Pe urmele sarii – partea 2

Evul Mediu
În timpul Evului Mediu sarea a continuat sa fie un bun pretios, transportat pe drumuri numite „ale sarii”, similare cu drumurile matasii si ale mirodeniilor. Caravane ce depaseau 40.000 de camile traversau Sahara pe distante de sute de mile pana în interiorul Sahel-ului, adesea schimband sarea pe sclavi. Timbuktu era o astfel de piata, absolut uriasa, în care sclavii erau cumparati cu… sare.

Sarea a jucat un rol cheie în istoria Africii de vest, mai ales în timpul imperiului Mali, între secolele XIII si XVI. Caravanele cu sare din Sahara exista si astazi, singura diferenta fiind ca sarea nu se mai schimba, gram la gram, cu aurul.

Cu secole înainte de venirea europenilor sarea a fost un factor desosebit de important în economia, istoria si culturii indigenilor. În sud, cand s-au ciocnit de azteci si incasi, spaniolii au întalnit o industrie a sarii perfect operationala.

Datele pastrate arata ca în timpul razboiului civul din SUA, erau înregistrati 3.000 de muncitori care produceau 225.000 de tone de sare. Astazi, un numar dublu de muncitori produce de100 de ori mai multa sare.

Societatea indiana avea o casta separata a sapatorilor de sare, iar sarea a fost în stransa legatura cu lupta pentru obtinerea independentei fata de Anglia. Britanicii au ridicat un gard viu imens, de-a lungul tarii, un fel de granita interna, pentru a preveni contrabanda cu sare si evitarea platirii taxelor aferente, dar au fost învinsi de rezistenta non-violenta a lui Mahatma Gandhi, simbolizata de faimosul sau mars catre mare, la Dandi, în 1930, pentru a obtine sare (neimpozitata), sfidand astfel politica britanica.

Citeste si articolul →   Rodul întamplarii - partea 2

Ar fi poate suficient, pentru a arata importanta sarii, faptul ca Michelin a editat o harta a muzeelor sarii de pe întreg continentul.
Referintele la sare abunda în toate limbile globului, în special legate de sarea folosita ca aliment. Din latinescul „sal” deriva, de exemplu, cuvinte ca „sos” si „sausage” (carnat în engleza).

Venetia a atins maretia economica si datorita monopolului sau pe sare. Salzburg, Hallstadt si Hallein sunt orase asezate de-a lungul raului Salzach, în centrul Austriei. Salzach înseamna „apa sarata”, iar Salzburg este „orasul sarii”, ambele tragandu-si numele de la „salz”, care este radacina germanica pentru „sare”. Hallstadt înseamna si el „orasul sarii”, iar Hallein „sararie”, ambele luand numele de la radacina celtica „hal”. Micul oras Hallstadt a dat numele culturii celtice care a început mineritul sarii în muntii înconjuratori, pe la 800 î.H. Oraselul a devenit un centru comercial european si a crescut exportand sare în Grecia si Roma Antica, si importand vin si alte bunuri.
Mai departe, în nord, Halle este un alt „oras al sarii” german, si un vechi „drum al sarii” îl leaga de porturile de la Marea Baltica.

Obtinerea sarii era importanta si în regiunea Adriaticii si în Balcani. Tuzla, în Bosnia, este numit dupa „tuz”, cuvantul turcesc pentru sare.

Filip al II-lea al Spaniei a fost înfrant de revolutia Ţarilor de Jos, la sfarsitul secolului al XVI-lea. Blocada necrutatoare exercitata de flota olandeza a pus capat comertului spaniol cu sare si a contribuit la falimentul economiei acesteia.

Franta a fost întotdeauna un mare producator de sare, atat în Mediterana cat si în Atlantic. Franta se poate lauda si ea cu un antic „drum al sarii”, de-a lungul coastei marii Mediterane.
Orice discutie despre sare, referitoare la Franta, nu poate ocoli “la gabelle”, taxa pe sare care a fost una dintre cauzele declansarii revolutiei franceze din 1792.

Citeste si articolul →   Marinada pentru carnea de miel

În Spania, întreprinzatorii pescari basci au produs codul sarat care a devenit un produs de baza în toate pietele alimentare europene.
Catedrala de sare din Wieliczka - sursa foto: files.myopera.com
Mineritul sarii are traditii îndelungate în Polonia. De fapt, minerii au sculptat una dintre comorile nationale în mina de sare din Wieliczka, lînga Krakowia; „catedrala de sare” de acolo este obiectul interesului turistilor si localnicilor.

