Pe urmele sarii – partea 3

Sarea a lasat urme nu doar în denumirile oraselor germane, austriece si balcanice, ci si în insulele britanice. Termenii „wich” si „wych” din denumirile oraselor britanice indica legatura acestora, într-un fel sau altul, cu sarea. Acesti termeni sunt derivati din latinescul „vicus”, care înseamna „loc”.
Începand cu secolul al XI-lea, sufixul „wich”a început sa fie adaugat numelor oraselor unde se producea sare. Şi astazi multe orase au pastrat acest sufix, mai ales în Cheschire: Middlewich, Nantwich, Northwich si Leftwich. Alt caz este Droitwich în Worcestershire.

Sarea în razboaie
Sarea a jucat un rol determinant în stabilirea amplasamentului celor mai mari orase din lume. Liverpool a înflorit, de la starea initiala de mic port, pana la a deveni primul port exportaor de sare al Angliei, datorita minelor de sare din Cheschire. Data fiind puterea financiara a Angliei, Liverpool a ajuns la un moment dat, pe la 1800, depozitul de sare al lumii.

Sarea poate creea nu doar orase, ci si imperii. Minele de sare din Polonia au ajutat, pe la 1500, la crearea unui vast regat, care a putut fi distrus doar cand germanii au reusit sa produca sare marina (considerata de multi a fi superioara celei din saline). Venetia a purtat si a castigat un razboi cu Genova, pentru sare.

Orasele, domeniile nobiliare si statele situate pe traseul drumurilor sarii au perceput taxe grele pentru transportul marfurilor pe teritoriul lor. Aceasta practica a dus la formarea de orase, cum ar fi Munchen în 1158, cand ducele de Bavaria, Henrik, a hotarat ca episcopul de Freising nu mai avea nevoie de veniturile provenite din taxarea sarii.

La gabelle – cea mai urata taxa în Franta – a fost introdusa în 1286 si mentinuta pana în 1890. Din cuaza acestei taxe, sarea ajunsese la preturi exorbitante, ceea ce a cauzat adevarate exoduri ale populatiei, a atras invadatori si a dus la razboaie.

Citeste si articolul →   Pe urmele pastei de mustar (1)

În timpul razboiului pentru independenta Statelor Unite, englezii foloseau forte speciale pentru a intercepta sarea rebelilor si a le distruge capacitatea de a conserva alimentele. La începutul secolului al XIX-lea, soldatii americani erau platiti cu sare, din cauza lipsei de bani lichizi cu care se confrunta guvernul.

Producerea sarii
La scara industriala sarea se produce prin doua metode principale: prin evaporarea apei sarate, sau prin minare. Evaporarea poate avea loc datorita caldurii soarelui, sau prin folosirea unor surse de caldura artificiale.
Într-un anume tip de clima este posibila evaporarea apei de mare datorita soarelui, pentru a produce o saramura concentrata. Saramura este evaporata pana ce devine îndeajuns de concentrata pentru a cristaliza.

O alta metoda de a produce sarea, mai ales în climatul temperat, consta în folosirea vaselor deschise. Saramura este încinsa în vase mari, nu prea adanci, întinse în aer deschis. Cele mai vechi astel de încercari dateaza înca din timpurile preistorice, iar vasele erau fabricate din ceramica sau plumb. Mai tarziu a început sa se foloseasca fierul. Aceasta schimbare a coincis cu renuntarea la lemn si trecerea la carbune. Drept combustibil pentru încalzirea vaselor. Saramura era pompata în vase si concentrata prin evaporare, datorita fosului ce ardea sub vase. Cristalele care începeau sa se formeze erau racaite si scoase din vas, care se completa cu saramura noua.
Acest procedeu a fost practic înlocuit în ultimul timp cu un sistem de vase închise unde saramura este evaporata sub vid partial.

În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, tehnicile de forare si extragere a sarii au facut posibila descoperirea de noi depozite situate la adancimi mai mari. A crescut astfel oferta de sare pe piata internationala si, desi sarea extrasa din mine este în general mai ascumpa decat cea obtinuta prin evaporarea apei de mare, aceasta noua sursa de sare a dus la scaderea pretului si la disponibilizrea acestui produs pentru aproape toata populatia lumii.

Bibliografie:
en.wikipedia.org
www.saltinstitute.org
www.saltinfo.com
www.saltworks.us

Citeste si articolul →   Peste in crusta de nuca de cocos

(va urma)

În aceeasi serie de articole:
Pe urmele sarii – partea 1
Pe urmele sarii – partea 2
Pe urmele sarii – partea 4

2 comentarii pe “Pe urmele sarii – partea 3

  1. memphis spune:

    Multe informatii, ca de obicei. M-ar fi interesat mai mult tipurile de sare si modul in care se pot folosi cel mai bine. Presupun ca vor fi abordate in episoadele urmatoare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.