Sarmaua noastra cea de toate sarbatorile nu este numai a noastra. O revendica multi altii, caci se afla de sute de ani pe mesele unei parti importante a populatiei lumii. Sarmalele au fost, se pare, inventate de turci, care le-au raspandit direct în nenumaratele foste posesiuni otomane, în special în Balcani, Europa de est si Asia centrala si indirect, prin intermediul altor natiuni. Bosnia, Bulgaria, Croatia, Slovenia, Grecia, Serbia, Romania, Ungaria, Macedonia, Muntenegru, Irak, Iordania, Liban, Moldova, Siria, Ucraina, Rusia, Azerbaigean, Kazahstan, Kirghistan, Uzbekistan, Polonia, Germania, Suedia, Finlanda… toate aceste tari figureaza pe harta sarmalelor.
Sarmalele sunt, de obicei, o mancare grea (în special cele ne-vegetariene), care se prepara mai ales în timpul iernii. Se servesc alaturi de mamaliga, uneori cu cartofi, sau paine, „racorite” cu iaurt, smantana si hrean. În mod normal, pentru fiecare familie se prepara o oala (vas) mare cu sarmale, care sunt apoi servite ca fel principal, la ocazii speciale. În multe comunitati ale diasporei sunt pretuite ca un simbol si ca o aducere aminte a meleagurilor natale.
Etimologie
Termenul „sarma” provine din cuvantul turcesc „sarmak”, care înseamna „rulou”, sau „pachet”. Este vorba deci despre un ambalaj, ceva care înfasoara o umplutura. Sarma se foloseste în paralel cu alt cuvant turcesc, „dolma”, cele doua fiind intersanjabile în multe limbi.
Cum sarma se refera la modul de preparare (rulou), în Turcia el denumeste si produse de patiserie, similare cu baclavalele, cum sunt „saray sarma” si „fistik sarma”, care sunt preparate din foi de placinta ce învelesc o umplutura pe baza de un amestec de alune, nuci, fistic si sirop.
Dolma, în schimb, înseamna „lucruri umplute”, referindu-se la vegetale care sunt scobite pentru a putea primi umplutura. Denumirea aceasta se aplica si la dovlecei, ardei, rosii, vinete, fructe, peste, calmari, scoici etc.
Dolma-lele gatite cu ulei de masline, dar fara carne tocata, se numesc “yalancı”, care înseamna „mincinos”, „fals”, sau „falsificat”. Sunt false, caci nu contin carne.
La turci (si a fost preluata si de alte popoare) mai exista, de fapt înca o denumire, „yaprak”, care este termenul ce desemneaza „frunza”.
Preparare
Sarmalele sunt un univers în sine, la care fiecare tara si-a adus contributia. Ca sa simplificam, sarmalele se prepara din carne tocata (de obicei vita, porc, vitel, sau o combinatie a lor, dar si miel, capra, carnati, pui, rata, gasca etc.), orez, ceapa, sare, diferite condimente (piper, verdeturi diferite, stafide, seminte de pin, scortisoara, ceapa etc.) amestecate si apoi rulate în frunze de dimensiuni mari. Ca ambalaj se folosesc foile de varza (proaspete sau murate), sfecla, conopida, macris, vita-de-vie (proaspete sau murate) sau chiar frunze de bananier. Aceasta combinatie este fiarta încet timp de cateva ore. Exista nenumarate variante, cu carne si vegetariene, asezonate în mod diferit.
Retetele pot varia în fiecare tara, dar toata lumea este de acord cu faptul ca cea mai buna metoda de a le gati este fierberea lenta, în vase mari de pamant.
De la o tara la alta
În Croatia si Bosnia sarmaua include carne tocata si orez, dar si carne de vita afumata. Spre deosebire de zonele musulmane, în Croatia se foloseste carne de porc uscata, bacon si carnati.
În Dalmatia însa, exista o varianta numita „arambašići”, care nu contine orez, iar carnea este taiata bucatele mici, în loc sa fie tocata, si este condimentata cu lamaie, scortisoara, cuisoare si alune.
