Ghiotta este un sos folosit ca baza pentru multe preparate siciliene. Ingredientele de baza care il compun sunt ceapa, tulpini de telina, rosii, capere si masline verzi. Traditional sicilienii folosesc pentru acest preparat fie pesti intregi fie, mai adesea, bucati mari de peste spada sau cod.
Aceasta reteta a fost gatita la GUXT in cadrul evenimentului cultural-culinare cu tema “O seara in Sicilia”.
Bucatarie: italiana
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 20 minute
Timp de gatit: 35 minute
Ingrediente:
4 lupi de mare, circa 400 g fiecare, curatati de solzi si maruntaie
sare
piper negru, proaspat macinat
ulei de masline extra virgin
1 ceapa, tocata marunt
2 tulpini de telina, curatate si tocate marunt
4 catei de usturoi, feliati subtire
8 rosii proaspete, coapte si gustoase, curatate de coaja si tocate grosier
100 g masline verzi, intepate cu dintii unei furculite
4 linguri de capere marinate in saramura, bine spalate de sare si scurse
4 fileuri de ansoa, tocate grosier
2 frunze de dafin
fulgi de ardei iute, dupa gust
zahar, dupa gust
2 linguri de patrunjel, tocat
1 lingura de suc de lamaie
cartofi natur, pentru servit
Instructiuni:
Se asezoneaza pestele, pe interior si pe exterior, cu sare si piper. Se incinge cuptorul la 180 °C (gradatia MEDIU).
Se incinge uleiul, intr-o cratita mare. Se adauga ceapa si telina. Se sareaza si se gatesc la foc mic circa 5 minute, pana ce ceapa se face translucida. Se adauga usturoiul si se gateste la foc mic circa 2-3 minute, amestecand continuu, pana ce se inmoaie.
Se adauga rosii, masline, capere, foi de dafin, ansoa si fulgi de ardei iute. Se gatesc ingredientele amestecand frecvent timp de circa 5 minute, pana ce rosiile se inmoaie si elibereaza lichid.
Se rastoarna sosul intr-o tava de cuptor. Se asaza pestii in sos. Se transfera tava in cuptor si se gatesc pestii circa 20 de minute, sau pana ce sunt frageze.
Se scoate tava din cuptor. Se adauga patrunjel si suc de lamaie si se amesteca. Se gusta sosul si se asezoneaza, daca este nevoie, cu sare (atentie, deja maslinele si caperele sunt destul de sarate), piper, zahar. Se servesc pestii alaturi de cartofi natur, stropiti din belsug cu sos ghiotta.
Nota:
Fata de versiunea originala mi-am permis cateva abateri. Am adaugat la sos doua foi proaspete de dafin si cateva fileuri de ansoa; aceste doua ingrediente dau o aroma mai interesanta si “adancesc” gustul, facandu-l mai complex si mai interesant.
Telina trebuie sa fie din cea asa-numita “de petiol”, care se comercializeaza la noi sub denumirea “apio”, provenita din limba spaniola, unde inseamna “telina”.
Folositi, daca gasiti, fileuri de peste spada; va veti apropia foarte tare astfel de variantele traditionale siciliene. Mai puteti folosi cod sau dorade intregi.
Dupa cum se poate vedea, sosul “ghiotta” este un sos de rosii gatit in stil sudic-italian. Versiunea “alla puttanesca”, originara probabil din Napoli, este foarte asemanatoare.
am gustat asa ceva la palermo anul trecut, cu peste spada. gustos, nimic de zis.
cred ca reteta ta este gatita mai ingrijit si este clar mai spectaculoasa cu un peste intreg. o voi incerca neaparat. poate chiar miine.
@FlorianR: Un peste intreg arata bine, dar si un file gros sau un medalion frumos arata la fel de spectaculos. In plus, sunt convins ca pestele spada luat din pietele siciliene bate lupul de mare cumparat din supermarket. Din pacate, pestele proaspat este si va fi mereu o problema la noi.
Radu, felicitari pentru reteta asta. Iti multumesc pentru ea, m-ai ajutat sa urc in ochii soacrei mele. Si crede-ma, asta nu este un lucru care se intimpla usor. Delicioasa!
@Calina: Pai, atunci, imi cam esti datoare. 🙂
Cunosc acest sos. Gatesc adesea sosuri de rosii si uneori fac ceva asemanator. Sunt convins ca pestele este foarte gustos. SIncer, in afara de sosurile de lapte de cocos asiatice, nu cred ca exista ceva mai gustos decit sosul de rosii cu masline. De fiecare data cind maninc asa ceva, imi vine sa gem de placere. 🙂
@Memphis: Ne cam potrivim la gusturi. Mie imi mai plac, la fel de mult, si sosurile de smantana cu branzeturi maturate, cu mucegai etc. Imi vine si mie sa gem cand scriu asta. 🙂
Si eu fac de multe ori sosuri de rosii, asta din doua motive complementare, imi plac mult si am acces la multe rosii. Rar se intampla sa le fac de doua ori la fel, asta din alte doua motive complementare, stilul meu de gatit si faptul ca sunt atat de multe variante si posibilitati.
Pentru mine pastele cu sos de rosii sunt cea mai simpla si buna mancare “de rezerva” dar poate fi si cea mai buna mancare punct, daca pun un pic de efort si atentie.
Cand vine vorba de sos de rosii cu masline prefer maslinele negre.
@cristi-j: Si eu prefer maslinele negre langa rosii, dar sosul alla ghiotta se gateste cu masline verzi. Asa il fac sicilienii. Maslinele verzi au alt gust si alta aroma decat cele negre, nu mai placute din punctul meu de vedere, dar diferite. Si merg bine aici, alaturi de peste.
Nu am vrut sa contribui la cacofonia informatica modificand acest lucru. Daca as fi facut-o, cum a fost cazul cu adausul de ansoa, as fi semnalat modificarea ca fiind o abatere de la reteta traditionala.