Cu o ocazie anterioara am vorbit despre un ingredient foarte exotic pentru noi, dar popular în Asia: aripioarele de rechin. Socotit un produs de lux, nu reuseste totusi sa se ridice nici la celebritatea si nici la preturile atinse de un alt ingredient misterios: cuiburile de randunica.
Sa ne întelegem, produsul este misterios la noi, dar în Asia, Australia si Sua este relativ la îndemana, pentru cei care au bani si gusturi extravagente.
Cuiburile comestibile de randunica sunt printre cele mai scumpe produse alimentare de origine animala (ca pret pe kilogram) si sunt consumate de oameni de peste 400 de ani. Preparatul de departe cel mai popular este supa din cuiburi de randunica, socotita a fi o mare delicatesa a bucatariei chinezesti.
Ce sunt totusi aceste cuiburi de randunici? La noi randunicile îsi fac cuib din paie, crengute, frunze si nu cred ca asa ceva este comestibil. Unele specii de randunica, traitoare în pesterile din Asia, sunt cunoscute pentru folosirea salivei la construirea cuiburilor. Speciile de randunica de la care se recolteaza cuiburile sunt Aerodramus fuciphagus si Aerodramus maximus. Acestea construiesc cuiburile în timpul sezonului de împerechere, într-o perioada ce dureaza pana la 35 de zile. Cuiburile sunt compuse filamente de saliva întretesute, care in contact cu aerul practic se cimenteaza, formand cuiburi în forma de castronele, nu foarte adanci, asezate în scobiturile peretilor pesterilor. Chinezii numesc aceste cuiburi “yan wo”.
Practic, ceea ce mananca asiaticii si occidentalii cu gusturi mai deosebite, sau pur si simplu mai snobi, este o substanta organica: saliva de randunica.
Daca gatitul acestor cuiburi este un proces relativ simplu (asa cum veti vedea mai jos), recoltarea lor nu este floare la ureche. Cei ce recolteaza cuiburile provin adesea din familii care au aceasta ocupatie de mai multe generatii, si care sunt antrenati special. Despinderea acestor cuiburi de pe peretii pesterilor este foarte periculoasa, si, cu tot antrenamentul, în fiecare an multi dintre culegatori sunt schiloditi sau îsi gasesc moartea în accidente. Dupa recoltare cuiburile sunt curatate de ierburi, pene si alte gunoaie si vandute restaurantelor. Acolo cuiburile se gatesc prin fierbere molcoma, în fond de pui. Prin fierbere se înmoaie si capata o textura gelatinoasa; cuiburile sunt apoi folosite la prepararea de supe sau de „tong sui” (un fel de desert cantonez, de consistenta gelatinos-lichida).
Nu am gustat niciodata aceasta supa, dar cei care au facut-o spun ca este unul dintre preparatele cu al carui gust te obisnuiesti treptat, acel asa-numit „acquired taste”. Multi occidentali afirma ca textura este gelatinoasa, cauciucoasa si elastica, iar gustul banal. Totusi, în Asia supa este foarte populara, dar, cred eu, mai mult din cauza superstitiilor. Asiaticii în general, si chinezii în special, sunt extrem de superstitiosi si confera, pe buna dreptate sau nu, puteri aproape magice unor ingrediente culinare. În opinia unui occidental, miracolle de acest gen sunt legate mai ales de ingrediente greu de procurat, sau cu gust îndoielnic, daca nu scarbos. Nimeni nu spune ca un pui cu 5 arome este magic, desi este miraculos de aromat si de bun. În schimb, aceasta supa, gretoasa în opinia multora, fara gust si aroma, este socotita a avea puteri deosebite. Se presupune ca ajuta la digestie, cresterea potentei si libidoului, ca protejeaza de astm, ca fac pielea femeilor matasoasa si curata, ca face pofta de mancare si ca îmbunatatesc sistemul imunitar. Alte superstitii spun ca vegetalele anuleaza efectul binefacator al supei, daca sunt mancate în aceeasi zi.
