Iata o reteta simpla si rapida, care in literatura de specialitate de limba engleza este descrisa ca fiind un “stir-fry”. Are deci toate calitatile implicite acestei metode de gatit (amanunte aici).
Bucatarie: chineza
Dificultate: usor
Cantitate: 3-4 portii
Timp de preparare: 15 minute + marinare
Timp de gatit: 15 minute
Ingrediente:
350 g muschi file de porc, taiat fasiute subtiri
1 lingura de praf de curry chinezesc
1 castravete verde
5 cm bucata de morcov, curatat si taiat julienne
4 cepe verzi, taiate julienne
2 linguri de ulei de arahide
2-3 cm bucata de ghimbir, taiata julienne
sare
piper alb, macinat
1 lingura de amidon
80 ml apa
4 linguri de sos de soia
4 linguri de vin de orez
Instructiuni:
Se sareaza carnea si se combina cu praful de curry si jumatate din ulei. Se lasa la marinat 30-60 de minute. Intre timp se reteaza capetele castravetelui, apoi se taie pe lungime in 6 bucati egale. Fiecare bucata se taie pe lungime, in sferturi. Se indeparteaza semintele, cu o lingurita, iar fiecare sfert se taie in 3-4 fasii subtiri.
Se prepara sosul combinand amidonul cu 2 linguri de apa, amestecand apoi mixtura obtinuta cu sos de soia, vin de orez si restul de apa.
Se incinge un wok la foc mediu, se adauga uleiul si, cand acesta fumega, se adauga ceapa si ghimbir si se prajesc la foc mic 30 de secunde, dupa care se mareste flacara, se adauga carnea si se soteaza rapid (stir-fry) 2-3 minute.
Se adauga in wok sosul preparat mai sus si morcovul si se da mixtura in clocot, la foc iute, amestecand constant pana ce sosul se ingroasa si se face lucios. Se adauga castravetele si ceapa verde si se soteaza rapid 1-2 minute, pana ce carnea este frageda si castravetele este fierbinte. Se adauga sare si piper, dupa gust, si se serveste imediat.
Nota:
Imi iau inima in dinti si va propun un termen romanesc pentru celebrul si des intalnitul “stir-fry”, o tehnica de gatit care implica o prajeala in putin ulei, la temperatura rapida, ingredientele fiind taiate cubulete feliute sau fasiute. Cel mai simplu imi este s-o numesc “sotare rapida”, denumire pe care nu o socotesc perfecta, dar pur si simplu nu am altceva la indemana. Cei care stiu ce este sotarea vor fi de acord ca este metoda cea mai apropiata de un stir-fry, diferentele fiind ca la un stir-fry temperatura ete ceva mai ridicata iar timpul de gatit ceva mai scurt. Asa ca “sotare rapida” aproximeaza destul de bine aceasta metoda.
Pare, intr-adevar, simpla si ma gandesc sa incerc. Multumesc. Cineva mai sus a zis ca a adaugat usturoi. Suna si mai interesant.
@Iulian: Atunci, la treaba. 🙂
Prima data m-am aruncat sa studiez reteta cu trufe dar…de unde trufe?:)
M-am documentat eu cu privire la negricioasele astea si stiu eu ce costisitoare sunt.
Salvez reteta,cine stie…
Porcul asta cu castravete imi place maxim si pot sa-l prepar,clar!
@Adina: Se gasesc mai usor tocatura de trufe, unt si ulei trufate. Preturile nu sunt mici, dar ca fantezie, de cateva ori pe an, merg.
definitia de acolo cica e preluata din „dictionarul gastronomic explicativ” ed. gemma print 2003 (cam obscura editura); sa fiu sincer nici nu stiam sa fi aparut asa ceva.
nedumerirea mea era legata de faptul ca vrei musai un termen romanesc pentru el.. vorba lui cristi-j, l-au adoptat ei frantujii..
situatiunea de fata legata de saracia limbii romane in domeniul culinar cre’ ca nu e decat un efect al lipsei unei scoli „adevarate” de profil la noi in tara, in nici un caz nu as da vina pe dex.
dar ai dreptate, internetul, respectiv blogurile culinare, reprezinta un foarte bun mediu de informare, in lipsa de altceva. eu recunosc cinstit ca am invatat o multime de chestii de pe blogul tau si de pe condimente. 🙂 si dupa cum stii nu ratez nici o ocazie sa mai insinuez cate o intrebare..
si ca te minunai cum ai putea traduce mot-a-mot stir-fry… „invarte-o prajita iute” cum iti suna? 😛
@nea’Mielu: Suna prea complicat. 🙂
” Cea mai buna leguma este porcul ” spun unii, iar eu nu pot
sa-i contrazic… Buna, usoara si frumos, imbietor colorata.
Tare bine arata si mi place acest gen de mancare.
@Timea: Gustul este si el foarte bun. De incercat. 🙂
am uitat sa imi dau cu parerea despre stir-fry, sorry de dublu post.
dupa mintea mea denumirea cred ca e data de procedeu mai mult decat de temperatura, adicatelea prajire in timp ce amesteci frecvent (ca sa nu zic continuu) si zgudui tigaia, totul la foc extrem de iute (in mod normal, in bucatariile noastre standard procedeul nici nu se poate reproduce decat aproximativ, focul la care gatesc chinezii ar putea parli lejer un porc si asta instant).
evident, nu are sens sa scrii doua randuri pentru a descrie procedeul, dar nici nu cred ca e traductibil in vreun fel. eu sunt pentru pastrarea ca atare a neologismului, cu mentiunea ca, intr-adevar, cei care nu cunosc binisor lb engleza sau nu sunt familiarizati cu bucataria (tot binisor) e posibil sa nu isi reprezinte tehnica mentionata.
in tot cazul, sotarea rapida nu mi se pare un termen chiar reusit 🙁 (cred ca e si usor pleonastic spus „sotare rapida”; conform http://dexonline.ro/definitie/sota/371440 , a sota inseamna deja prajire rapida).
sper sa nu te necajesc cu opinia de mai sus, dar.. deh, saraca limba bogata..
@nea’Mielu: Cum ziceam, este doar o propunere. Oricum, eu nu dau nici 2 bani pe DEx-ul online, in ce priveste terminologia de bucatarie. Si-a dovedit de N ori incompetenta. Probabil ca adoptarea mot-a-mot a termenului „stir-fry” sa fie cea mai buna solutie, desi nu vad cum ar fi verbul care descrie aceasta actiune.
L-am facut si cu porc si cu pui dar am mai pus usturoi si ardei iute.
Orice termen e mai bun decat niciun termen. Desi stir-fry a intrat si in alte limbi.
@cristi-j: Asa este. A intrat in franceza, de pilda; iar francezii sunt foarte gelosi pe limba lor. Nu prea accepta termeni straini decat cu mare greutate. 🙂
si eu fac o chestie aproape identica (ca ingrediente de baza: carne, castravete, morcov), dar cu sos dulce-acrisor. o sa incerc cat de curand si varianta asta, ca m-am aprovizionat de curand cu sosuri & co!
@nea’Mielu: Spor 🙂