Este un ulei pe care l-am descoperit de foarte putin timp; stiam însa de el de cativa ani deja, caci citisem cateva carti culinare nord-africane. A aparut pe piata noastra relativ recent si este indecent de scump. Cu toate acestea, curiozitatea, bat-o vina, m-a facut sa investesc 100 lei într-o sticluta de 250 ml si sa folosesc o parte din el la cateva salate.
Uleiul de argan este produs din samburii fructelor arborelui de argan: sunt, de fapt, doua specii din care se extrage un ulei de calitate, Argania sideroxylon si Argania spinosa, ambele native din nordul Africii.
Astazi, acesti arbori cresc în salbaticie în climat semi-desertic, în sud-vestul Marocului, unde sunt numiti „arborii vietii”, caci faciliteaza supravietuirea populatiei si a vitelor în timpul secetei. Fructele pot hrani caprele, frunzele hranesc oile si camilele, iar vitele sunt hranite cu reziduurile de la fabricarea uleiului (masa presata formata din semintele fructelor).
Arganul mai creste si în unele regiuni din Algeria, ca Tindouf, si chiar în unele zone din Israel si Siria.
Arborele de argan poate avea un singur trunchi, sau cateva trunchiuri rasucite, si atinge înaltimi de 10 metri. Face fructe abia dupa 50-60 de ani de viata, dar traieste 200 sau chiar 250 de ani, si este socotit o zestre importanta pentru generatiile viitoare.
Arborele înfloreste primavara, producand fructe verzi, de dimensiunea unor masline, care se coc devenind galbene. Se recolteaza în septembrie, folosindu-se doua metode, ambele bazate pe scuturarea arborelui, ca fructele sa cada pe jos. Bineînteles, fructele pot fi adunate manual, dar scoaterea samburilor este o munca dificila. Prima metoda de scoatere a samburilor se bazeaza pe… capre. Acesteam mananca fructele cazute, scuipand samburii, care sunt apoi adunati manual. Cea de-a doua se bazeaza pe camile care se hranesc si ele cu fructele de argan – semintele nu sunt comestibile si trec prin tractul digstiv al animalului, fiind adunate din balega.
Astazi propietarilor de turme li se interzice sa-si aduca animalele la pascut în zona arborilor de argan în cele trei luni de dinaintea recoltarii – caprele se catara pe ramuri ca sa manance fructele, asa ca arganul mai este numit si sub numele de „copac-pasune”.
Uleiul de argan este folosit în Maroc de secole, datorita proprietatilor nutritionale si curative.
Contine un impresionant numar de vitamine, agenti anti-inflamatorii, acizi grasi mono si polinesaturati (circa 80%), dintre care 34% acid linoleic (omega-6) , vitamine E, A si F, fenoli si triterpeni. Unele dintre aceste substante sunt folositoare si în industria cosmetica, unde uleiul de argan începe sa joace un rol tot mai important.
Uleiul este limpede, de culoare bruna, cu o aroma puternica, asemanatoare cu cea a nucilor. Gustul aminteste de semintele prajite, cumva ca cel al uleiului brun de susan, dar nu atat de pregnant. Mie mi-a amintit de uleiul din seminte de dovleac, cu care mi se pare ca aduce destul de bine.
În general se adauga în mancare dupa ce tratamentul termic s-a încheiat, ca sa-si pastreze astfel toti nutrientii. Se stropesc cu el pestele, puiul si legumele fripte pe gratar, pentru un plus de gust si aroma. Este excelent în dressing-urile pentru salate, cu sau fara adaus de suc de citrice sau de otet.
Cateva picaturi de ulei de argan adaugate la hummus, supe, branza de capra, miere si iaurt pot face minuni, adaugand aroma si gust absolut deosebite.
În Maroc uleiul de argan este folosit mai ales de berberi. Una dintre utilizari este prepararea painii si a unei paste, împreuna cu miere si migdale, numite „amalou”, care se adauga la un preparat asemanator budincii, numit „semator”, obtinut din germeni de grau si miere, servit cel mai adesea la micul dejun.
Uleiul de argan se depoziteaza, aidoma oricarui ulei nerafinat, în locuri ferite de lumina, caldura si umezeala. Rezista circa 18 luni. În lipsa poate fi substituit, se spune, cu un amestec de 1 parte ulei brun de susan si 3 parti ulei de floarea-soarelui, dar în opinia mea poate fi înlocuit si cu un amestec, în parti egale, de ulei de seminte de dovleac cu ulei de floarea-soarelui.
tin sa te corectez putin in text, se regaseste exclusiv in sud-vestul Marocului, pe o suprafata mai mica de 800.000 ha (8000 km2), situata la sud de Agadir intr-o zona arida cu putine precipitatii. Au vrut ei sa-l replanteze si prin alte zone asemanatoare insa fara succes. 🙂
@oana: Inseamna ca minte wikipedia. 🙂
da’as vrea sa stiu unde e exact bacania veche.am inteles ca u ndeva pe barbu vacarescu.mai aproape de dinamo sau in cealalta parte ?