În Serbia sarmaua se gateste cu varza murata, carne tocata, orez si condimente. Sarmalele sunt fierte îndelung, în vase mari, cu slanina si straturi de carne de porc afumata, asezonate cu vegeta, foi de dafin si paprika. Uneori sarmalele se desavarsesc în cuptor, rumenindu-se si capatand un gust deosebit. Sarmalele au gust mai bun daca sunt lasate sa stea cateva zile, caci absorb mai bine gustul si aroma carnii afumate. Aceste sarmale se gatesc de Craciun, Anul Nou, Paste, zile de nastere etc. Exista, de asemenea, variante de post care contin orez, morcov ras, ceapa, condimente, nuci si, uneori, peste afumat.
În Italia, sarmalele au fost aduse de refugiatii din Dalmatia, în timpul ultimului razboi mondial.
Bulgaria se poate lauda cu sarmale preparate din carne tocata, orez si iaurt.
În Rusia si Polonia se numesc „golubtsy” si sunt preparate din frunze de varza.
În Germania sarmalele se numesc „Kohlrollen”, „Kohlrouladen” sau „Krautwickel” si sunt preparate tot cu foi de varza.
În Suedia se numesc „kåldolmar” si sunt umplute cu carne de porc tocata si, uneori, cu orez. Se servesc alaturi de cartofi fierti, sos de carne si de fructe de padure. În Suedia sarmalele sunt considerate o versiune de dolma, si preluarea lor se datoreaza exilului în Moldova, la care a fost silit regele Carol XII, dupa batalia pierduta la Poltava, din 1709. Regele s-a refugiat în cetatea Bender si apoi a petrecut doi ani în exil, încercand sa-i convinga pe turci sa-l ajute sa înfranga Rusia. Carol s-a întors în Suedia urmat de creditorii turci, de la care împrumutase bani pentru a-si finanta razboaiele. Acesti turci au locuit în Stockholm între 1716 si 1732, timp în care dolma-ua a fost introdusa în bucataria suedeza. Ea a fost mentionata mai întai într-o carte de bucate din 1755, scrisa de Cajsa Warg. Pe atunci se prepara din frunze de vita-de-vie, dar acestea au fost ulterior înlocuite cu frunze de varza, mai usor disponibile în Scandinavia.
În Finlanda sarmalele sunt numite „kaalikääryleet” si sunt similare celor suedeze.
(va urma)
În aceeasi serie de articole:
Pe urmele sarmalei – partea 2
Bibliografie:
Wikipedia si alte surse mai putin importante.
D-le Radu Popovici, atunci cand cineva scrie un articol in care cunostiintele nu ii apartin (sau nu toate ii apartin) este necesar ca autorul sa prezinte o lista de referinte la sfarsitul articolului respectiv – daca nu o face se numeste plagiat.
Acest articol a fost preluat si tradus aproape cuvant cu cuvant din Wikipedia. Nu spun ca e ceva rau in sine in aceasta – cu cat mai multi oameni devin informati cu atat mai bine, si salut initiativa Dvs si timpul petrecut facand aceasta. Insa traducatorul este obligat sa puna cel putin o nota la sfarsit in care se arata de unde a fost preluat si interpretat articolul respectiv.
Nu cred ca oamenii v-ar aprecia mai putin daca ar stii ca doar ati interpretat si tradus articolul si nu l-ati compilat Dvs, dimpotriva, ar aprecia inclusiv modestia si cinstea Dvs. Este un lucru foarte bun si util acest site pe care l-ati creat, si probabil ca va petreceti mult timp in crearea sa, de aceea este cu adevarat pacat sa existe o pata asupra muncii Dvs. mai ales cand este atata de usor de corectat.
Cu stima
Nina T.
@Flyingroo: Este adevarat si aveti dreptate aproape total. Aproape caci nu doar am tradus articolul, l-am si verificat cu alte surse, de aceea este doar “aproape cuvant cu cuvant”. Voi fi mai atent pe viitor si voi face ceea ce este corect, adica indicarea surselor.
Radule,
Se pare ca esti cam incoltit de istoricii de gastronomie.Vezi daca scriai numai retete si nu incercai sa gasesti provenienta lor, scapai mai usor.
Pana acuma ai scris multe retete asiatice, asa ca nu ai reusit sa starnesti comentarii pe tema mandriei nationale (la gastronomie).
Cert este ca in 1984 ducandu-ma cu o casoleta de sarmale pe care le-am desfacut in pauza de masa la fabrica din sudul Stuttgart-ului unde lucrau foarte multi turci, mi-am castigat, pe loc, multa simpatie si cativa au pronuntat, pe loc, foarte corect, cuvantul sarma, tot ei explicandu-mi ca pe limba turca insemana invelit.
