Pe scurt despre uleiul de mustar (2)

Conspiratia uleiului de mustar
Aceasta a doua parte a articolului este dedicata unui exemplu de conspiratie alimentara, asa cum s-au întamplat multe în ultimii 50 de ani. Documentatia despre actiunile întreprinse împotriva uleiului de mustar indian se gaseste pe Internet. Bineînteles, nu am avut posibilitatea de a o verifica pe teren, dar faptele expuse acolo par destul de coerente si de logice. Chiar daca ar fi exagerate, ceea ce eu nu cred, ele sunt o mostra a modului în care actioneaza pe piata globalizata marile companii multinationale; mai este si un exemplu de cum reactia oamenilor simpli, disperati, poate schimba cursul unei conspiratii aparent imbatabile. Ca raul sa învinga, este de ajuns ca oamenii de bine sa nu faca nimic…

Am mai amintit si în alt articol despre influentele „oculte” care au loc în domeniul comertului cu produse alimentare. Este o piata îmensa, cu o valoare de multe sute, sau chiar mii de miliarde de euro, iar astfel de sume par a justifica orice metode.
În principiu, mecanismul este acesta: o tara, nu foarte puternica din punct de vedere economic si financiar, ba chiar mai curand socotita înapoiata în aceste domenii, ofera ieftin si la o calitate buna sau foarte buna un aliment în a carui producere are o traditie de sute de ani, de obicei un produs bine integrat în modul de viata local, si în general unul obtinut prin metode traditionale, în mod natural, foarte potrivit cu o dieta echilibrata, nutritiva si sanatoasa; acest aliment este însa în concurenta cu cele produse industrial, pe scara larga, de marile puteri economice, în special SUA, Canada, Australia si Uniunea Europeana; acestea pornesc o imensa propaganda negativa, pe scara globala, pentru a defaima produsul oferit de tarile mai slab dezvoltate industrial, în scopul de a determina publicul sa cumpere alimentele mai scumpe si cu calitati nutritionale mai scazute. Scopul este evident: profitul.

Uleiul de mustar este un produs traditional al carui consum (atat alimentar cat si în scopuri medicale) este parte integranta din modul de viata indian. Indienii sustin ca puternica Monsanto, o companie multinationala cu interese uriase în agricultura, a organizat un boicot în scopul scoaterii de pe piata a uleiului de mustar si înlocuirea acestuia cu ulei de soia, produs de… Monsanto.
Ca urmare a influentei puternicei companii, pe 27 august 1998, guvernul indian a interzis comercializarea uleiului de mustar. Pe 4 septembrie a interzis comercializarea tuturor uleiurilor comestibile neambalate. Aceasta decizie a fost o puternica lovitura pentru populatia Indiei. În multe state uleiul de mustar este un ingredient esential al dietei locuitorilor; este chiar o parte importanta a industriei alimentare indiene. Uleiul de mustar produs în India este procesat local si este disponibil la cost redus, mai ales daca nu este ambalat. Acest cost redus este unul pe care populatia saraca si-l poate permite. „Sarson”, asa cum este el numit în India, este folosit nu doar în alimentatie, ci si în medicina ayurvedica, pentru masaje terapeutice. Localnicii îl apreciaza pentru faptul ca, fie de unul singur fie în combinatie cu usturoi si curcuma, usureaza durerile reumatice, crampele musculare, durerile încheieturilor etc. De asemenea, îmbunatateste circulatia sangvina si respinge tantarii, lucru vital în multe regiuni unde malaria înca face mii de victime.
Cu alte cuvinte, uleiul de mustar este extrem de important în cultura indiana. Este simbolul primaverii si al reîntineririi. Cantecele despre sarson sunt parte integrata a folclorului indian. Multe preparate care oglindesc specificul bucatariilor regionale în unele state indiene folosesc ulei de mustar.
Interzicerea comercializarii sale altfel decat ambalat, într-o tara ca India, a fost aberanta. Pretextul era ca uleiul de mustar produs traditional ar fi fost neigienic si, deci, periculos pentru sanatatea populatiei. Atitudinea guvernului era suspecta, pentru ca nu luase niciun fel de masuri în multe alte cazuri care ar fi necesitat într-adevar interventia sa, nu în cazul unui aliment folosit si testat de sute de ani si de care depinde, într-o atat de mare masura, viata a sute de milioane de persoane.

