Prajirea în strat-de-ulei si în baie-de-ulei

Prajirea, în oricare forma a ei, este considerata a fi o metoda de gatit cu transmitere uscata a caldurii, în care alimentele sunt gatite cu ajutorul grasimii fierbinti. Prajirea este o metoda de gatit versatila, potrivita pentru foarte multe categorii de alimente. Atunci cand sunt gatite corect, alimentele prajite prin aceste metode au un exterior crocant si un interior suculent si fraged. Prajirea nu face doar ca alimentele sa fie mai placute vizual, ci vine si cu un important plus de gust.

Alimentele se pot praji în aproape orice grasime de gatit, dar metodele descrise astazi se efectueaza aproape exclusiv în ulei, asa ca uneori voi alterna termenii grasime/ulei.
Prajirea, indiferent cat de mult ulei foloseste, are o reputatie proasta; multi sustin, fara sa aiba, de fapt, habar de fenomenele fizico-chimice care apar în procesul de gatire, ca este o metoda de gatit nesanatoasa, în care alimentele absorb multa grasime. Acest lucru se întampla însa doar atunci cand alimentele sunt gatite incorect. Prajirea în sine este o metoda de gatit perfect sigura, cu rezultate delicioase si sanatoase.
Ce se întampla cu alimentele în timpul prajirii
Am tratat cu ceva timp în urma prajirea simpla, sau cea care se desfasoraa într-un strat extrem de subtire de ulei, uneori doar atat cat tigaia sa fie un pic umezita; am numit acest tip de prajire “prajire în film de ulei”. Mai exista însa doua cazuri particulare ale prajirii, deosebite unul de celalalt, ca si de prajirea în film de ulei, prin cantitatea de grasime folosita.
Alimentele gatite în strat-de-ulei sunt imersate partial în grasime fierbinte, în timp ce cele gatite în baie-de-ulei sunt imersate total.
Ma reîntorc acum la afirmatia din paragrafele precedente, conform careia prajirea nu favorizeaza absorbtia de ulei. Iata de ce:
Cand alimentele sunt gatite în ulei fierbinte, primul lucru care poate fi observat este sfaraitul grasimii si aparitia bulelor. Bulele se datoreaza umezelii de la suprafata alimentelor care, în contact cu grasimea fierbinte, se evapora. Pe masura ce lichidul se evapora, prezenta bulelor scade. Cand alimentele sunt prajite la temperatura corecta, grasimea fierbinte le gateste uniform, iar suprafata alimentelor devine crocanta. Aceasta se rumeneste si dezvolta gust datorita zaharurilor caramelizate.
Daca alimentele sunt gatite la temperatura corecta, doar suprafata lor este cea care absoarbe putin ulei în primele momente ale prajirii. Odata ce la suprafata se formeaza o crusta, lichidul de dedesubtul crustei continua sa se încinga si sa se transforme în aburi. Acest abur începe sa gateasca partea de aliment de sub crusta, din interior. Dat fiind ca aburul este însa, pe masura ce alimentul se gateste, fortat si sa iasa în exterior, el împiedica uleiul sa penetreze alimentul. Este important de înteles acest lucru, caci este o mare greseala sa crezi ca uleiul penetreaza complet alimentul pe masura ce acesta se gateste. Prajirea are o reputatie proasta doar fiindca este gresit înteleasa.
În cele mai multe cazuri, alimentele sunt gatite astfel ca suprafata lor sa devina rumenita si crocanta, dar în unele cazuri ele se gatesc pana ce se usuca în totalitate (ceapa prajita, usturoi prajit, frunze de salvie crocante, radacini de lotus crocante etc.). Multe alimente sunt acoperite la suprafata, drept protectie, cu aluat sau diverse alte acoperiri, ca sa se mentina suculente în interior. Aceste acoperiri actioneaza ca izolatori între aliment si grasimea fierbinte.