Analizele au aratat însa ca supa de randunica este doar bogata în minerale ca fier, calciu, potasiu si magneziu, dar nu are niciun alt efect miraculos.
Exista varietati albe, negre si rosii de astfel de cuiburi, iar pe pietele din Hong Kong si SUA, cei mai mari consumatori, pretul unui kilogram de cuiburi albe (cele mai ieftine) se vinde cu 2.000 USD, în timp ce varietatea rosie (cea mai scumpa) ajunge si la 10.000 de dolari, ceea ce înseamna între 30 si 100 USD portia de supa! Un pret nu insurmontabil, dar nici foarte mic.
Producatorii cei mai importanti sunt Indonezia si China. Ca si în cazul altor ingrediente scumpe, exista si supe din cuiburi de randunica falsificate, care folosesc taitei ce aduc la aspect cu filamentele reale.
Ar cam trebui sa-mi dau si eu cu parerea despre aceasta supa: o fi buna la gust? as manca asa ceva? Îmi este greu sa raspund la aceste întrebari, caci nu am gustat-o niciodata. Cred totusi ca nu m-as repezi s-o gust; am multe alte curiozitati culinare de satisfacut înaintea acestei supe. Nu ma deranjeaza faptul ca este, de fapt, saliva unei pasari, cat faptul ca este gelatinoasa si insipida. Am mai încercat în Asia supe gelatinoase si mi-am dat seama ca sunt incompatibile cu mine.
Am auzit de aceasta supa cu multi ani in urma, nu cred ca as putea gusta vreodata, am ramas profund mirata, ca si atunci cand am auzit prima oara de consumul avortonului de ou de gasca sau rata(balutul), sau un alt obicei nu stiu in ce parte de lume, unde se serveste vodka in care se pune inima unui sarpe viu, inima se mai zbate in pahar. Aceste minuni, chiar le-am vazut la tv si nu cred ca le voi uita vreodata.
@maria elena: Lumea este plina de lucruri care par ciudate din cauza diferentelor culturale. Mie mi s-a oferit sa beau un fel de rachiu din orez, in care fusese conservata o vipera, la un restaurant vietnamez din Bucuresti. Am vazut apoi astfel de sticle in multe piete din Cambodgia. La ei este un lucru obisnuit, mie insa mi s-a parut extrem de ciudat.
chiar ieri am vazut un documentar in care aparea si „recoltarea” acestor cuiburi in pesterile din indonezia . as fi curios sa stiu cum de s-a ajuns la consumul acestor cuiburi , cui , cum si de ce i-a venit ideea sa incerce sa le manince .
nu stiu cum e in china dar in restul asiei n-as prea spune ca supa aceasta e populara iar cind spui „relativ la indemina” cuvintul important e „relativ” . in singapore n-am intilnit , probabil era in citeva restaurante chinezesti de lux (cu care nu aveam nici o treaba … hahaha) dar nici n-am auzit vorbindu-se despre ea .
am aceeasi parere despre supele gelatinoase chinezesti , de fapt destule supe la ei sunt destul de fade si insipide .
@cristi-j: Eu am intalnit supa de cuiburi de randunici in Thaiulanda, adica am vazut-o trecuta in meniul unui restaurant scump; preturile m-au facut sa nu calc pe acolo. In afara de supe, multe dintre ele total neapetisante, si deserturile sunt destul de dezamagitoare… ca si bauturile alcoolice. In rest, totul este minunat, gastronomic vorbind.
Foarte interesant, este prima oarã cand citesc un articol bine exlpicat despre aceste cuiburi….
Cred cã e mai mult traditie, si aceste sume pt. o supã sunt enorme…încã un capriciu =))
@Ramona: Traditie, superstitie, poate si snobism. Este posibil ca asiaticilor sa le placa si gustul, desi absolut tot ce am citit despre aceasta supa lasa sa se inteleaga ca nu este absolut nimic deosebit, in afara de raritatea, exotismul (pentru occidentali) si superstitiile legate de ea.