Confirmarea unei „conspiratii” a venit în iulie 1998 cand guvernul indian a anuntat intentia de a importa un milion de tone de seminte de fasole soia, destinata fabricarii uleiului. Aceste seminte figurasera anterior pe o lista de importuri restrictionate. Pe 27 august 1998, în aceeasi zi în care guvernul a anuntat interzicerea comercializarii uleiului de mustar, a fost anuntata si ridicarea restrictiei asupra importului de fasole soia.
Mai mult, în lunile august si septembrie 1998, o epidemie de dropica a servit drept justificare pentru aceste actiuni. Simptome ca ameteala, diaree, dureri abdominale, disfunctionalitati ale rinichilor, plamanilor, inimii si ficatului (care au dus la decesul a 41 de persoane si la afectarea altor 2.300) au fost puse pe seama consumului de ulei de mustar, care ar fi fost contaminat cu deseuri de uleiuri industriale. Însa orice ulei astfel contaminat ar fi fost la fel de periculos. Au existat multe opinii conform carora întregul eveniment ar fi fost o provocare deliberata, în scopul de a justifica actiunea guvernului, caci nu exista nicio explicatie plauzibila a acestei contaminari, la o scara atat de mare.

Rajasthan Oil Industries Association a cerut guvernului sa ancheteze evenimentul si sa gaseasca vinovatii. Parerea exprimata de majoritatea localnicilor era ca ca responsabilitatea apartine corporatiilor multinationale, disperate de a gasi metode pentru exportul fasolei soia în India. Ceea ce a aparut sa acorde credibilitate acestei pareri a fost faptul ca guvernul SUA a impus sanctiuni comerciale Indiei în mai 1998, ca sa pedepseasca India pentru experimentele nucleare, desfasurate contra opiniei exprimate de SUA. Este putin probabil ca gestul guvernului SUA sa fi fost spontan si este cu atat mai ciudat ca, pe neasteptate, de la aceste sanctiuni au fost exceptate produsele agricole, categorie din care face parte si fasolea soia.

Citeste si articolul →   Wok-wok!

La acea vreme, multinationalele cu baza în SUA se confruntau cu probleme deosebite. Nu mai puteau vinde în Europa produsele derivate din soia modificata genetic, caci erau respinse atat de legislatie cat si de consumatori. În plus, chiar publicul american începuse sa priveasca cu suspiciune aceste produse. O mare coalitie, formata din oameni de stiinta, nutritionisti, consumatori, fermieri si lideri religiosi a cerut în justitie etichetarea stricta a produselor, fiind de asteptat ca uleiurile din soia modificata genetic sa aiba mari probleme pe piata si sa fie extrem de dificil de exportat.
Problema era extrem de grava, caci în 1998 în SUA existau circa 18 milioane de acri plantate cu fasole soia modificata genetic, numit „Round-up Ready”, special conceput pentru a crea o cerere cat mai mare de Round-up, ierbicidul cel mai vandut pe plan mondial, produs de Monsanto Corporation. Cum se putea scapa de acste stocuri uriase de produse nevandute? Raspunsul era vînzarea lor catre tarile din Lumea a Treia, ca India, unde publicul putea fi înca manipulat.

Socoteala era simpla: încurajand guvernul indian sa interzica, în întreaga tara, comercializarea uleiului de mustar, multinationalele puteau face rost de o piata perfecta pentru produsele lor, lucru ce le permitea sa domine pe viitor piata uleiurilor vegetale. Daca fabricantii de ulei nu mai pot vinde ulei de mustar, atunci nici nu vor mai cumpara seminte de la fermieri, iar acestia vor renunta la o cultura neeficienta. Se putea ajunge la disparitia unei plante extrem de importanta în agricultura traditionala si în cultura indiana. Odata uleiul de mustar disparut de pe piata, chiar daca interdictia ar fi fost ridicata, populatia oricum ar fi ramas dependenta de uleiul de soia. Daca guvernul ar fi admis reintroducerea uleiului de mustar ar fi oferit înca o piata varietatilor de mustar modificate genetic, caci Monsanto patentase deja toate varietatile de brassica cultivate în India. În mod clar, aceasta politica ar fi dus în final la decesul întregii industrii a uleiurilor comestibile, nu doar a celui de mustar. Fermierii ar fi urmat sa stopeze cultivarea de susan, in, mustar si arahide, caci piata pentru ele urma sa fie distrusa. Biodiversitatea agriculturii indiene urma sa fie serios erodata, sute de varietati de plante ar fi disparut, iar existenta a zeci de milioane de fermieri ar fi fost pusa în pericol. Productia alimentara a Indiei ar fi fost extrem de vulnerabila în fata volatilitatii lumii financiare.

Citeste si articolul →   Secretul bucatariei cambodgiene - partea 2

Exista si precedente ale acestui fenomen. În Indonezia au existat rascoale cauzate de importurile masive de fasole soia, de care populatia indoneziana devenise dependenta. Cand moneda indoneziana s-a prabusit, pretul cu amanuntul al fasolei soia a crescut enorm, facand ca uleiul sa devina mult prea scump fata de mijloacele populatiei. India ar fi fost pusa în aceeasi situatie dificila si urma sa devina dependenta, pentru gatit, de uleiul din soia.

