Literatura de specialitate considera vinegreta a fi unul dintre sosurile importante ale gastronomiei occidentale (alaturi de alte sosuri ca cel de rosii, Hollandaise, Allemande, Béchamel, Espagnole, velouté, maioneza).
Vinegreta este un sos rece si trebuie întotdeauna preparata folosind un ulei de foarte buna calitate. Cand are consistenta subtire serveste la asezonarea (dregerea) cruditatilor si salatelor pe baza de orez, paste, fructe de mare; la consistenta mai groasa, se potriveste cu legume, peste, carne de pasare sau carne rosie. Fiind un sos pentru salate, vinegreta este adesea numita si „dressing”.
Scurt istoric
Sosurile pentru asezonarea salatelor au o istorie îndelungata. Chinezii le folosesc de 5.000 de ani, babilonienii de 4.000 de ani, iar sosul Worcestershire deriva din sosuri ce erau deja populare pe timpul romanilor.
Se pare ca primii care au folosit sosuri pe baza de ulei si otet au fost egiptenii (ei mai adaugau si alte diferite condimente).
Vinegreta a fost înregistrata sub aceasta denumire în istoria culinara în primii ani ai secolului al XVIII-lea. Termenul „vinegreta” deriva din cuvantul francez care denumeste otetul, „vinaigre”.
Reteta de baza
Pentru a nu avea probleme, ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei. Uleiul si otetul folosite trebuie sa fie complementare unul cu celalalt. Uleiul de masline extra virgin se echilibreaza bine cu aciditatea otetului balsamic, uleiurile de nuci si alune merg perfect cu oteturile de fructe, iar uleiul aromat cu ardei iuti, sau cu verdeturi, cere un otet de vin.
Ingrediente:
3 linguri de ulei
1 lingura de otet de buna calitate
2 lingurite de mustar
sare
piper
Instructiuni:
Se pun într-un castron otet, mustar, sare si piper. Se bat bine cu un tel în forma de para.
Se adauga încet uleiul, putin cate putin, batand continuu pana ce se obtine o emulsie. Se potriveste asezonarea.
O alta varianta, foarte lesnicioasa, este sa turnati ingredientele într-un borcan, dotat cu un capac ce se însurubeaza. Se închide borcanul si se scutura energic.
(va urma)
@radu: exact asa e, n-am zis ca n-ar fi. si ma bucur sa vad ca nu sint singurul “rebel” al vinegretei!
reteta standard de vinegreta frantuzeasca, gasita si in cartea Juliei Child daca nu ma insel, consta din ulei si otet in proportie de 3:1, plus sare dupa gust. Se pare ca puristii vinegretei insista sa nu se puna in nici un caz zahar. Insa pot sa “raportez” ca, fiind obisnuit din copilarie cu vinegreta cu zahar facuta de tatal meu pentru ardei copti, mi-e foarte greu sa concep o vinegreta care nu are si o componenta dulce (zahar sau, si mai bine, miere), mai ales pentru ardeii copti… regulile sint facute ca sa fie incalcate, nu? insa nu inainte de a le cunoaste. Asa ca eu pun intotdeauna si o lingurita de zahar sau miere. Cite bordeie…
@dan: Si aici proportia intre ulei si componenta acra este de 3 la 1. Si eu prepar vinegreta cu zahar, mai ales cu zahar brun, care are un gust cu totul deosebit.
Si eu prefer sa folosesc lamaie, nu otet la acest sos. Si… pana la mixere si teluri micute, borcanul a fost de baza pentru prepararea acestui sos, dar si a dressingurilor uzuale la salate. Mai depinde si de sortimentul de mustar folosit ca sa aiba un fel de gust sau altul. Eu am preferat multa vreme mustarul de plafar, fara adaos de X substante pentru echilibrare si conservare, neutru la gust. Sunt insa, mai de curand, amatoare de unele feluri de mustar frantuzesc, dar si acolo sunt circumspecta si citesc cu mare atentie eticheta.
Chiar, un subiect interesant ar fi mustarul…
@Elena Toma: Este si mustarul pe lista, dar este o lista atat de lunga…
Hallo Radu ,
ca de Obicei un Excurs de Exceptie . Compliment
Si eu pregätesc Vinaigrette ca si tine . O bag in Borcan si scutur bine..
Multe Salutäri Jacob
@Jacktel: De fapt, eu nu prea o bag in borcan. 🙂 Amestec cu o… lingurita obisnuita.
Radu, am vazut ca ai posta cateva retete de salate in care folosesti vinegreta, dar cu suc de lamaie in loc de otet. Este o chestie doar de preferinta a ta, sau exista un alt motiv?
@andra: Este doar preferinta mea. Imi place mai mult gustul proaspat, de lamaie, decat otetul. De fapt, cel mai adesea folosesc limeta, este mult mai aromata si decat otetul, si decat lamaia.