@pansy: Este mai aproape de Dinamo, pe partea stanga cum te departezi de Dinamo, chiar langa un restaurant al carui nume nu mi-l amintesc acum.
@pansy: Si mie mi se pare foarte scump, dar cei de la Bacanie nu au nicio vina. Il iau si ei de la un importator din Bucuresti care are preturi foarte-foarte mari.
am auzit de curand de bacania veche,da’inca nu am fost pe acolo,dar am sa ma duc.cat despre 10 centi mililitrul de ulei de argan mi se pare cam tare.
Am vazut cu ceva luni în urma pe postul tv francez TV5 , un documentar foarte interesant despre recoltarea si obtinerea uleiul de argan . Am cautat pe internet si am gasit destui distribuitori si în Romania pentru cele doua feluri de ulei .Diferentele de pret sînt mari , deci cautati bine înainte de a comanda . Eu am cumparat ulei de argan cosmetic foarte laudat în documentar pentru calitatea lui deosebita , iar cel alimentar am înteles ca poate fi folosit si în scopuri curative .
eu am fost in maroc acum 2 ani.si am gasit intr-un palais des epices la marrakesh si ulei de argan si comestibil si cosmetic.marturisesc ca nu mai stiu cat costa cel comestibil,ca io am luat din cel cosmetic,plus mai multe produse cosmetice,manufacturate,pe baza respectivului ulei.absolut fabuloase si ieftine.mi-a parut rau mai tarziu ca nu am luat si o sticla de ulei alimentar,dar am plecat din pripa de acasa si cam nepregatita ,in excursia asta.insa am constatat ca ei folosesc mai mult uleiul de masline la gatit.nu stiu sa fi mancat ceva gatit cu ulei de argan.
@pansy: Am vazut ulei de argan la Bacania VEche, dar tot scump, la 100 lei sticluta de 250 ml.
Radu v-a spus ce este arborele, eu va spun ce nu este. 🙂
S-ar putea ca denumirea uneia din speciile de Argania sa va duca cu gîndul la arborele de fier. Nu este una si aceeasi planta. Într-adevar, lemnul este dur, dar nu este arborele de fier. Arborele de fier are un întreg gen (Sideroxylon sp.) constituit din vreo 70 de specii.
Cînd cuvîntul este scris cu minuscula (ca în A. sideroxylon) el denumeste specia, iar nu genul. De altfel, una din speciile de eucalipt (apartinator unui gen cu totul aparte) poarta acelasi “postnume”.
@Marius: Ehe, am auzit de acest arbore cu ani in nurma, dar uitasem complet de el. Creste, parca, in Iran?
Fain articol, mi-a placut. Multe noutati pentru mine, dar nu intr-atat incat sa ma simt coplesita. Unde se poate gasi acest ulei? Este foarte scump dar ma mananca si pe mine curiozitatea. 🙂
@Laura Pricop: Magazinul de unde l-am cumparat s-a desfiintat intre timp. Cred ca se gaseste la Ki Life. Oricum, incearca pe internet, trebuie sa dai de el pe vreun site cu vanzare online.
Am intalnit acest ulei in Maroc, din pacate nu-mi mai amintesc cat costa, dar am inteles ca si acolo este destul de greu de gasit. Cred ca localnicii folosesc mai mult uleiul de masline.
Mi-a placut articolul, va felicit (din nou)!
@Adrian Stefan: Aveti dreptate, nord-africanii gatesc mult cu ulei de masline. Cred ca uleiul de argan este oricum mai ieftin in Maroc, doar acolo se produce. Ar fi fost oportun poate sa luati o sticluta. Cum am tot zis, de curiozitate…
Foarte interesant! Am citit si eu despre acest ulei, dar era un articol mult mai scurt si mai putin documentat. Vorba lui alison, scump rau uleiul asta. 🙁
@simina: Ma bucur ca-ti place articolul. In ce priveste pretul uleiului, asta este. Totusi, macar o data in viata, de curiozitate, poate fi incercat. 🙂
@alison: Oui, ma chère, al naibii de scump! Se prepara cu multa munca si este rar, probabil aceste doua lucruri ii justifica pretul.
ca de obicei, stii sa ne faci cafeaua de dimineata placuta oferindu-ne informatia pe tava, simpla, concisa si atragatoare!
eu numai am citit despre uleiul asta, de vazut pe aici, nici vorba…dar scump, mon cher… 🙂