Imediat ce un aliment este gatit astfel, trebuie servit imediat. Pe masura ce alimentele prajite se racesc, umezeala din interior continua sa se transforme în aburi, lucru care provoaca înmuierea crustei.
Tipuri de grasimi potrivite pentru prajire
Atunci cand se alege o grasime pentru prajit, cel mai important factor este ca aceasta sa aiba un punct de fumegare potrivit. Grasimea trebuie, de asemenea, sa fie cat de transparenta posibil. O grasime noua, nefolosita, este ideala, dar grasimea se poate si reutiliza, cu conditia sa fi fost strecurata si pastrata în mod adecvat.
Untul nu este potrivit, nici ca pret si nici ca mod de a se comporta, acestor tipuri de prajeala. Exista riscul de a se arde, descompunandu-se în compusi a caror actiune ar putea fi toxica, si de a strica total gustul alimentelor.
Uleiul de masline extra virgin este excelent pentru acest gen de prajeli, dar este prea scump pentru a fi eficient. În plus, imprima alimentelor gustul sau, lucru ce nu este întotdeauna de dorit. Încercati, în schimb, ulei de masline virgin, pomace sau sansa, care sunt mai eficiente financiar si care se comporta mai mult decat acceptabil.
Uleiurile rafinate de floarea-soarelui, orez, soia, arahide, samburi de strugure, cocos etc. sunt foarte potrivite pentru prajirea în strat si/sau baie-de-ulei.
Uleiul de palmier permite refolosirea multipla, fiind cel mai economic si mai eficient din punct de vedere financiar, dar arderea sa, ca si componenta sa chimica, implica unele fenomene despre care se crede ca pot periclita sanatatea. Nu sunt complet lamurit asupra acestora, exista studii care se bat cap în cap, dar în general îl ocolesc. Şi din acest motiv, dar si fiindca este solid la temperatura camerei si se lucreaza greu cu el; în plus, nu apelez niciodata la prajiri multiple. Restaurantele îl folosesc, însa, din plin.
Ca sfat, folositi ulei de floarea-soarelui rafinat, caci din cate stiu eu, ofera raportul pret-calitate cel mai bun pentru aceste metode de gatit.
Este mai corect, din motive de igiena, ca uleiul sa fie adus la temperatura potrivita la foc mic sau mediu, treptat; niciodata la foc iute. Temperatura corecta pentru prajirea în strat-de-ulei, sau în baie-de-ulei, este între 170-180 °C.
La prajirea în baie-de-ulei, un termometru care masoara permanent temperatura grasimii poate fi extrem de folositor.
Pentru a verifica daca temperatura este situata în intervalul corect, potrivit prajirii în baie-de-ulei, un cubulet de paine aruncat în grasime trebuie sa se rumeneasca în circa 1 minut.
Temperatura grasimii este cel mai important factor de care trebuie sa se tina seama atunci cand alimentele se prajesc în strat sau baie-de-ulei. Daca temperatura este prea scazuta, alimentele vor absorbi prea multa grasime înainte ca o crusta rumenita sa se poata forma. Cand alimentul este gatit, crusta de la suprafata va fi moale, nerumenita si plina de grasime.
Daca temperatura este prea mare, exteriorul alimentelor se va gati neuniform si se va arde înainte ca alimentul sa apuce sa se gateasca în interior.
Pentru ca grasimea sa poata fi mentinuta la temperatura corecta, este important ca vasul sa nu fie aglomerat cu alimente. O aglomerare de alimente, va coborî temperatura grasimii, ceea ce va duce la obtinerea de alimente cu crusta moale si grasa.
Dat fiind ca grasimea este foarte fierbinte, folositi doar ustensile care rezista la temperatura. Atentie la spatulele din teflon; verificati temperatura pana la care acestea rezista.
Ustensilele de metal se vor încinge puternic, asa ca acordati-le atentia cuvenita.
Imediat ce ati terminat gatitul, luati uleiul de pe foc, altfel va atinge punctul de fumegare si se va deteriora.
