chor magaz”. Semintele de pepene nu sunt unul dintre ingredientele importante, dar pentru cei pasionati de cultura culinara indiana accesul la cateva informatii sistematizate ar putea fi folositor.
Generalitati
Pepenii, extrem de usor disponibili si prezenti într-o mare varietate de culori ale cojii si miezului (de la roz la verde fistic), sunt foarte populari în India, mai ales pe timp de vara, datorita proprietatilor lor racoritoare. Avand continut mare de apa si foarte mic de calorii, pepenii sunt priviti ca un aliment racoritor si sanatos.
Miezul este consumat ca atare, de sine statator sau în salate, deserturi ori alte preparate, sau folosit la extragerea de suc. Caracteristica Indiei este imaginea sucului de pepene, servit în pahare înalte, cu multa gheata.
Miezul tare, din apropierea cojii, este ras si amestecat cu faina, mirodenii si zahar, pentru a obtine un tip de paine de pepene, foarte populara pe coasta de vest a Indiei.
Semintele sunt uscate si folosite într-o mare varietate de feluri, mai ales pe post de texturant, ca topping sau ca îngrosator.
Aspect, gust si aroma
Semintele de pepene au o coaja tare, de culoare alba-gri, si un interior alb, relativ moale si de forma ovala. Spre deosebire de semintele de dovleac si de floarea-soarelui, cu care seamana la forma si la gust, semintele de pepene nu au aroma; gustul lor este usor dulce si „nucos”.
Trebuie precizat ca în bucataria indiana se folosesc semintele de la pepenii galbeni, nu de la cei verzi.
Preparare
Dupa ce sunt scoase din pepeni, semintele sunt transferate într-o sita, de obicei o plasa fina, si spalate sub jet de apa rece, pentru a îndeparta complet urmele de miez si de fibre de la pepene. Sunt apoi spalate usor, prin amestecare, în boluri pline cu apa. Unele seminte se ridica la suprafata apei; acestea sunt imature sau sterile si sunt, de obicei, gaunoase. Se culeg si se arunca. Se amesteca din nou, repetand procesul pana ce nu se mai ridica la suprafata nicio samanta. Semintele ramase se scurg bine de apa.
Se întind apoi la uscat pe un singur rand, pe hartie cerata, în bataia soarelui. Sunt amestecate si întoarse ocazional în primele ore, pentru o uscare uniforma. Dupa o zi sunt aduse în casa si lasate o saptamana sau doua, ca sa se usuce lent. Daca vremea este umeda si ploioasa, acest timp se poate prelungi cu înca o saptamana. În final semintele sunt ambalate în pungulite de hartie, sau borcane care se închid ermetic.
Comercializare
Semintele de pepene se vand cu coaja, sau decorticate, de obicei în pungi de hartie.
Depozitare
Se pastreaza în containere închise ermetic, depozitate în locuri uscate si întunecoase, la adapost de aer, umezeala si lumina. Din cauza continutului de grasimi relativ ridicat, semintele pot rancezi usor daca nu sunt pastrate în conditii optime.
Utilizari culinare
Poate cea mai importanta utilizare a semintelor de pepene este ca parte a amestecului numit în Occident „Bombay mix”. În India, aceasta gustare în care semintele de pepene se folosesc prajite, se numeste „chiwda” (chevdo, chevda, chivdo, chanachura sau chanachur). Gustarea, în general picanta, contine un amestec variabil de ingrediente uscate, ca linte, arahide, taitei din faina de naut, boabe de porumb, ulei, fulgi de orez, ceapa prajita si frunze de curry, toate acestea asezonate cu sare si mirodenii, în special cu seminte de coriandru si mustar. Aceasta gustare se consuma ca parte a mesei, sau de sine statatoare; se mananca de obicei cu mana.
În sudul Indiei semintele de pepene se combina cu „areca” (nuca de betel) formand un amestec numit „supari”, parte din „paan masala”, la randul sau un amestec care mai contine nuci, alune, mirodenii (fenicul, cardamom, cuisoare) si ierburi uscate (menta) folosit pentru împrospatarea cavitatii bucale, dupa o masa intens aromata.
Se pot pisa, sub forma de pasta, si se adauga la curry-urile pe baza de carne, ca îngrosator, mai ales la acele curry-uri la care sosul este de culoare alba (pe baza de iaurt sau lapte de cocos).
Semintele de pepene se pot adauga la halva, pentru un plus de gust si textura.
Se prajesc si se folosesc ca topping pentru paine sau checuri, pentru înghetate, creme de fructe, salate, piureuri de leguminoase, fructe sau legume, supe crema sau mancaruri cu sos, aducand un plus de textura si de gust.
Nutritie
Semintele de pepene sunt percepute ca o sursa importanta de proteine, acizi grasi omega-3, vitamine si alti nutrienti.
Se spune ca sunt benefice pentru inima, sistemul circulator si cel imunitar. Cercetatorii sustin ca au o actiune de regularizare a nivelului de grasimi din sange, ca sunt importanti în mentinerea sanatatii pielii, a unghiilor si a nervilor.
Unele studii arata ca semintele de pepene contin cantitati mari de antioxidanti (vitamine C si E), acid folic, calciu, magneziu, fier, zinc, grasimi sanatoase si proteine.
Concluzie
Un lucru mi se pare demn de a fi remarcat. Pepeni cresc si la noi, dar nu cred ca am vazut vreodata, comercializate în vreun fel, semintele de pepene. Din comoditate, preferam sa le aruncam, sau sa le dam la animale. Acest comportament mi se pare negospodaresc si risipitor. Nu este singurul aliment pe care noi îl dispretuim, iar altii îl folosesc; sunt convins ca ei fac asta nu neaparat din saracie, ci si din respect pentru ceea ce ne ofera natura.
Leurda a fost ani buni în aceeasi situatie, si probabil ar fi ramas uitata, daca nu ar fi început în ultimii 5 ani o adevarata “manie” pentru acest ingredient. Sunt unul dintre cei care a folosit-o în cateva retete, dar ma aflu departe de situatia în care i-as fi epuizat toate posibilele întrebuintari.
Grasita, sau iarba grasa, frunzele de papadie, frunzele de voinicica (pe care în hipermarket dam bani frumosi sub denumirea de rucola), cepsoara (idem, o cumparam extrem de scump în hipermarket unde, ani de-a randul s-a numit în mod imbecil „chivas”, iar apoi s-a adoptat denumirea englezeasca „chives”, desi DEX-ul indica pentru ea cel putin 5-6 denumiri populare) napii porcesti, semintele de in, frunzele de sfecla si de mustar, menta, busuiocul, salvia, sovarvul (adica, pe italieneste, oregano) sunt doar cateva exemple de ingrediente dispretuite si date deoparte, extrem de rar regasite în retetele romanesti.
Semintele de pepene intra si ele în aceasta categorie. Le avem la dispozitie, se pot usca usor, (tehnologia indicata de mine se poate rapidiza mult folosind un uscator electric sau, pur si simplu, cuptorul), sunt sanatoase, hranitoare si gustoase Poate ca ar trebui sa ne uitam ceva mai des la alte culturi culinare, mai vechi, mai rafinate si mai responsabile cu resursele lor, caci avem, în mod sigur, multe de învatat.
Bibliografie:
www.tarladalal.com
faq.gardenweb.com
www.nandyala.org

