Pe scurt despre uleiul de argan

Este un ulei pe care l-am descoperit de foarte puţin timp; ştiam însă de el de câţiva ani deja, căci citisem câteva cărţi culinare nord-africane. A apărut pe piaţa noastră relativ recent şi este indecent de scump. Cu toate acestea, curiozitatea, bat-o vina, m-a făcut să investesc 100 lei într-o sticluţă de 250 ml şi să folosesc o parte din el la câteva salate.

Uleiul de argan este produs din sâmburii fructelor arborelui de argan: sunt, de fapt, două specii din care se extrage un ulei de calitate, Argania sideroxylon şi Argania spinosa, ambele native din nordul Africii.
Arborele de argan - sursa foto: yourdailythread.com
Astăzi, aceşti arbori cresc în sălbăticie în climat semi-deşertic, în sud-vestul Marocului, unde sunt numiţi „arborii vieţii”, căci facilitează supravieţuirea populaţiei şi a vitelor în timpul secetei. Fructele pot hrăni caprele, frunzele hrănesc oile şi cămilele, iar vitele sunt hrănite cu reziduurile de la fabricarea uleiului (masa presată formată din seminţele fructelor).
Arganul mai creşte şi în unele regiuni din Algeria, ca Tindouf, şi chiar în unele zone din Israel şi Siria.
Arborele de argan poate avea un singur trunchi, sau câteva trunchiuri răsucite, şi atinge înălţimi de 10 metri. Face fructe abia după 50-60 de ani de viaţă, dar trăieşte 200 sau chiar 250 de ani, şi este socotit o zestre importanţă pentru generaţiile viitoare.
Samburi si piatra cu care se zdrobesc - sursa foto: brutallyfreak.wordpress.com
Arborele înfloreşte primăvara, producând fructe verzi, de dimensiunea unor măsline, care se coc devenind galbene. Se recoltează în septembrie, folosindu-se două metode, ambele bazate pe scuturarea arborelui, ca fructele să cadă pe jos. Bineînţeles, fructele pot fi adunate manual, dar scoaterea sâmburilor este o muncă dificilă. Prima metodă de scoatere a sâmburilor se bazează pe… capre. Acesteam mănâncă fructele căzute, scuipând sâmburii, care sunt apoi adunaţi manual. Cea de-a doua se bazează pe cămile care se hrănesc şi ele cu fructele de argan – seminţele nu sunt comestibile şi trec prin tractul digstiv al animalului, fiind adunate din balegă.
Fabricarea uleiului de argan - sursa foto: dreamstime.com
Astăzi propietarilor de turme li se interzice să-şi aducă animalele la păscut în zona arborilor de argan în cele trei luni de dinaintea recoltării – caprele se căţără pe ramuri ca să mănânce fructele, aşa că arganul mai este numit şi sub numele de „copac-păşune”.

Citeste si articolul →   Scoici Saint-Jacques cu taitei de orez

Uleiul de argan este folosit în Maroc de secole, datorită proprietăţilor nutriţionale şi curative.
Conţine un impresionant număr de vitamine, agenţi anti-inflamatorii, acizi graşi mono şi polinesaturaţi (circa 80%), dintre care 34% acid linoleic (omega-6) , vitamine E, A şi F, fenoli şi triterpeni. Unele dintre aceste substanţe sunt folositoare şi în industria cosmetică, unde uleiul de argan începe să joace un rol tot mai important.
Uleiul este limpede, de culoare brună, cu o aromă puternică, asemănătoare cu cea a nucilor. Gustul aminteşte de seminţele prăjite, cumva ca cel al uleiului brun de susan, dar nu atât de pregnant. Mie mi-a amintit de uleiul din seminţe de dovleac, cu care mi se pare că aduce destul de bine.
Zdrobirea samburilor de argan - sursa foto: freehandmehdi.com
În general se adaugă în mâncare după ce tratamentul termic s-a încheiat, ca să-şi păstreze astfel toţi nutrienţii. Se stropesc cu el peştele, puiul şi legumele fripte pe grătar, pentru un plus de gust şi aromă. Este excelent în dressing-urile pentru salate, cu sau fără adaus de suc de citrice sau de oţet.
Câteva picături de ulei de argan adăugate la hummus, supe, brânză de capră, miere şi iaurt pot face minuni, adăugând aromă şi gust absolut deosebite.
Ulei de argan - sursa foto: ecohamster.co.uk
În Maroc uleiul de argan este folosit mai ales de berberi. Una dintre utilizări este prepararea pâinii şi a unei paste, împreună cu miere şi migdale, numite „amalou”, care se adaugă la un preparat asemănător budincii, numit „semator”, obţinut din germeni de grâu şi miere, servit cel mai adesea la micul dejun.

Uleiul de argan se depozitează, aidoma oricărui ulei nerafinat, în locuri ferite de lumină, căldură şi umezeală. Rezistă circa 18 luni. În lipsă poate fi substituit, se spune, cu un amestec de 1 parte ulei brun de susan şi 3 părţi ulei de floarea-soarelui, dar în opinia mea poate fi înlocuit şi cu un amestec, în părţi egale, de ulei de seminţe de dovleac cu ulei de floarea-soarelui.


