Pe urmele sarii – partea 1

Este incredibil cat de important poate fi un lucru simplu si banal, ca sarea, si ce influenta covarsitoare a avut asupra dezvoltarii societatii omenesti. O folosim zilnic si ne-am obisnuit atat de mult cu ea încat a alunecat în banalitate; ca apa calda, ca pantofii, ca televizorul. Şi totusi…

Abilitatea sarii de a conserva alimentele a stat la baza fondarii civilizatiilor. A eliminat dependenta omului de disponibilitatea limitata a alimentelor si a permis deplasarea pe distante lungi. Totusi sarea era dificil de obtinut si avea o valoare comerciala atat de mare, încat înca din Epoca Bronzului se construisera drumuri speciale pentru ca sarea sa poate fi transportata. Odata cu cresterea populatiei Romei, cantitati tot mai mari de sare erau necesare pentru aprovizionare, asa ca s-au construit drumuri pentru usurarea si fluidizarea transportului.
Un exemplu celebru este via Salatia, în Italia, la origine un drum sabin, care lega Roma de Marea Adriatica, mare cu o salinitate foarte ridicata si mai productiva decat Marea Tireniana, mult mai apropiata de Roma. Pana în secolul al XX-lea sarea a fost una dintre mizele razboaielor si o chestiune prioritara pentru economia oricarei tari.

Aproape orice cultura are obiceiuri si traditii legate de sare. Este prezenta în proverbe, povesti, mitologie, vorbe de duh, expresii, ritualuri religioase. Unele culturi îi atribuie chiar puteri magice. Exista, de exemplu, mai mult de 30 de referiri la sare în Biblie!

Surse de sare
Exista doua mari surse de sare: apa de mare si rocile de sare. Acestea din urma apar în vaste zacaminte sedimentare, care au rezultat prin evaporarea lacurilor si marilor. Zacamintele pot avea grosimi de 350 m si sa se întinda pe arii foarte mari. În SUA si Canada aceste zacaminte sunt numeroase (Ontario, Texas, Ohio, New Mexico, Nova Scotia si Saskatchewan). În Marea Britanie exista zacaminte mari în Cheshire si în jurul orasului Droitwich. În Austria, Salzburg era numit „orasul sarii” datorita minelor sale.
Sarea se extrage prin minerit sau prin metode ce implica dizolvarea ei în saramuri care apoi sunt transformate în cristale de sare prin evaporare.

Referinte biblice
În Vechiul Testament legea mozaica cerea ca sarea sa fie adaugata la toate animalele care erau arse în cadrul sacrificiilor rituale.
Cartea lui Ezra (550 î.H. – 450 d.H.) asocia acceptarea de sare de la o persoana cu situatia de servitute fata de persoana respectiva. Slujitorii lui Artaxerxe I al Persiei explica loialitatea lor fata de rege: „pentru ca am mancat sarea sa”.

În Noul Testament (Matei), Isus spune: „Caci tu esti sarea pamantului.”, pentru a arata discipolilor cat de pretiosi îi erau, iar aceasta expresie este folosita astazi în mod comun pentru a descrie o persoana valoroasa pentru societate. În plus, calitatea de conservare a sarii este luata aici în calcul pentru a arata discipolilor ca erau chemati pentru a conserva societatea, ferind-o de decaderea morala. În alta ocazie, conform evangheliilor, Isus a cerut discipolilor sai „sa aibe sare în ei”.

Istoric – Antichitate
Sarea era folosita de unele popoare antice, ca fenicienii, pe post de… arma chimica. Cu sare se presara pamantul, drept represalii, ca sa înceteze a mai fi roditor; sarea era macinata si aruncata în ochii atacatorilor, la asediile cetatilor.

Se crede ca soldatii romani au fost platiti cu sare, în anumite perioade. Se mai crede ca numele „salariu” provine de la „sare”. Totusi, se pare ca legionarii romani erau platiti cu bani, iar „salariu” deriva din „salarium”, cuvant ce desemneaza banii platiti trupelor ca sa aiba cu ce sa cumpere… sare. Soldatilor li se oferea o ratie speciala de sare, numita „salarium argentum”, precursorul salariului de astazi.
Republica Romana si, mai apoi, Imperiul Roman, exercitau un strict control asupra pretului sarii, marindu-l ca sa faca rost de fonduri pentru razboaie, sau scazandu-l ca sa se asigure ca si cei mai saraci dintre plebei îsi pot permite sa dea gust mancarii.

Documentele vechi arata ca sarea juca un rol important atat în Orient, cat si în Occident. Acum 4.700 de ani, în China a fost publicat “Peng-Tzao-Kan-Mu”, cel mai vechi tratat de farmacologie cunoscut în lume. O mare parte a operei este dedicata unei discutii asupra a 40 de feluri de sare, incluzand si metodele de extragere a ei într-o forma extrem de eficienta, unele dintre ele fiind uimitor de asemanatoare metodelor folosite astazi.
Egiptenii au reusit sa publice o opera descriind metodele de extragere si prelucrare a sarii doar acum 3.500 de ani.
În Grecia antica sarea era atat de importanta, încat era folosita ca moneda pentru cumpararea sclavilor. Circula si o expresie referitoare la sclavii lenesi, nepriceputi sau nevolnici: „nu-si merita sarea”.

(va urma…)

Bibliografie:
en.wikipedia.org
www.saltinstitute.org
www.saltinfo.com
www.saltworks.us

În aceeasi serie de articole:
Pe urmele sarii – partea 2
Pe urmele sarii – partea 3
Pe urmele sarii – partea 4