In timp a inceput sa ma preocupe provenienta multor mancaruri romanesti si am constatat ca toata bucataria noastra este influentata foarte mult de toti vecini nostri , din toate punctele cardinale, bineinteles, avand ca suport, intodeauna, materie prima autohtona si, de ce nu, de multe ori aporturi creative proprii care le-au imbunatatit sau mai bine zis le-au facut mai pe gustul nostru.
Pastrama este de provenienta clar asiatica, fiind o forma primitiva de conservare a carnii pentru nomazii din stepa.
Si astazi exista forme de pastrama in Mongolia, probabil nu prea mult diferite de cea pe care o mancau calaretii lui Ginghis Han.
Din cate stiu eu bucataria balcanica, inclusiv cea romaneasca, a fost foarte puternic influentata de cea bizantina. Probabil, ca si turcii, dupa cucerirea Constantinopolului, incetand sa mai traiasca in corturi, s-au ocupat mai mult de gastronomie. Au preluat, au imbunatatit, si probabil, au dat mai departe.
Dar cineva are dreptate: ar trebui sa te inspiri mai putin de pe internet si mai mult de la fata locului. Ce zici? Te fac o excursie pana la Roma? Poate gasim pe Columna lui Traian o codana dacica care tocmai prepara sarmale sau, de ce nu, pana in Mongolia, poate descoperim ca Ginghis Han avea un bucatar valah.
Te insotesc oricand vrei tu:)
@cezar: Daca platesti tu excursiile, merg unde vrei, cand vrei! 🙂
In ce priveste pastrama, am continuat cercetarile si am dat peste doua tendinte: una ii da pe turci ca inventatori, alta pe ai nostri, pe romani. Toate populatiile aveau metode de a conserva carnea, nu doar tatarii acare au aparut pe scena istoriei mult dupa alte populatii de calareti, vezi hunii, pecenegii, slavii, gotii etc. Cercetarea continua. Daca voi incerca sa dau o dezlegare enigmei, vreau s-o fac dupa ce am epuizat toate sursele de informatie, mai ales ca, se pare, subiectul este controversat.
Eu aceasta infruntare o numesc ping-pong cu idei!
@Corina: Sa speram ca la ping-pong-ul acesta nu castiga tot… chinezii! 🙂
Uite cate replici ai starnit iar, Pasionat bine informat!
Importan e nu cate tomuri citesti ci mai ales cum sistematizezi toata acea informatie pentru a deveni accesibila si lipsita de plictis.
Trebuie sa stii exact cum sa prezinti o informatie, o reteta, pentru a fi clara, concisa, si atractiva pentru cei ce o citesc. Sa nu uiti sa dai toate detaliile, dar sa nu te pierzi in amanunte fara importanta.
Asta faci aici si de asta ne place sa te urmarim.
Cat despre sarmale, interesant tare istoricul asta, si tare-mi plac sarmalele.Nu fac des, doar in perioada sarbatorilor de iarna, dar le fac in cuptorul de la soba in oala de pamant, inabusite incet in timp ce se incalzeste si soba. Nebunie curata.
@Corina: Confruntarea de opinii duce la descoperirea adevarului, sau, cel putin, la formularea unor teorii interesante. Intr-adevar, sarmalele sunt o mica minune, iar varianta romaneasca este de mare exceptie.
Hallo Radule,
aicia cel putin curseazä Theoria asta. Turcii au preluato del Romini si au schimbato un pic. Inainte s-a fäcut Pastrama asa:
S-a fiert Carnea ( Oaie/Miel) cu mult Usturoi si s-a fäcut ca o Piftie. S-a bägat in Butoaie si s-a bägat in Pämint und cam 6 Luni sau un An acolo a stat. Soldatii Turci au luat-o si au fracato cu sare si Usturoi si dupä aceia au bägat-o sub aia de Cälärit…
Astea sint Informationen ale mele de aicia.
Inainte si eu am afirmat ca si Tu , si in Urma une Dispute pe Chefkoch.de a gäsit cineva Ducomente de Enciclopedie si le-a upgeloadet. pastrama este Romineascä.
Salutäri
@Jacktel:Mi se pare ciudat cum de nu le-am transmis si numele preparatului? Wikipedia considera ca pastrama este de origine turceasca, intr-adevat fezandata sub saua cailor. Unele documente o atesta ca fiind prezenta si in bucatarie bizantina. Asta spun doar asa, la o prima citire rapida care mi-a luat doar 3 minute. Voi cerceta mai in amanuntime… este posibil ca Wikipedia sa greseasca si trebuie sa compar mai multe surse.