16 comentarii pe “Pe scurt despre semintele de pepene

  1. Sabin spune:

    Interesant. Ca si Corina habar n-aveam ca se maninca semintele de pepene. Ce chestie…
    Ai dreptate, ne-am prostit groaznic in ultimii 70 de ani. Suntem la pamint cu restaurantele si cu bucataria in general. Abia in ultimii 10 ani a inceput sa se mai miste cite ceva asta si datorita bucatarilor straini care vin sa lucreze pe la noi.

    • Radu Popovici spune:

      @Sabin: Bucatarii straini care ajung la noi nu sunt, in general, mari bucatari, dar au adus aici un anumit spirit, disciplina si educatie. Au organizat mai bine bucatariile. Oricum, si dintre ai nostri au plecat multi pe afara si fac fata cu succes. Ii gasesti peste tot: Spania, Italia, Marea Britanie, tarile nordice, pe vapoare etc.
      Avem nevoie de cateva generatii de bucatari scoliti cum trebuie, pasionati si muncitori, ca sa dea exemplu in bucatariile unde lucreaza; s-ar simti imediat schimbarea asta… pacat ca nu vine odata.

  2. Corina spune:

    Habar n-aveam ca semintele astea se mananca. Si eu am aceeasi parere in legatura cu decapitarea chiaburimii si promulgarea pe posturi de vaza a coafezei si aprozaristului.
    Generatia bunicii mele , cel putin in Ardeal, pretuia foarte mult mancarea diversificata, proaspata, cu tot felul de ingrediente. Ingrediente de care eu am aflat acum, in ultimii ani. Salata de primavara cu papadie, macris, untisor, verdeturi care un timp pur si simplu au fost uitate. Si nu numai ele, multe altele.Chiar si procedee de baza la bucatarie , care se invatau la scoala, sau in casele mai rasarite unde doamnele isi invatau fetele sa gateasca rafinat, au disparut de parca nu ar fi existat vreodata.Dar bucataria noastra le cunoastea. Plus ingredientele mai exotice, cum ar fi caperele, erau folosite la mancaruri.

