Sunt convins ca toti amatorii de bucatarie indiana ar lista puiul tandoori în primele zece preparate preferate. Şi pe buna dreptate, caci este nu doar aromat si gustor, ci si deosebit de decorativ. Aceste trei calitati se datoreaza partial amestecului de mirodenii tandoori masala, dar si modului în care preparatul este gatit. În mod traditional se prepara în niste cuptoare mai deosebite, numite „tandoor”.
Tandoor-ul este un cuptor de pamant, cilindric, folosit în India, Turcia, Iran, Pakistan, Afganistan, Myanmar, Banglades si în tarile central-asiatice.
Se crede ca tandoor-ul ar fi originar din Persia (Iran), de unde a fost adus în India si în restul Asiei de catre arabi, via Afganistan. O alta teorie sugereaza ca tandoor-ul exista deja în India în urma cu peste 5.000 de ani, inventat de populatiile vechi dravidiene si perfectionat de arieni. Au fost gasite cuptoare similare în anticele orase Harappa si Mohenjodaro, din valea Indusului.
Termenul “tandoor”provine din limba persana, din “tannur”, derivat la randul sau din cuvantul babilonian “tinuru”, care însemna “foc”. În Turcia, “tannur” a devenit “tandur”.
O alta teorie sugereaza ca “tandoor” provine din sanscrita, din “kunndu”.
Caldura din tandoor este data de carbuni, sau lemne, arzand chiar în interiorul cuptorului si generand astfel un mediu extrem de fierbinte, care înconjoara alimentele în mod uniform. Temperatura dintr-un tandoor se apropie de 480 °C si adesea aceste cuptoare se pastreaza închise, pentru a fi capabile sa mentina perioade lungi de timp o temperatura ridicata.
Jahangir, vestitul împarat mogul din prima jumatate a secolului al XVII-lea, este cel creditat cu inventarea tandoor-ului portabil. Bucatarii erau instruiti sa-l care oriunde calatorea împaratul. Tandoor-ul era folosit pe atunci la prepararea de naan, pui tineri întregi (chooza) si bucati mari de miel. Tot din timpul lui Jahangir provine si celebrul “pui tandoori”, dar reteta moderna provine din 1920, de la restaurantul “Moti Mahal” din Peshawar.
Primul restaurant indian care a folosit un tandoor construit în propria bucatarie a fost “Moti Mahal”, în 1948, dar în Delhi.
În India, tandoor-ul mai este numit si “bhati”, dupa numele unui trib din desertul Thar, din nord-vestul Indiei si estul Pakistanului.
În Afganistan tandoor-ul este îngropat în pamant si servea la coacerea painii pentru întreaga comunitate. În Armenia tandoor-ul este numit “tonir” si este folosit la prepararea carnii si a painii numite “lavash”. În Georgia este numit “tone” si este folosit tot la prepararea carnii si a painii.
Acasa un tandoor se poate simula încalzind cuptorul la maxim, apoi dand temperatura la mediu si gatind carnea 20-25 de minute; sau, dupa încalzirea la maxim a cuptorului, se încinge grill-ul din tavanul cuptorului, sub care se va gati carnea.
Buna descriere, scurt si la subiect. As adauga – tandorul este un tandir mai evoluat.
Numai singurã, sotul nu vrea sã audã…
@RamonaA: Ce pacat. Este destul de trist cand intr-un cuplu sunt preferinte culinare diferite. Eu am mare noroc cu partenera mea.
amuzant ca a durat 28 de ani (indiferent de motive) sa “mute” cuptorul mai aproape . hahaha
pe hotnews e un articol despre inaugurarea lucrarilor la china town romania . citeste comentariile daca vrei sa te ingrozesti de mostre de mentalitate romaneasca .
@cristi-j: Citit, ras, plans.
Mi-a plãcut articolul, nu am stiut prea multe despre acest cuptor. Din pãcate incã nu am fost la un restaurant indian sã mãnanc :((
@Ramona: Te poti duce oricand. Sunt o sumedenie de restaurante indiene in Portugalia… sau cal putin in Lisabona erau cu zecile.
nu stiu daca urmaresti , daca nu iti spun eu (am descoperit aseara doar) ca adi hadean – stiam de undeva numele asta , de pe blogul tau – e intr-o calatorie prin singapore , malaezia , thailanda si a pus deja la el pe blog cateva articole interesante . face bine la nostalgie … hahaha
am o nelamurire . spui ca : “reteta moderna (de pui tandoori)provine din 1920, de la restaurantul Moti Mahal din Peshawar.
Primul restaurant indian care a folosit un tandoor construit în propria bucatarie a fost Moti Mahal, în 1948, dar în Delhi.”
cum a fost gatit puiul tandoori intre 1920 si 1948 daca nu aveau cuptorul in restaurant ? se duceau cu el acasa ?
@cristi-j: In 1920 in Peshawar aveau cuptorul in alta locatie; gateau deci puiul tandoori in alt, loc si il aduceau clientilor la restaurant. Au construit cuptorul prima data in localul din Delhi, de unde si apoi s-a generalizat in tot lantul de restaurante.
Adi Hadean este baiat destept. A renuntat la serviciu, nu ca mine, si s-a straduit sa gaseasca fonduri ca sa intreprinda aceasta expeditie. Le-a si gasit, asa ca a plecat in lumea aceea minunata, in timp ce eu si altii ca mine ne coacem de cald in Romania. Il invidiez mult pentru idee si initiativa. Bineinteles, invidia mea este de natura admirativa, caci suntem amici si ne intelegem bine si ii doresc sa aiba succes in tot ce si-a propus. Merita, caci asa cum il stiu este o persoana cu caracter si care chiar se pricepe la gatit. 🙂
Radu, ai mai scris tu despre tandoor pe ici pe colo, cum a remarcat si memphis, dar este foarte bine sa ai totul concentrat pe o singura pagina. Frumos articol si interesant. Este foarte bine ca mai alternezi retetele cu materiale informative. Inca n-am reusit sa ma plictisesc la tine pe blog. 🙂
@simina: Ma bucur… dar nu au trecut decat 18 luni. Mai ai timp. 🙂
Foarte interesant si exact atata informatie cata pot asimila in timpul cafelei de dimineata! 🙂 Daca nu gresesc (am controlat superficial lista de articole publicate de tine, dar sper sa nu ma insel) cu acest articol se incheie un fel de “set” informativ-educational. Ai scris despre pui si gaini, despre bucataria indiana, despre tandoor, despre tandoori masala si despre puiul tandoori. Se vede ca iti place acest preparat, caci ai acoperit absolut toate aspectele legate de el. 🙂
@memphis: Ia te uita, chiar ai dreptate. Am inchis setul! In ce priveste puiul tandoori, acesta este unul dintre putinele preparate pe care le-am gatit de cateva ori. De obicei gatesc un preparat o singura data. Viata este scurta, iar eu vreau sa incerc de toate. 🙂