Este posibil de asemenea ca sa fie, totusi, o inventie a dacilor, sau valahilor, moldovenilor, transilvanenilor, dar sa nu fie recunoscuta ca atare de restul lumii. Nu ar fi singurul caz cand nu stim sa ne promovam valorile…
Draga Radu, trebuie sa-ti dau dreptate. Nu ma informez in mod curent de pe net iar cea mai noua carte de bucate pe care o detin a fost publicata cu prea multe zeci de ani in urma, pe vremea cand niciunul din noi nu eram nascuti, poate doar bunicii nostrii.
Recunosc ca majoritatea documentatiei de care ma folosesc, exceptie literatura de specialitate de prin bibliotecile mai mult sau mai putin publice, e formata din note de mana sau referate in manuscris ale mamei mele, unele datand chiar de pe la sfarsitul anilor ’60, sau simple caietele cu retete adunate de-a lungul mai multor zeci de ani de diverse gospodine.
Cu privire la mici, mititei sau cum vrei sa le spui, eu nu am facut nicio referire, daca o faceam as fi dat de la Bacalbasa cetire, ci doar la sarma si baclava, si asta doar ca o simpla aluzie la disputa dintre greci si turci pe tema data,respectiv paternitatea. 😀 ..
In ce priveste cultura culinara, romaneasca sau de oriunde altundeva, doar finisarea s-a facut in casele mari sau in bucatariile unor restaurante, mai mult sau mai putin celebre.
Esenta ramane in masa, acolo unde se formeaza gustul si deprinderile.
Ca multe mai sunt de spus, da’ … 😉
@Oana; Eu nu cred nici in ruptul capului ca bucatarie nationala s-a cladit in bordeie si cocioabe. Unele feluri de mancare robuste si simple au provenit, intr-adevar de acolo, dar bucataria adevarata nu se poate face fara experiment si fara resurse, fara tehnologie si fara educatie.
In ce priveste lupta dintre greci si turci apropo de cele cateva zeci de preparate comune, atat timp cat ele se gasesc pe masa oricarui turc si oricarui grec, paternitatea (sau maternitatea) este impartita, iar bucatele respective apartin ambelor bucatarii. La fel si sarmalele, ele sunt si bucate romanesti, si sarbesti, si iraniene, si turcesti etc. Tot ce spun eu este ca la origine se pare ca sunt turcesti. Toate celelalte natiuni au variante mai mult sau mai putin specifice resurselor, climei si traditiilor.
Oana nu are Dreptate,
eu träiesc de 30 de Ani in Sträinätate si am mincat mai mult decit altii prin Sträinätäti…
Sarma este cum a scris Radu nu a rominilor.Eset preluatä de peste 1000 de Ani..
Ce este al Rominilor este Pastrama. dacä nu mä insel Pastrama au inventat-o Dacii.
Salutäri
@Jacktel: Poate ai dreptae, sau poate nu, Jacob. Este posibil ca pastrama sa ne venit tot de pe la turci si greci. Oricum, cuvantul romanesc “pastrama” vine din turca “pastirma” si din greaca noua “pasturma”. Daca termenul grec este din greaca noua, inseamna ca este posibil ca grecii sa o fi luat de la turci, mai ales ca se prepara traditional din carne de oaie, capra si gasca. Este posibil ca pastrama de porc sa fie contributia noastra. Oricum, ca sa ma pronunt hotarat, am nevoie de mai multa documentare.
“De exemplu, sarmate fac si turcii si grecii si polonezii. Dar numai noi le facem asa, cu afumãturã de porc, în foi de varzã, cu mãrar si smantanã, mocnind pe foc zile întregi.
Si nici materia primã nu e aceeasi ca la alþii. Langã oaia… mioriticã (cum altfel?) porcul e celãlalt animal romanesc legendarizabil, chiar dacã (iatã-mã pedant) a-nceput sã fie din ce în ce mai persecutat de noile mode culinare degresate (ce sã facem, ne e frig, n-avem timp de mode, nouã porcul ne-a fost impus – bãgat pe gat! – de aspra iarnã dacicã). Micii turcesti sunt una, iar amestecãtura de trei-patru cãrni pe care o fac romanii e cu totul si cu totul altceva.
