Cu acest articol se încheie seria despre istoria pastei de muştar. Sper că nu v-am plictisit şi că aţi rămas cu câteva informaţii folositoare despre modul în care s-a născut şi a evoluat acest condiment, până la modul în care îl puteţi prepara în casă şi utiliza la gătit.

Utilizări culinare
Pasta de muştar este folosită cel mai adesea ca un condiment care se serveşte la masă. totuşi, utilizările sale sunt limitate doar de imaginaţia celui care găteşte. Mărturisesc faptul că nici eu nu i-am dat o foarte mare atenţie până acum, dar vă pot sugera câteva moduri în care vă puteţi bucura de calităţile ei.
În primul rând, vă sugerez să încercaţi s-o preparaţi în casă, cât mai des posibil.
Este un ingredient extrem de valoros la prepararea vinegretelor şi maionezelor. Muştarul este un emulsificator care stabilizează orice amestec format din două sau mai multe lichide ce, în mod normal, nu se amestecă între ele. De aceea, folosirea lui la vinegrete şi maioneze creează emulsii, instabilă în primul caz, dar stabilă în cel de-al doilea. De asemenea, unele sosuri, ca cel olandez şi derivatele sale, beneficiază şi ele de pe urma adausului de muştar, căci nu se vor brânzi.
Pasta de muştar mai este folosită la prepararea marinadelor de tip pastă şi a sosurilor destinate cărnii gătite pe grătar. De asemenea, se poate adauga in sosuri sau supe picante chiar în timpul gătitului. O altă utilizare a sa este ca ingredient ce formează diverse umpluturi, cel mai la îndemână exemplu fiind ouăle umplute.
Mai poate face parte si din sosuri reci, care însoţesc salatele sau alte preparate, adesea în amestec cu iaurt, smântână, cremă de brânză etc.

Depozitare
Dat fiind că pasta de muştar se prepară cu un component acid şi sare, muştarul comercial nu se strică. În principiu, nici nu este nevoie să fie refrigerat după deschiderea ambalajului. Totuşi, îşi pierde savoarea şi iuţeala în timp, chiar dacă ambalajul este sigilat. Odată deschis ambalajul, muştarul se păstrează mai bine în frigider (temperatura scăzută inhibă pierderile de gust şi aromă) şi se foloseşte în răstimp de un an. De asemenea, refrigerarea şi evitarea contactului cu aerul împiedică oxidarea sa, aceasta fiind răspunzătoare pentru fenomenul de brumare, care îi închide culoarea.
Amestecarea unui muştar vechi cu puţin vin sau oţet îl poate revitaliza. Un muştar desigilat şi păstrat la temperatura camerei mai mult timp, poate căpăta un gust amărui.
Unele muştaruri, după o depozitare lungă, se pot separa, formând la suprafaţă aşa-numita „apă de muştar”, dar acest lucru se poate corecta uşor, prin amestecare sau scuturare.

Sănătate şi nutriţie
Muştarul nu are doar calităţi organo-leptice, ci şi nutritive. Seminţele de muştar conţin nutrienţi numiţi izocianaţi, despre care se crede că previn creşterea celulelor canceroase, mai ales cele legate de stomac sau colon. Ele mai conţin şi seleniu, care reduce severitatea astmei şi artritei reumatice, şi magneziu, care recuc e presiunea sangvină şi frecvenţa migrenelor.

Muştarul nu numai că stimulează apetitul prin mărirea de aproape 8 ori a salivaţiei, dar stimulează şi circulaţia sangvină şi are şi proprietăţi digestive, laxative şi antiseptice. Din punct de vedere digestiv, muştarul neutralizează toxinele din stomac, dar poate deveni iritant dacă este ingurgitat în cantităţi mari.

Muştarul conţine sulf şi este folosit ca tratament împotriva bolilor de piele, cataplasmele cu muştar se aplică pe piept pentru a ajuta la curăţarea sinusurilot şi la decongestionarea plămânilor. Frunzele de muştar nu sunt recomandate celor care au probleme cu tiroida, căci pot cauza mărirea acesteia.

(sfârşit)

Bibliografie:

http://www.thenibble.com

In aceeasi serie de articole:
Pe urmele pastei de muştar (1)
Pe urmele pastei de muştar (2)
Pe urmele pastei de muştar (3)
Pe urmele pastei de muştar (4)