Pe urmele pastei de mustar (5)

Cu acest articol se încheie seria despre istoria pastei de mustar. Sper ca nu v-am plictisit si ca ati ramas cu cateva informatii folositoare despre modul în care s-a nascut si a evoluat acest condiment, pana la modul în care îl puteti prepara în casa si utiliza la gatit.

Utilizari culinare
Pasta de mustar este folosita cel mai adesea ca un condiment care se serveste la masa. totusi, utilizarile sale sunt limitate doar de imaginatia celui care gateste. Marturisesc faptul ca nici eu nu i-am dat o foarte mare atentie pana acum, dar va pot sugera cateva moduri în care va puteti bucura de calitatile ei.
În primul rand, va sugerez sa încercati s-o preparati în casa, cat mai des posibil.
Este un ingredient extrem de valoros la prepararea vinegretelor si maionezelor. Mustarul este un emulsificator care stabilizeaza orice amestec format din doua sau mai multe lichide ce, în mod normal, nu se amesteca între ele. De aceea, folosirea lui la vinegrete si maioneze creeaza emulsii, instabila în primul caz, dar stabila în cel de-al doilea. De asemenea, unele sosuri, ca cel olandez si derivatele sale, beneficiaza si ele de pe urma adausului de mustar, caci nu se vor branzi.
Pasta de mustar mai este folosita la prepararea marinadelor de tip pasta si a sosurilor destinate carnii gatite pe gratar. De asemenea, se poate adauga in sosuri sau supe picante chiar în timpul gatitului. O alta utilizare a sa este ca ingredient ce formeaza diverse umpluturi, cel mai la îndemana exemplu fiind ouale umplute.
Mai poate face parte si din sosuri reci, care însotesc salatele sau alte preparate, adesea în amestec cu iaurt, smantana, crema de branza etc.

Depozitare
Dat fiind ca pasta de mustar se prepara cu un component acid si sare, mustarul comercial nu se strica. În principiu, nici nu este nevoie sa fie refrigerat dupa deschiderea ambalajului. Totusi, îsi pierde savoarea si iuteala în timp, chiar daca ambalajul este sigilat. Odata deschis ambalajul, mustarul se pastreaza mai bine în frigider (temperatura scazuta inhiba pierderile de gust si aroma) si se foloseste în rastimp de un an. De asemenea, refrigerarea si evitarea contactului cu aerul împiedica oxidarea sa, aceasta fiind raspunzatoare pentru fenomenul de brumare, care îi închide culoarea.
Amestecarea unui mustar vechi cu putin vin sau otet îl poate revitaliza. Un mustar desigilat si pastrat la temperatura camerei mai mult timp, poate capata un gust amarui.
Unele mustaruri, dupa o depozitare lunga, se pot separa, formand la suprafata asa-numita „apa de mustar”, dar acest lucru se poate corecta usor, prin amestecare sau scuturare.

Sanatate si nutritie
Mustarul nu are doar calitati organo-leptice, ci si nutritive. Semintele de mustar contin nutrienti numiti izocianati, despre care se crede ca previn cresterea celulelor canceroase, mai ales cele legate de stomac sau colon. Ele mai contin si seleniu, care reduce severitatea astmei si artritei reumatice, si magneziu, care recuc e presiunea sangvina si frecventa migrenelor.

Mustarul nu numai ca stimuleaza apetitul prin marirea de aproape 8 ori a salivatiei, dar stimuleaza si circulatia sangvina si are si proprietati digestive, laxative si antiseptice. Din punct de vedere digestiv, mustarul neutralizeaza toxinele din stomac, dar poate deveni iritant daca este ingurgitat în cantitati mari.

Mustarul contine sulf si este folosit ca tratament împotriva bolilor de piele, cataplasmele cu mustar se aplica pe piept pentru a ajuta la curatarea sinusurilot si la decongestionarea plamanilor. Frunzele de mustar nu sunt recomandate celor care au probleme cu tiroida, caci pot cauza marirea acesteia.

(sfarsit)

Bibliografie:

http://www.thenibble.com

In aceeasi serie de articole:
Pe urmele pastei de mustar (1)
Pe urmele pastei de mustar (2)
Pe urmele pastei de mustar (3)
Pe urmele pastei de mustar (4)