Cum se prajesc alimentele în strat-de-ulei
Prajirea în strat-de-ulei este o metoda de gatit în care alimentele sunt gatite prin imersie partiala în grasime fierbinte. Aceasta metoda este situata undeva între celelalte doua cazuri particulare de prajire: prajirea simpla, în film de ulei, si prajirea în baie-de-ulei.
În cazul prajirii simple, alimentele se gatesc asezate fiind pe un strat subtire de ulei; aici caldura se transmite mai ales datorita contactului cu tigaia fierbinte.
În cazul prajirii în baie-de-ulei, alimentele sunt imersate complet în grasime fierbinte si se gatesc datorita contactului cu aceasta.
La prajirea în strat-de-ulei, alimentele sunt imersate în grasime doar partial si, desi au contact cu suprafata tigaii, aceasta nu este atat de fierbinte, caci mare parte din caldura este absorbita de stratul de grasime. Uleiul care înconjoara partea inferioara a alimentului, cea imersata, o gateste si o rumeneste pe aceasta, în timp ce partea superioara a alimentului ramane rece si cruda; de aceea alimentele trebuiesc întoarse.
Prajirea în strat-de-ulei se aplica la alimente groase: de pilda pulpele de pui sunt adesea prajite în strat-de-ulei. Metoda face ca interiorul lor sa fie facut, fara a arde crusta exterioara. Întoarcerea alimentelor (ceea ce face ca o parte a acestora sa se gateasca, în timp ce cealalta se raceste) permite bucatarului sa controleze mentinerea crustei exterioare crocante, în timp ce se gateste interiorul.
Metoda prajirii în strat-de-ulei este potrivita si pentru alimentele care au nevoie de mai mult timp ca sa se gateasca. Acest tip de alimente ar avea exteriorul ars înainte ca interiorul sa fie gatit.
Totusi, prajirea în strat-de-ulei nu este rezervata doar alimentelor groase. Şi alimentele subtiri sunt adesea prajite astfel; acestea sunt îndeajuns de subtiri ca interiorul sa se gateasca în acelasi timp cu exteriorul. Un bun exemplu sunt snitelele.
Desi alimentele subtiri se pot praji si în baie-de-ulei, prajirea în strat-de-ulei duce la acelasi rezultat, dar face economie de ulei.
Alimentele fragile si delicate (cum sunt chiftelele de peste sau crabi), se gatesc mai bine în strat-de-ulei, caci acesta previne desfacerea lor în timpul gatitului.
Vasul ideal pentru prajirea în strat-de-ulei este unul de fonta, emailat sau nu. Fonta absoarbe si mentine caldura mai bine decat orice alt metal, dar si o tigaie cu fund gros functioneaza foarte bine. Tigaile neaderente pot fi si ele folosite pentru ingredientele care ar putea sa se lipeasca de fundul vasului, asa cum sunt, de pilda, chiftelele de naut.
Pentru a praji în strat-de-ulei adaugati o cantitate de ulei potrivita pentru alimentul pe care doriti sa-l gatiti. Uleiul trebuie sa formeze un strat egal cu jumatate din înaltimea alimentului. Puteti masura acest strat introducand un betisor în ulei si comparand nivelul uleiului cu grosimea alimentului. Daca acesta este aproape egal cu jumatate din grosime, alimentul se va gati si rumeni uniform. Daca nu este folosit îndeajuns de mult ulei, alimentul se va gati neuniform si se va rumeni neuniform.
Prajirea în film de ulei va rumeni si gati doar ceea ce vine în contact cu vasul fierbinte; cum metalul poate fi mult mai fierbinte decat uleiul, alimentul se poate gati neuniform si va avea pete arse la exterior. Aceste defecte sunt cu atat mai vizibile si mai suparatoare daca alimentul a fost acoperit cu faina, pesmet sau alt ingredient (miez de nuca de cocos, seminte de susan etc.). Pentru acest tip de alimente este nevoie de mai mult ulei.