Chiar daca nu ar fi fost vorba despre soia modificata genetic, este oare uleiul din soia benefic pentru sanatate? Pentru început, nu se poate avea încredere în marii producatori de cereale, ca Cargill Inc., cu baza în Minnesota, a caror preocupare este doar obtinerea unui pret de productie cat mai scazut. Este un lucru stabilit ca Cargill încearca sa vanda produse cat mai ieftine, amestecate cu praf, graunte sparte, grad mare de umiditate si orice altceva duce la ieftinirea produsului. Daca procentul de umiditate al unui produs exportat de Cargill este sub 12%, iar contractul stipulaza un maxim de 14%, vor adauga apa ca sa-l aduca la nivel maxim. Bineîneles, 2% apa în locul produsului reprezinta o scadere a pretului de cost si, implicit, un plus de beneficiu pentru producator.

Daca uleiul de mustar extras prin presare la rece este proaspat, hranitor, pur si plin de gust si aroma naturale, uleiul din fasolea soia, din cauza continutului scazut de ulei al boabelor de fasole, este extras cu solventi si necesita procesare chimica, unul dintre procedee fiind folosirea solventilor volatili, aplicat prima data în SUA pentru recuperarea grasimilor din gunoi, oase si alte deseuri. Solventul principal folosit este un hexan special pentru industria alimentara, care ar trebui sa fie foarte pur, dar se banuieste ca în multe cazuri este adesea impurificat cu hexan comercial, mult mai ieftin, care contine numeroase impuritati toxice, cum este benzenul.

În orice caz, produsele din soia, prin natura lor, contin un numar de substante toxice la concentratii care ar putea periclita sanatatea oamenilor si animalelor. Ele contin inhibitori de tripsina, care cauzeaza marirea pancreasului ca dimensiuni si greutate, si prolifereaza celulele pancreatice acinare. Un pancreas superactiv streseaza organismul si duce la cancer pancreatic. Fasolea soia contine lecitine, unele toxice, care se combina cu carbohidratii si pot afecta microbiologia intestinelor si functionarea corecta a sistemului imunitar.
Soia mai contine si acid fitic care poate reduce biodisponibilitatea unor minerale importante, cum sunt calciu, magneziu, zinc, cupru si fier, prin atragerea lor în combinatii din care rezulta saruri ale acidului fitic. Soia mai contine si fitoestrogeni carcinogeni,în cantitati peste nivelurile admise. Acestia pot avea un impact negativ asupra fatului, ducand la anormalitati ale organelor reproductive, la sterilitate si la inhibarea maturizarii sexuale.

Toate aceste lucruri arata ca înlocuirea uleiului de mustar produs local, ca si a altor uleiuri vegetale, cu ulei din soia importat nu duce la o îmbunatatire a sanatatii populatiei. Igiena a fost deci un simplu pretext, motivul real fiind cu totul altul.

Din fericire, indienii au reactionat prompt, în special organizatiile pentru femei. Acestea, prin demonstratii si proteste, au cerut liberul acces la uleiul de mustar local, ieftin, disponibil si sigur, respingand total uleiul din soia de import, scump, nepotrivit cultural si nesigur.

Fiecare dintre aceste organizatii banuiau ca denigrarea uleiului de mustar era parte dintr-o conspiratie îndreptata împotriva agriculturii indiene, domeniu în care femeile joaca un rol extrem de important.
Lucrurile înca nu sunt total lamurite în India, desi tot mai multe organizatii iau atitudine pentru a forta guvernul indian sa-si îndeplineasca datoria de a asigura traiul celor care i-au adus la putere.

(sfarsit)

In aceeasi serie de articole:
Pe scurt despre uleiul de mustar (1)


10 comentarii pe “Pe scurt despre uleiul de mustar (2)

  1. cristi-j spune:

    sunt convins ca exista astfel de conspiratii si nu doar in industria alimentara dar asta e tipul de societate in care traim , bazata pe consum si profit , mereu va exista tentatia …
    partea cu indonezia nu prea se potriveste aici , a fost o situatie mai complexa , nu e un bun argument pentru acest caz .
    nu prea inteleg de ce a fost nevoie sa ataci produsele din soia ca sa aperi uleiul de mustar . nu vreau sa intru intr-o polemica dar mi se pare ca ceva e in neregula .
    sper sa mai prezinti multe asemenea cazuri , astfel de articole sunt foarte interesante .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Nu am atacat produsele de soia, ci le-am comparat cu uleiul de mustar, caci in speta descrisa de mine se dorea inlocuirea uleiului de mustar cu ulei din soia modificata genetic. Asta am putut extrage din materialele gasite ca documentatie. Este probabil ca accesul meu la informatie sa fie limitat. Totusi, asta nu schimba prea mult adevarata problema: suntem niste marionete si mancam ce ni se „sugereaza” si ce suntem lasati sa mancam.