Si asa mai departe, o culturã se întrevede, fie cã e nãscutã în bordeiele sãrace ale Bãrãganului, fie prin stanile Mãrginimii si Maramuresului, fie în casele de stuf ale Deltei Dunãrii.” RADU ANTON ROMAN – BUCATE VINURI SI OBICEIURI ROMANESTI
Etimologia cuvantului sarma e cunoscuta, cel putin pana la un punct, insa atunci cand vorbim de istorie culinara e foarte greu sa delimitezi un inceput, cu atat mai mult cand vorbim de sarma sau baclava.
Influente au existat, exista si vor exista.
Nu vreau sa fie considerata o rautate dar cred ca o documentare nu sa face doar pe net sau prin biblioteci, mai ales cand vorbim de traditie sau cultura populara, ci mai degraba in teren la sursa, la izvoare.
@Oana: Ai dreptate in ce priveste documentatia facute pe teren, dar materialele din carti si de pe internet au fost realizate de persoane care au fost la fata locului. Sarmalelor ar trebui sa le dedici toata viata, daca este sa umbli prin toate locurile unde se prepara. Nici Radu Anton Roman nu a mers pe teren peste tot, altfel ar fi stiut ca le mai fac si altii cu afumatura de porc, in foi de varza si cu smantana, si, tot asa, fierbandu-le ore in sir si reincalzindu-le a doua zi, a treia zi etc. Vei vedea in a doua parte a postarii.
Nici eu nu vreau sa fiu o rautate, dar din ce scrii despre mici si sarmale se vede ca nu te-ai documentat prea bine, nici macar de pe Internet. Sa citezi din Radu Anton Roman, un mare iubitor al gastronomiei (o persoana pe care am admirat-o enorm dar supusa uneori greselii, tocmai din cauza documentatiei incomplete) este foarte la indemana.
Apropo de cultura culinara romaneasca, ea a luat nastere nu in bordeie, ci in casele avute, in care se gateau carne si dulciuri, in care aveau loc pe masa salatele, gustarelele, bautura, in care se gaseau condimente si ustensile culinare.
Ma crezi ca si sarmalele suedeze sunt deosebite de celelalte tipuri de sarmale? Asta nu ii face pe suedezi inventatorii sarmalelor, ci doar inventatorii unei variante de sarmale. Cartile de bucate suedeze listeaza si sarmalele printre preparatele nationale.
Este posibil ca si turcii sa fi luat sarmalele din alta parte? Este posibil sa fi adaptat vreo reteta a altui popor? S-ar putea… Dar ce este sigur este ca noi am preluat-o de la ei si am facut propria noastra varianta. Etimologia termenului sarmale este cunoscuta de la cap la coada, nu pana la un punct. Dincolo de turci nu se mai stie nimic. Indiferent ca tu esti de acord sau nu, atat cat se stie pana in acest moment sarmaua vine de la turci si s-a raspandit peste tot, fiecare tara avand varianta sa specifica.
@Radu &Jacktel: Hai ca sunteti copii. Ce atata vorba, in concluzie Jacob cunoaste multe persoane bine informate in Germania si poate numi “enciclopedie” pe cine are el chef, iar Radu nu accepta sa fie numit “enciclopedie”, asa ca va fi numit “pasionat bine informat”. Si cu asta basta! Este bine asa?
Hai, ca avem treburi mai importante 🙂
@memphis: Ce bine le zici! 🙂
Hallo Radu,
asta nu pot läsa sä stea pe mine “poate, este vina ta ca nu cunosti pe altcineva bine informat. ”
Eu cunsosc aicia personal pe Juan Amador 2 Michellinn Stele, Alexander Hermann 1 Michellin Stea,Andree Köthe 2 Michellin Stelle si Bernd Aßmann 1 Michllin Stea.
Ajunge un pic asa ?? Bine , poate cä aaat nu este Garantie cä eu cu asa Cunostinte stiu ceva , da eu personal am ocupat in 2008/2009 Locul 4 in tot teritoriul unde se vorbeste Germanä , la Hobbybucätar. Au hotärit asta 2,2 Milioane de Hobbybucätari.
Acuma stiu ma-m umflat un pic in Pene , da s-a auzit cam tare dur ce ai scris Tu, cä eu nu cunosc Oameni informati..