Cand alimentele se prajesc în strat-de-ulei, se adauga în vas unul dupa altul, pe rand, cu grija, pentru a nu stropi în jur cu grasime fierbinte. Adaugarea rapida a ingredientelor si/sau aglomerarea tigaii va raci grasimea si va duce la formarea unei cruste moi si plina de grasime. Odata ce prima parte a alimentelor a capatat o crusta aurie si crocanta, acestea se întorc cu clesti, sau cu o spatula termorezistenta.
Alimentele care au nevoie de mai mult timp ca sa se gateasca se pot întoarce de mai multe ori. Aceste întoarceri repetate vor preveni supra-tratarea termica a crustei exterioare, cat timp se gateste interiorul. Ca alternativa, unele alimente se pot praji în strat-de-ulei pana ce capata o crusta frumoasa si uniforma, dupa care gatitul se desavarseste în cuptor.
Cum se prajesc alimentele în baie-de-ulei
Prajirea în baie-de-ulei este o metoda de gatit în care alimentele sunt preparate prin imersie totala în grasime fierbinte, pana ce sunt facute si dezvolta o crusta crocanta si rumenita.
Aceasta metoda este folosita în cazul alimentelor care se gatesc în interior în acelasi timp cu crusta exterioara, sau pentru alimente care se gatesc rapid.
Alimentele cu forma neregulate sunt, de asemenea, potrivite pentru acest tip de preparare, caci fiind imersate în totalitate în lichid, se gatesc uniform (au contact uniform cu grasimea fierbinte) indiferent de forma.
Multe alimente care urmeaza sa fie prajite în baie-de-ulei sunt acoperite cu aluat, sau diverse alte acoperiri (pesmet, seminte de susan, seminte de in, miez de nuca de cocos deshidratat etc.) înainte de a fi gatite. Aceasta acoperire nu doar asigura un plus de textura si de gust, ci si un strat protector, care pastreaza textura si suculenta alimentului. De aceea, în mod surprinzator, alimente ca inghetata pot fi prajite în baie-de-ulei.
Pentru început trebuie însa înteleasa diferenta între a gati alimentele în apa si în grasime.
Desi la prima vedere fierberea si prajirea în baie-de-ulei par similare (la limita se poate afirma ca avem de-a face cu o fierbere în ulei), cea de-a doua metoda de gatit nu este una cu transmitere umeda a caldurii, caci grasimea lichida (mediul de gatit) nu contine apa; de aceea este considerata o metoda de gatit cu transmitere uscata a caldurii.
Pentru ca alimentele sa se rumeneasca rapid si sa formeze o crusta, trebuie gatite la temperaturi în jurul a 165 °C. Cum apa poate atinge doar o temperatura de 100 °C, alimentele gatite în apa nu se pot rumeni.
Cand se pregatesc alimentele pentru prajirea în baie-de-ulei, ele trebuie sa aiba dimensiuni si forme similare, ca sa se gateasca în acelasi timp. Trebuie sa fie si îndeajuns de mici ca, atunci cand crusta este rumenita si crocanta, interiorul sa fie si el gatit complet.
Ca echipament este necesar un vas îndeajuns de mare ca sa contina alimentele, iar acestea sa se poata misca liber. Prajitoarele electrice sunt ideale, caci sunt adanci si evita ca uleiul sa stropeasca, iar încalzirea uniforma evita arderea lor. Foarte important, ele pot mentine o temperatura de gatit constanta si usor reglabila.
O oala cu fund gros, cum sunt cele de fonta, merge foarte bine si ea. Vasul se umple doar o treime cu ulei, ca atunci cand se adauga si alimentele, acestea sa încapa corect în vas si sa nu arunce ulei în afara. Uleiul fierbinte nu se lasa niciodata nesupravegheat.
Ca ustensile, pentru adaugarea si scoaterea alimentelor se folosesc spumiere, paianjeni si clesti de metal.