  2. balauru spune:

    Ieri am vazut un documentar despre bucataria pakistaneza. Si era acolo un nene, bucatar si patron de restaurant, care spunea ca bucataria pakistaneza nu poate exista fara 2 lucruri de baza: ghee si ulei de mustar. Documentarul este realizat in Australia, restaurantul fiind to acolo. Deci la ei se poate, la noi (UE) nu. Iarasi suntem mai catolici decat Papa …

    • Radu Popovici spune:

      @balauru: Mie asa mi se face o sila se Europa asta unita, in care jucam rolul Cenusaresei si in care ne pierdem identitatea nationala. Nu aveam nevoie de asa ceva.

  3. Katze spune:

    Hallo,
    Uleiul de rapita pt. consum alimentar se extrage din rapita modificata genetic cu denumirea ” Calitatea -0″ cam din anii ’70 iar actual exista asa numita Calitate-00. Continutul de acid erucic este intre 0,5-1,5 % si chiar pana la < 0,5 %. Acest ulei se foloseste pe scara larga la producerea margarinei( ulei vegetal). Cu toate controversele existente in ce priveste aspectele negative, sa nu uitam de progresul existent, de care profita fiecare dintre noi, indiferent de domeniu.
    O zi frumoasa
    Katze

  4. Flyingroo spune:

    Oops, am apasat prematur pe „Post ”

    Deci sa continui.

    Ulei de rapita – omega 6:omega3 = 2:1 si 45% acid erucic

    Ulei de mustar – omega 6:omega3 ~ 2:1 si 42% acid erucic

    Nu prea vad in ce ar consta diferenta atat de mare incat sa faca uleiul de mustar mai periculos decat Canola. Si mai interesant este ca desi a fost gasita o conexiune intre folosirea uleiului de mustar ca si a celui de rapita si autism nimeni nu pare sa interzica consumul de Canola din aceasta cauza.

    Chiar daca controversa legata de uleiul de mustar ar fi doar o furtuna intr-un pahar cu apa, lucrul cert este ca Monsanto este in clipa de fata o masinarie monstruoasa, prea imensa si prea puternica ca sa nu faca rau prin interesele sale. Nu radeti de americani ca sunt grasi, adevarul este ca totul a pornit atunci cand au inceput sa inlocuiasca produsele traditionale cu cele industriale, procesate, in loc de zahar curat, sirop de porumb cu continut inalt de fructoza, in loc de ulei de floarea soarelui, ulei de rapita si soia, etc etc etc

  5. Flyingroo spune:

    Ce mi se pare interesant este ca nimeni nu pare ingrijorat de Canola Oil (ulei dintr-o anumita specie de rapita) care se vinde in US pe scara larga, si care dimpotriva, este renumit acum pentru efectele sale benefice asupra sanatatii (scadere colesterol si trigliceride). O comparatie a compozitiei ne arata ca:

    Ulei de rapita: omega 6 : omega 3 = 2:1

    • Radu Popovici spune:

      @Flyingroo: Vine la rand si canola. 🙂 Producatorii de ulei de rapita argumenteaza ca au eliminat acidul erucic aproape total, in timp ce in cazul uleiului de mustar, acesta s-ar distruge prin incalzire puternica, pana la fumegare, inainte de a fi folosit la gatit.
      Testele insa care au „dovedit” faptul ce acidul erucic ar fi toxic nu par a fi deloc concludente.

  6. Radu Popovici spune:

    Eu nu stiu daca sa cred sau nu ceea ce se spune legat de acidul erucic. Pur si simplu nu mai am deloc incredere in aceste date. Incep sa ma gandesc daca astfel de studii nu sunt platite de alde Monsanto.

  7. Katze spune:

    Hallo,
    Monsanto= una din catastrofele omenirii. Noroc ca exista persoane de talia Vandanei Shiva.
    Informandu-ma despre uleiul de mustar am citit ca modalitatea de consum ar fi daunatoare sanatatii. In India se foloseste la gatit fiind puternic incalzit pana atinge punctul de fumegare(sper ca am tradus bine). Astfel scade concentratia de gliceride din acidul erucic. Uleiul de mustar importat are un continut de acid erucic sub 5%.
    L-am vazut in magazin, dar inca nu l-am incercat.
    de.wikipedia.org/wiki/Senföl –
    O zi frumoasa
    Katze

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.