Este incredibil cât de important poate fi un lucru simplu şi banal, ca sarea, şi ce influenţă covârşitoare a avut asupra dezvoltării societăţii omeneşti. O folosim zilnic şi ne-am obişnuit atât de mult cu ea încât a alunecat în banalitate; ca apa caldă, ca pantofii, ca televizorul. Şi totuşi…

Abilitatea sării de a conserva alimentele a stat la baza fondării civilizaţiilor. A eliminat dependenţa omului de disponibilitatea limitată a alimentelor şi a permis deplasarea pe distanţe lungi. Totuşi sarea era dificil de obţinut şi avea o valoare comercială atât de mare, încât încă din Epoca Bronzului se construiseră drumuri speciale pentru ca sarea să poate fi transportată. Odată cu creşterea populaţiei Romei, cantităţi tot mai mari de sare erau necesare pentru aprovizionare, aşa că s-au construit drumuri pentru uşurarea şi fluidizarea transportului.
Un exemplu celebru este via Salatia, în Italia, la origine un drum sabin, care lega Roma de Marea Adriatică, mare cu o salinitate foarte ridicată şi mai productivă decât Marea Tireniană, mult mai apropiată de Roma. Până în secolul al XX-lea sarea a fost una dintre mizele războaielor şi o chestiune prioritară pentru economia oricărei ţări.

Aproape orice cultură are obiceiuri şi tradiţii legate de sare. Este prezentă în proverbe, poveşti, mitologie, vorbe de duh, expresii, ritualuri religioase. Unele culturi îi atribuie chiar puteri magice. Există, de exemplu, mai mult de 30 de referiri la sare în Biblie!
Sursa foto: www.smh.com.au
Surse de sare
Există două mari surse de sare: apa de mare şi rocile de sare. Acestea din urmă apar în vaste zăcăminte sedimentare, care au rezultat prin evaporarea lacurilor şi mărilor. Zăcămintele pot avea grosimi de 350 m şi să se întindă pe arii foarte mari. În SUA şi Canada aceste zăcăminte sunt numeroase (Ontario, Texas, Ohio, New Mexico, Nova Scotia şi Saskatchewan). În Marea Britanie există zăcăminte mari în Cheshire şi în jurul oraşului Droitwich. În Austria, Salzburg era numit „oraşul sării” datorită minelor sale.
Sarea se extrage prin minerit sau prin metode ce implică dizolvarea ei în saramuri care apoi sunt transformate în cristale de sare prin evaporare.

Referinţe biblice
În Vechiul Testament legea mozaică cerea ca sarea să fie adăugată la toate animalele care erau arse în cadrul sacrificiilor rituale.
Cartea lui Ezra (550 î.H. – 450 d.H.) asocia acceptarea de sare de la o persoană cu situaţia de servitute faţă de persoana respectivă. Slujitorii lui Artaxerxe I al Persiei explică loialitatea lor faţă de rege: „pentru că am mâncat sarea sa”.

În Noul Testament (Matei), Isus spune: „Căci tu eşti sarea pământului.”, pentru a arăta discipolilor cât de preţioşi îi erau, iar această expresie este folosită astăzi în mod comun pentru a descrie o persoană valoroasă pentru societate. În plus, calitatea de conservare a sării este luată aici în calcul pentru a arăta discipolilor că erau chemaţi pentru a conserva societatea, ferind-o de decăderea morală. În altă ocazie, conform evangheliilor, Isus a cerut discipolilor săi „să aibe sare în ei”.

Istoric – Antichitate
Sarea era folosită de unele popoare antice, ca fenicienii, pe post de… armă chimică. Cu sare se presăra pământul, drept represalii, ca să înceteze a mai fi roditor; sarea era măcinată şi aruncată în ochii atacatorilor, la asediile cetăţilor.

Se crede că soldaţii romani au fost plătiţi cu sare, în anumite perioade. Se mai crede că numele „salariu” provine de la „sare”. Totuşi, se pare că legionarii romani erau plătiţi cu bani, iar „salariu” derivă din „salarium”, cuvânt ce desemnează banii plătiţi trupelor ca să aibă cu ce să cumpere… sare. Soldaţilor li se oferea o raţie specială de sare, numită „salarium argentum”, precursorul salariului de astăzi.
Republica Romană şi, mai apoi, Imperiul Roman, exercitau un strict control asupra preţului sării, mărindu-l ca să facă rost de fonduri pentru războaie, sau scăzându-l ca să se asigure că şi cei mai săraci dintre plebei îşi pot permite să dea gust mâncării.

Documentele vechi arată că sarea juca un rol important atât în Orient, cât şi în Occident. Acum 4.700 de ani, în China a fost publicat „Peng-Tzao-Kan-Mu”, cel mai vechi tratat de farmacologie cunoscut în lume. O mare parte a operei este dedicată unei discuţii asupra a 40 de feluri de sare, incluzând şi metodele de extragere a ei într-o formă extrem de eficientă, unele dintre ele fiind uimitor de asemănătoare metodelor folosite astăzi.
Egiptenii au reuşit să publice o operă descriind metodele de extragere şi prelucrare a sării doar acum 3.500 de ani.
În Grecia antică sarea era atât de importantă, încât era folosită ca monedă pentru cumpărarea sclavilor. Circula şi o expresie referitoare la sclavii leneşi, nepricepuţi sau nevolnici: „nu-şi merită sarea”.

(va urma…)

Bibliografie:
en.wikipedia.org
www.saltinstitute.org
www.saltinfo.com
www.saltworks.us

În aceeaşi serie de articole:
Pe urmele sării – partea 2
Pe urmele sării – partea 3
Pe urmele sării – partea 4