Aceasta reteta are si varianta video.
Serial realizat in colaborare cu WineRo.
Iata o reteta clasica italiana, foarte gustoasa si usor de preparat. Ca mai toate retetele simple este destul de robusta si de satioasa, dar bine echilibrata. Serviti puiul alaturi de Alira Merlot 2009.
Bucatarie: italiana
Dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 15 minute
Timp de gatit: 30 minute
Ingrediente:
2 jumatati de piept de pui, dezosat si fara piele, feliate
50 g branza Parmigiano-Reggiano, proaspat rasa
1 cana cu pesmet
1 lingurita de praf de usturoi
1 lingurita de praf de ceapa
1 lingurita de oregano uscat
1 lingurita de sare
1/2 cana cu faina
2 oua mari
piper negru, proaspat macinat
sare
ulei de floarea-soarelui, pentru prajit
1 ceapa mica, tocata
2 catei de usturoi
1 cutie cu passata (500 g)
80 ml pasta de rosii
2 lingurite de zahar
2 linguri de ulei de masline
cateva frunze de busuioc, rupte bucatele
100 g valeriana (rucola, spanac, laptuca)
8 rosii cherry, taiate in jumatate
vinegreta (sare, piper, suc de lamaie, ulei de masline extra virgin)
Instructiuni:
Se incinge uleiul de masline, la foc mic. Se adauga ceapa si se sareaza. Se gateste 4-5 minute, amestecand frecvent, pana ce se inmoaie. Se adauga usturoiul si se continua 1 minut.
Se adauga pasta de rosii si se gateste 1-2 minute, amestecand frecvent. Se adauga passata, sare, piper si zahar. Se amesteca si se gateste sosul la foc mic 10-20 de minute, amestecand ocazional. Se ia sosul de pe foc, se adauga busuioc si se amesteca. Se pune deoparte.
Intre timp se spala pieptii de pui si se sterg cu prosoape de hartie. Se sareaza si se pipereaza.
Se amesteca intr-un platou pesmetul cu praf de usturoi si ceapa, oregano, sare si piper.
In alt vas se bat ouale, iar faina se transfera in cel de-al treilea vas. Se incinge cuptorul la 190 °C.
Se tavalesc pieptii prin faina si se scutura de exces. Se trec prin ou batut si se lasa sa se scurga inainte de a fi tavalite prin mixtura de pesmet. Se preseaza aceasta pe carne, ca sa adere cat mai bine. Se transfera carnea pe o farfurie mare, sau pe un platou.
Intr-o tigaie mare si incinsa se adauga uleiul de floarea-soarelui si se incinge la foc mediu-iute. Se pun in ulei bucatile de pui si se prajesc circa 1-2 minute pe fiecate parte, pana ce feliile sunt rumenite frumos. Carnea nu trebuie sa fie facuta complet, caci se va desavarsi in cuptor.
Se transfera feliile pe un grilaj metalic, ca sa se odihneasca.
Se pune intr-un platou circa 1/2-2/3 din sosul de rosii, cat sa se obtina un strat de 1 cm grosime. Se asaza in sos feliile de pui. Pe fiecare dintre ele se asaza 1-2 linguri de sos si putina branza rasa.
Se coc 5-10 minute, sau pana ce carnea este facuta. Daca doriti, se poate actiona grill-ul din tavanul cuptorului in ultimele 2 minute, ca branza sa se rumeneasca putin.
Se serveste puiul ornat cu frunze de busuioc, alaturi de o salata stropita cu vinegreta.
Vinul potrivit: Alira Merlot 2009
WineRo pe FaceBook.
Iata lista magazinelor de unde se pot cumpara vinurile produse si distribuite de WineRo.
Foarte bine arata !
O voi incerca si eu, dar am o mica intrebare, oare as schimba foarte mult reteta daca as folosi rosii proaspete in loc de passata, nu de alta dar, am de la tara cateva kile de rosii frumoase si n-as vrea sa se strice….
@Ionela: Reteta nu se schimba, dar veti avea mult de lucru: oparirea rosiilor, curatarea de coaja, fierberea molcoma si pasarea lor prin sita. Asa s-a obtinut si passata, de altfel. Singura deosebire este, deci, faptul ca veti consuma mai mult timp.
Am gatit reteta, fara sa schimb o iota. De fapt, nu am avut ceapa uscata rosie ci alba dar in rest am respectat totul. Intr-un cuvant: exceptionala!
@memphis: Ma bucur mult ca ti-a placut. Si mie mi s-a parut, poate, cea mai buna varianta de pollo alla parmigiana.
Este impartit in paragrafe … paragrafele nu sunt separate (toate) … hahaha
Imi permit sa te contrazic din prima … hahaha … nu cred ca aceasta reteta e o reteta clasica italiana asa cum spui tu. Este o reteta clasica dar mai curand una americano-italiana. Asta daca ne gandim la acelasi lucru, la aceeasi reteta si la istoria ei. Dar pe de alta parte, ai dreptate, doar ca intr-un mod mai intortocheat … hehehe . Si cu ocazia asta o sa aduc si cateva informatii mai generale despre reteta, in genul “pe scurt despre …”.