    Oricum, am invatat iarasi lucruri noi, interesante, despre un ingredient pe care nu-l bagam in seama.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Eu am surprize imense citind carti vechi de bucatarie romaneasca. Pacat ca nu sunt decat cateva, sau doar cateva am reusit eu sa gasesc. Cine spune ca bucataria romaneasca este fara valoare si ca s-a format doar din ce a preluat din alte bucatarii greseste mult.
      Mai trebuie doar sa reinvatam ceea ce s-a uitat.

  3. Lubita spune:

    Foarte interesant; am spus si o mai spun ca esti o adevarata enciclopedie; sa nu renunti niciodata ca avem nevoie de sfaturile tale; o seara buna!

    • Radu Popovici spune:

      @Lubita: Exagerezi mult. Nu sunt niciun fel de enciclopedie; atata doar ca aloc ceva timp documentarii. Nu ca as mai tine minte prea multe din ceea ce scriu. 🙂

  4. Roxana spune:

    Foarte bun si util articolul! Asa e, aruncam mult si de toate. De cele mai multe ori din comoditate si uneori din nestiinta.
    E clar ca de acum o sa usuc si eu semintele de pepene si am sa le folosesc cu drag.
    Rucola o voi cumpara tot din supermarket, ca e mai comod, recunosc! 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Roxana: Este destul de greu ca, in apartament, sa faci de toate: paine, branza, carnati, conserve etc. Nici timpul nu mai este ce a fost candva. Se tot scurteaza. 🙂

  5. Mirela Stanescu spune:

    Bineinteles ca iti multumesc pentru informatii; stii ca sunt fan al acestui tip de articole. Nu mi-ar fi trecut prin minte ca samburii de pepene sunt comestibili; credeam ca sunt chiar toxici.

    Cu multi zeci de ani in urma se foloseau multe din aceste verdeturi, atat pentru mancare, cat si ca leacuri pentru diverse afectiuni si boli. Nu existau “salamuri”, iar carnea consumata era cea din “batatura”; nu-si puteau permite sa taie in fiecare zi cate o pasare, sau animal. Nu mai punem la socoteala ca nu erau ingrasaminte chimice.

    Eu, una, ca oraseanca – nu este un titlu de glorie- (nici macar bunici nu am avut la tara) am inceput sa descopar tarziu verdeturile, mai ales din lecturi; si acest proces continua… Poate ca o atitudine mai putin inchistata, rigida si niste vederi mai largi ne-ar fi de mai mare folos.

    • Radu Popovici spune:

      @Mirela Stanescu: Semanam aici. Nici eu nu am avut bunici la tara. Oraseni cu totii, din pacate. Si eu descopar acum, la o varsta trecuta de maturitate, multe dintre minunile unei gradini. Mai bine mai tarziu, decat deloc.

      Din pacate, cei care au ramas la tara, cei de 50-60 de ani, in general habar nu au. As putea povesti cateva intamplari care m-au lasat cu gura cascata, apropo de cum s-au pierdut cunostinte, traditii si obiceiuri. Sub comunisti “tara” a fost pur si simplu depopulata, silita sa traiasca in mizerie si in dispretul muncii cinstite. Hotia, lenea si incompetenta au proliferat dupa ce “chiaburimea”, adica cei care stiau cum sa munceasca si puneau osul la treaba, a fost decimata, iar betivii si ratatii au fost promovati ca presedinti de CAP-uri. Ehei, ar fi multe de spus aici.

  6. Ana-Maria Popescu spune:

    Imi plac foarte tare articolele de acest gen pe care le scrieti si mereu invat cate ceva nou din ele. Nu m-am gandit ca semintele de pepene pot si folosite dar sigur sunt foarte bune si sanatoase. Totusi cum se curatam de coaja daca alegem sa le uscam si folosim acasa?

    • Radu Popovici spune:

      @Ana-Maria Popescu: Casnic, nu vad alta posibilitate decat samanta cu samanta, asa cum am face si cu semintele de dovleac sau de floarea-soarelui.

  7. memphis spune:

    Foarte interesant. Am mai citit una-alta despre bucataria indiana dar nu stiam nimic despre acest ingredient.
    Total de acord cu concluzia articolului; “chivas”? De risul curcilor.
    Nu stim sa pretuim ce ne ofera natura. Cred ca ajungem din nou la lipsa de educatie.

Dă-i un răspuns lui Radu Popovici Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.