Evul Mediu
În timpul Evului Mediu sarea a continuat să fie un bun preţios, transportat pe drumuri numite „ale sării”, similare cu drumurile mătăsii şi ale mirodeniilor. Caravane ce depăşeau 40.000 de cămile traversau Sahara pe distanţe de sute de mile până în interiorul Sahel-ului, adesea schimbând sarea pe sclavi. Timbuktu era o astfel de piaţă, absolut uriaşă, în care sclavii erau cumpăraţi cu… sare.

Sarea a jucat un rol cheie în istoria Africii de vest, mai ales în timpul imperiului Mali, între secolele XIII şi XVI. Caravanele cu sare din Sahara există şi astăzi, singura diferenţă fiind că sarea nu se mai schimbă, gram la gram, cu aurul.

Cu secole înainte de venirea europenilor sarea a fost un factor desosebit de important în economia, istoria şi culturii indigenilor. În sud, când s-au ciocnit de azteci şi incaşi, spaniolii au întâlnit o industrie a sării perfect operaţională.

Datele păstrate arată că în timpul războiului civul din SUA, erau înregistraţi 3.000 de muncitori care produceau 225.000 de tone de sare. Astăzi, un număr dublu de muncitori produce de100 de ori mai multă sare.

Societatea indiană avea o castă separată a săpătorilor de sare, iar sarea a fost în strânsă legătură cu lupta pentru obţinerea independenţei faţă de Anglia. Britanicii au ridicat un gard viu imens, de-a lungul ţării, un fel de graniţă internă, pentru a preveni contrabanda cu sare şi evitarea plătirii taxelor aferente, dar au fost învinşi de rezistenţa non-violentă a lui Mahatma Gandhi, simbolizată de faimosul său marş către mare, la Dandi, în 1930, pentru a obţine sare (neimpozitată), sfidând astfel politica britanică.

Ar fi poate suficient, pentru a arăta importanţa sării, faptul că Michelin a editat o hartă a muzeelor sării de pe întreg continentul.
Referinţele la sare abundă în toate limbile globului, în special legate de sarea folosită ca aliment. Din latinescul „sal” derivă, de exemplu, cuvinte ca „sos” şi „sausage” (cârnat în engleză).

Veneţia a atins măreţia economică şi datorită monopolului său pe sare. Salzburg, Hallstadt şi Hallein sunt oraşe aşezate de-a lungul râului Salzach, în centrul Austriei. Salzach înseamnă „apă sărată”, iar Salzburg este „oraşul sării”, ambele trăgându-şi numele de la „salz”, care este rădăcina germanică pentru „sare”. Hallstadt înseamnă şi el „oraşul sării”, iar Hallein „sărărie”, ambele luând numele de la rădăcina celtică „hal”. Micul oraş Hallstadt a dat numele culturii celtice care a început mineritul sării în munţii înconjurători, pe la 800 î.H. Orăşelul a devenit un centru comercial european şi a crescut exportând sare în Grecia şi Roma Antică, şi importând vin şi alte bunuri.
Mai departe, în nord, Halle este un alt „oraş al sării” german, şi un vechi „drum al sării” îl leagă de porturile de la Marea Baltică.

Obţinerea sării era importantă şi în regiunea Adriaticii şi în Balcani. Tuzla, în Bosnia, este numit după „tuz”, cuvântul turcesc pentru sare.

Filip al II-lea al Spaniei a fost înfrânt de revoluţia Ţărilor de Jos, la sfârşitul secolului al XVI-lea. Blocada necruţătoare exercitată de flota olandeză a pus capăt comerţului spaniol cu sare şi a contribuit la falimentul economiei acesteia.

Franţa a fost întotdeauna un mare producător de sare, atât în Mediterană cât şi în Atlantic. Franţa se poate lăuda şi ea cu un antic „drum al sării”, de-a lungul coastei mării Mediterane.
Orice discuţie despre sare, referitoare la Franţa, nu poate ocoli „la gabelle”, taxa pe sare care a fost una dintre cauzele declanşării revoluţiei franceze din 1792.

În Spania, întreprinzătorii pescari basci au produs codul sărat care a devenit un produs de bază în toate pieţele alimentare europene.
Catedrala de sare din Wieliczka - sursa foto: files.myopera.com
Mineritul sării are tradiţii îndelungate în Polonia. De fapt, minerii au sculptat una dintre comorile naţionale în mina de sare din Wieliczka, lîngă Krakowia; „catedrală de sare” de acolo este obiectul interesului turiştilor şi localnicilor.

(va urma…)

Bibliografie:
en.wikipedia.org
www.saltinstitute.org
www.saltinfo.com
www.saltworks.us

În aceeaşi serie de articole:
Pe urmele sării – partea 1
Pe urmele sării – partea 3
Pe urmele sării – partea 4