Multe Salutäri Jacob
@Jacktel: Jacob, nu am avut deloc intentia sa fiu dur, sau sa te fac sa te simti jignit. Am vrut doar sa spun ca exagerezi acordandu-mi atata credit, fiind eu sigur ca macar in Germania ai intalnit persoane extrem de bine informate, lucru pe care mi l-ai confirmat si tu. Chiar te invidiez ca ai printre cunoscuti atatea persoane de mare calitate din domeniul gastro. Faptul ca esti tu insuti apreciat in Germania ma bucura si ma face sa ma simt onorat ca vizitezi blogul meu. Revenind la disputa initiala, fara niciun fel de falsa modestie eu spun ca ai exagerat cu laudele. Sunt mii de lucruri pe care nu le stiu, sau pe care le stiu doar aproximativ.
Hallo Radule,
accept afirmatia Ta ” sint un pasionat bine informat”.
Acuma vreau eu sä zic aicia una. Pinä acuma nu am cunsocut nici alt Pasionat asa bine informat ca Tine..
Acuma sint tare curios de Replica.
Multe Salutäri Jacob
@Jacktel: Poate ca vei cunoaste in viitor, poate ca alti pasionati bine informati nu au blog, sau poate ca, desi stiu mai multe, nu au timp, sau chef, sa-si impartaseasca “informatiile”. Sau, poate este vina ta ca nu cunosti pe altcineva bine informat, mai ales ca traiesti in Germania, unde domeniul gastronomic este bine sistematizat, bine documentat, internetul german este cel mai bine pus la punct din Europa, exista multe edituri culinare care au tradus toate cartile lor in limba germana, exista nenumarate restaurante bune, unele “decorate” si cu stele Michelin etc. Documentatia in limba germana se gaseste foarte usor, asa ca, teoretic, nu este dificil sa te informezi, trebuie doar sa fii pasionat.
Radu, te contrazic! Da, poate oricine daca stie cateva limbi straine, daca este familiarizat cu cercetarea pe internet si daca poate sistematiza toate acele informatii. Sunt covinsa ca ai mult mai mult material, dar ai adunat ce este esential de stiut si, exact cum ai spus, acum este usor de gasit – la tine pe blog.
Dar tu ne dai aceste informatii cu impresia ta personala, experienta si placerea de a vorbi despre aceste lucruri. Deci, exact ce a zis Jacob, esti o enciclopedie. Eu de-abia astept sa mai aflu lucruri noi!
@Elena Toma: Vreti voi sa ma faceti enciclopedie, dar, ma jur, sunt departe de asa ceva. Sunt doar un pasionat bine informat, si atat.
Hallo Radule,
Respekt , Respekt !!
Un Artikol la Perfectiune…
Nu stiu dacä am mai scris ,da eu cind väd Articollele tale sau Videos am Impresia cä väd o Enciclopedie in Carne si Singe…
Tu ti-ai insusit atita Stiintä cit pentru 10 Oameni intelepti…
Compliment..
Salutäri Jacob
@Jacktel: Exagerezi… oricum, toate aceste informatii sunt disponibile pentru oricine, pe Internet si in carti. Este de ajuns sa vrei sa cauti ceva, sa traduci, sa sistematizezi materialele si sa adaugi, daca este cazul, ceva din propria experienta, sau propria cunoastere. Nu este mare lucru. Sa nu-ti inchipui ca daca le-am scris mi-au si ramas in cap. Stau acolo cateva zile, apoi le cam uit… dar stiu unde sa caut daca vreau sa-mi reamintesc! 🙂
Extraordinar de interesant articolul. Nu mi-as fi inchipuit ca sarmalele se prepara in atatea tari, stiam bineinteles de greci si turci, dar faptul ca le prepara si scandinavii mi se pare o mare surpriza. Abia astept continuarea!
@tony & simina: Imi pare bine ca articolul vi se pare interesant. Raspandirea sarmalei a fost o surpriza si pentru mine atunci cand am inceput sa fac documentarea pentru articol, iar partea a doua a sa va aduce inca o “transa” de tari in care este preparata in diverse feluri.
Fain articol! Chiar ma intrebam in sinea mea daca dupa salata de boeuf vor mai urma si alte preparate pe care le consideram tipic romanesti. Ma bucur ca o faci, este important sa vedem care ne sunt radacinile culinare. Bravo pentru turci, sarmalele sunt unul dintre cele mai gustoase preparate pe care le-am mancat!