(va urma…)

Bibliografie:
en.wikipedia.org
www.saltinstitute.org
www.saltinfo.com
www.saltworks.us

În aceeasi serie de articole:
Pe urmele sarii – partea 1
Pe urmele sarii – partea 3
Pe urmele sarii – partea 4


9 comentarii pe “Pe urmele sarii – partea 2

  1. Corina spune:

    Iti tinem pumnii.

    Chestia asta cu sarea e interesanta, si pacat ca nu stim sa folosim si noi salinele intr-un mod atat de elegant.
    Eu, invatata cu sarea grunjoasa de la Slanic, pe care o cumpar acolo la saculet, am impresia ca sarea comuna extrafina nu are gust. Daca folosesti grunjoasa mai mult timp, cea extrafina ti se pare de plastic

  2. Elena Toma spune:

    Foarte interesant articolul! Ma uimesti cu modul documentat, dar concis al subiectelor tratate. Imi dau seama ce efort de timp si sintetizare a informatiilor presupune… Multumesc pentru acest subiect si o saptamana cat mai frumoasa si cu rezultatele dorite.

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma: Multumesc pentru aprecieri si iti doresc o saptamana cu “gateala”! 🙂 In ce ma priveste, de astazi am intrat in renovare cu casa. Tineti-mi pumnii!

  3. toni spune:

    Interesant, habar n-aveam ca Salzburg si Halle si-au capatat numele de la comertul cu sare. Le amintesc doar pe ele, caci de ele auzisem si eu. La prima vedere este uimitor cat de mult este legata istoria umanitatii de mancare. Mai apoi, daca te gandesti mai bine, ti se pare normal, caci obtinerea hranei a fost prima necesitate zilnica a omului si gandul sau permanent.

  4. cristi-j spune:

    sincer sa fiu orice ingredient cu denumire prescurtata din initiale nu-mi inspira incredere . daca nici macar nu s-a obosit cineva sa-i gaseasca un nume inseamna ca nu prea merita … hehehe . si eu stiu ca msg e folosit pentru a potenta gustul . in supermaketurile din alta tara foarte multe produse (uscate , conservate , prezervate intr-un fel sau altul) aveau pe etichete “fara msg” , vedeam asta foarte des . eu nu folosesc si nici n-as putea spune ca sunt curios .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Pai , nume are: monoglutamat de sodiu, sau sare dulce. MSG este doar o prescurtare, un “diminutiv”. Nu-i iau apararea, dar eu l-am vazut de atatea ori in listele de ingrediente ale retetelor incat musai sa-l incerc. Este foarte gustos, mult mai gustos decat sarea… in fine, decat sarea obisnuita, din “alimentarele” noastre. Am vazut insa la magazinul Biscuit niste “sari” 🙂 care arata extraordinar si care sunt si extrem de gustoase. Sunt pe lista mea de viitoare incercari.

  5. memphis spune:

    Stiam, bineinteles, ca sarea a fost si este importanta pentru om, dar nu mi-am inchipuit ca a influentat atat de puternic dezvoltarea societatii umane. Pacat ca este cam nesanatoasa; eu o folosesc cu cat de mare zgarcenie pot, desi da gust bun mancarii si potenteaza si gustul multor alte ingrediente, mai ales al carnii. Radu, ai folosit vreodata MSG? L-am tot vazut prin retete, am ci cumparat o cutiuta, dar nu l-am folosit niciodata. Tot ce am citit despre el pare a spune ca se foloseste cam cum se foloseste sarea.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: MSG este monoglutamat de sodiu si este tot un fel de sare; unii ii zic “sare dulce”. Este foarte gustoasa si este reputata a potenta gustul carnii. Bucatarii socotesc MSG-ul un aditiv culinar si un potentator de gust. Nici eu nu l-am folosit decat 1-2 ori, din curiozitate. Cred ca poate fi folosit fara probleme in locul sarii obisnuite, dar este mai scump si am auzit recent zvonul conform caruia ar da dependenta, dar mi se pare o tampenie. Mai mult, am citit ca toxicologii americani au determinat, dupa multe studii, ca nu are niciun fel de impact negativ asupra organismului, nici chiar consumat in cantitati mari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.