19 comentarii pe “Pe scurt despre uleiul de argan

  1. oana spune:

    tin sa te corectez putin in text, se regaseste exclusiv in sud-vestul Marocului, pe o suprafata mai mica de 800.000 ha (8000 km2), situata la sud de Agadir intr-o zona arida cu putine precipitatii. Au vrut ei sa-l replanteze si prin alte zone asemanatoare insa fara succes. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @pansy: Este mai aproape de Dinamo, pe partea stanga cum te departezi de Dinamo, chiar langa un restaurant al carui nume nu mi-l amintesc acum.

  2. Radu Popovici spune:

    @pansy: Si mie mi se pare foarte scump, dar cei de la Bacanie nu au nicio vina. Il iau si ei de la un importator din Bucuresti care are preturi foarte-foarte mari.

  3. pansy spune:

    am auzit de curand de bacania veche,da’inca nu am fost pe acolo,dar am sa ma duc.cat despre 10 centi mililitrul de ulei de argan mi se pare cam tare.

  4. miki spune:

    Am văzut cu ceva luni în urmă pe postul tv francez TV5 , un documentar foarte interesant despre recoltarea şi obţinerea uleiul de argan . Am căutat pe internet şi am găsit destui distribuitori şi în România pentru cele două feluri de ulei .Diferenţele de preţ sînt mari , deci căutaţi bine înainte de a comanda . Eu am cumpărat ulei de argan cosmetic foarte lăudat în documentar pentru calitatea lui deosebită , iar cel alimentar am înţeles că poate fi folosit şi în scopuri curative .

  5. pansy spune:

    eu am fost in maroc acum 2 ani.si am gasit intr-un palais des epices la marrakesh si ulei de argan si comestibil si cosmetic.marturisesc ca nu mai stiu cat costa cel comestibil,ca io am luat din cel cosmetic,plus mai multe produse cosmetice,manufacturate,pe baza respectivului ulei.absolut fabuloase si ieftine.mi-a parut rau mai tarziu ca nu am luat si o sticla de ulei alimentar,dar am plecat din pripa de acasa si cam nepregatita ,in excursia asta.insa am constatat ca ei folosesc mai mult uleiul de masline la gatit.nu stiu sa fi mancat ceva gatit cu ulei de argan.

  6. Marius Delaepicentru spune:

    Radu v-a spus ce este arborele, eu vă spun ce nu este. 🙂
    S-ar putea ca denumirea uneia din speciile de Argania să vă ducă cu gîndul la arborele de fier. Nu este una şi aceeaşi plantă. Într-adevăr, lemnul este dur, dar nu este arborele de fier. Arborele de fier are un întreg gen (Sideroxylon sp.) constituit din vreo 70 de specii.

    Cînd cuvîntul este scris cu minusculă (ca în A. sideroxylon) el denumeşte specia, iar nu genul. De altfel, una din speciile de eucalipt (aparţinător unui gen cu totul aparte) poartă acelaşi „postnume”.

  7. Laura Pricop spune:

    Fain articol, mi-a placut. Multe noutati pentru mine, dar nu intr-atat incat sa ma simt coplesita. Unde se poate gasi acest ulei? Este foarte scump dar ma mananca si pe mine curiozitatea. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Laura Pricop: Magazinul de unde l-am cumparat s-a desfiintat intre timp. Cred ca se gaseste la Ki Life. Oricum, incearca pe internet, trebuie sa dai de el pe vreun site cu vanzare online.

  8. Adrian Stefan spune:

    Am intalnit acest ulei in Maroc, din pacate nu-mi mai amintesc cat costa, dar am inteles ca si acolo este destul de greu de gasit. Cred ca localnicii folosesc mai mult uleiul de masline.
    Mi-a placut articolul, va felicit (din nou)!

    • Radu Popovici spune:

      @Adrian Stefan: Aveti dreptate, nord-africanii gatesc mult cu ulei de masline. Cred ca uleiul de argan este oricum mai ieftin in Maroc, doar acolo se produce. Ar fi fost oportun poate sa luati o sticluta. Cum am tot zis, de curiozitate…

  9. simina spune:

    Foarte interesant! Am citit si eu despre acest ulei, dar era un articol mult mai scurt si mai putin documentat. Vorba lui alison, scump rau uleiul asta. 🙁

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Ma bucur ca-ti place articolul. In ce priveste pretul uleiului, asta este. Totusi, macar o data in viata, de curiozitate, poate fi incercat. 🙂

  10. alison spune:

    ca de obicei, stii sa ne faci cafeaua de dimineata placuta oferindu-ne informatia pe tava, simpla, concisa si atragatoare!
    eu numai am citit despre uleiul asta, de vazut pe aici, nici vorba…dar scump, mon cher… 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.