Pentru ca pentru mine “veal parmigiana” are si un inteles sa-i zic afectiv, am cautat mai multe informatii despre reteta. Si astfel iti poti da seama ca desi uneori ne plangem de cat de confuza e bucataria romaneasca, cu termeni comuni pentru lucruri diferite sau cu termeni lipsa sau cu prea multe denumiri, acest lucru nu e valabil doar la noi, privita la nivel global, bucataria, gastronomia, e foarte confuza si asta pentru ca exista atat de multe variabile la care s-a mai adaugat si timpul.
Fiind o reteta clasica, si aceasta are o multime de variante, o multime de rude, o multime de discutii despre origini, istorie/parcursul pana azi si despre reteta in sine – ingrediente, tehnici, ordinea, timpi de gatit.
Iata ce am gasit eu si care cred ca e varianta cea mai probabila : E clar ca inceputurile sunt inca de pe vremea romanilor dar as zice ca mai recent sunt 3 retete din care s-a creat aceasta. Cautand informatii, prima oara am crezut ca parmigiana se refera la parmesan, apoi la Parma, apoi la nici una dintre ele iar in cele din urma cred ca e o combinatie. In Italia exista demult o reteta “cotolleta alla parmigiana” care foloseste cotlet de vitel cu os dat prin pesmet si prajit. Atat, nimic mai mult. Parmigiana se refera la originea din Parma, in nord. Mai exista demult si o reteta “cotolleta alla bolognese” care pe langa cateva mici schimbari aducea peste cotletul de vita cu os pane supa de carne , o felie de sunca de parma si niste branza parmesan. Bologna e tot in nord, langa Parma. Dar fara sos de rosii si fara cuptor. Daca ne mutam in sud, in Campania si Sicilia (unde au fost introduse prima oara vinetele in Italia) exista o reteta “parmigiana di melanzane” , incorect numita si “melanzane alla parmigiana” care consta in felii de vinete prajite acoperite cu un sos alb, branza (mai curand mozarella decat parmesan) si date la cuptor. De ce se numea parmigiana daca nu e din Parma si nici nu folosea parmesan ? cea mai credibila explicatie pentru mine e ca parmigiana vine de la dialectul din sud in care palmigiana (cu “l”) se refera la oblon iar feliile de vinete erau asezate ca scandurile oblonului. In timp reteta a primit si parmesan si , dupa ce rosiile au devenit populare in Italia, sos de rosii. Dar era cu vinete si fara pesmet. Reteta asa cum o cunoastem azi (mai mult sau mai putin) cred ca a fost creata de imigrantii italieni din America la inceputul secolului trecut, acestia punand impreuna vitelul, pesmetul, sosul de rosii, sunca, branza (de obicei un amestec de mozarella cu parmesan),prajitul in tigaie si apoi cuptorul. Initial a fost cu vitel (care din cotletul cu os a devenit escalop) si apoi a aparut si puiul.
Cea mai apropiata reteta italiana e “cotolleta alla bolognese” care si ea a dezvoltat variante si a primit sos de rosii si finisare la cuptor. Exista rude in mai multe tari, mai ales unde a existat o imigratie italiana. De fapt astazi aceeasi denumire acopera o multime de retete care au imprumutat unele de la altele si s-au transformat si au dezvoltat variante. Eu consider ca veal parmigiana e originalul, e americano-italiana, foarte populara in america (unde am si cunoscut-o) si pentru mine trebuie sa aiba si sunca.
Exista multe discutii despre cum se face reteta, ce fel de ingrediente, ce fel de carne, cat de subtire, cat de crocanta trebuie sa fie si apoi sa ramana dupa cuptor, cat se prajeste, cat se tine la cuptor, cat sos, cata branza, ce fel de branza, in ce ordine se pun si multe altele. Interesant de urmarit si fiecare poate sa-si aleaga ce i se potriveste.
Cautand informatii am gasit si confuziile dintre intelesurile pentru cotlet in diferite limbi si tari, legaturile cu escalop, snitel, cotolleta/costolleta, rivalitatea Milano-Viena pentru snitel si multe altele.
Am vrut sa fac asta inca de cand ai spus ca ai gatit reteta acum cateva saptamani dar am facut-o azi, pornind de la articol asa ca multumesc pentru imboldul de a mai invata cate ceva … hehehe
Si am folosit si litere mari … hahaha
@cristi-j: Inca de cand am discutat pe FB despre pollo alla parmigiana am fost sigur ca vei avea o interventie la aceasta postare si eram aproape la fel de sigur ca te vei documenta apropo de terminologie si istorie. Ma bucur ca nu m-am inselat.
Prefer punctuatia ta de acum. Textul se citeste mult mai usor. S-ar citi si mai usor daca ar fi impartit in paragrafe. 🙂
Un fel de snitel inobilat cu parmigiano si sos de rosii. Buna la propriu aceasta idee.
Musai trebuie incercata !!!!
@mihaelar63: Chiar musai! 🙂