Odata ce uleiul a atins temperatura corecta, puteti începe prajirea. Daca alimentele sunt acoperite cu aluat sau pesmet, scuturati excesul de acoperire înainte de a gati alimentele, ca sa pastrati uleiul cat se poate de curat. Imersati alimentele în vas departe de dvs., ca sa nu fiti accidentat de eventualii stropi de ulei. Alimentele acoperite cu aluat pot fi “plimbate” putin în ulei (tinute fiind cu clesti de metal) înainte de a fi complet imersate. Acest truc usuca exteriorul si le împiedica sa se lipeasca între ele sau de vas.
Pe masura ce apa din aliment se încinge, aburul care se formeaza face ca alimentul sa fie mai usor (caci pierde lichid) si sa pluteasca la suprafata grasimii fierbinti.
De asemenea, cand adaugati alimente în baia-de-ulei, nu aglomerati vasul. Aglomerarea va scadea mult temperatura uleiului si va avea ca rezultat alimente cu crusta uleioasa.
Asigurati-va ca dupa fiecare adaugare alimentele sfaraie destul de mult si de tare.
Unele alimente, care plutesc la suprafata uleiului, trebuie întoarse ca sa se gateasca uniform.
Alimentele sunt gata pentru a fi scoase din ulei odata ce sunt rumenite uniform. Daca nu sunteti sigur de cat timp are nevoie un aliment ca sa fie gatit, puteti gati si cronometra o bucata de aliment, ca test.
Ca sa scoateti alimentele din uleiul fierbinte, folositi o spumiera, un paianjen sau un cos metalic. O crusta corecta va fi crocanta, uscata rumenita (bruna-aurie) si relativ fara grasime.
Daca gatiti în transe, este important sa îndepartati ramasitele lasate de alimente, cu o spumiera sau sita mica, pentru a pastra uleiul curat. Asigurati-va ca uleiul atinge din nou temperatura corecta, înainte de a adauga o noua transa de alimente.
Odata ce terminati gatitul, opriti sursa termica si lasati uleiul sa se raceasca total. Daca aveti de gand sa reutilizati uleiul, trebuie strecurat pentru a se îndeparta orice bucatica de aliment. Strecurarea se face printr-o sita metalica fina, captusita cu un filtru de hartie, sau cu tifon. Strecurarea va împiedica rancezirea rapida a uleiului în timpul depozitarii, ca si îndepartarea resturilor care ar arde odata ce uleiul va fi reîncalzit. Uleiul se depoziteaza într-un borcan care se închide ermetic si se pastreaza în frigider, sau în alt loc rece si întunecos.
Atentie, atat pestele cat si fructele de mare dau uleiului în care au fost prajite un gust si aroma pronuntate. Daca reutilizati acest ulei, depozitati-l separat si rezervati-l doar pentru aceste tipuri de alimente.
Finisarea si asezonarea alimentelor prajite în ulei
Indiferent daca alimentele au fost prajite în strat-de-ulei sau în baie-de-ulei, este important sa fie manuite corect dupa ce au fost gatite. În cazul în care nu sunteti sigur daca un aliment a fost sau nu gatit în interior, folositi un termometru pentru a verifica temperatura interna, sau îl puteti taia pentru a face observatia vizual. Ori de cate ori este posibil, gustati preparatul, ca sa verificati daca este facut corect.
Trebuie sa aveti la îndemana un grilaj metalic, pe care sa asezati bucatile de aliment gatite imediat ce au fost scoase din uleiul fierbinte. Suprafata lor trebuie sa se usuce (grilajul lasa aerul sa circule si sa raceasca alimentele), ca sa ramana uscata si crocanta.
Evitati sa lasati alimentele prajite sa se raceasca pe farfurii asternute cu prosoape de hartie, indiferent de durata. Aerul nu poate circula liber, în aceasta situatie, iar crusta lor exterioara va elimina aburi, care o vor înmuia.
Daca trebuie sa asezonati alimentele prajite în baie-de-ulei, cel mai bun moment pentru a face asta este exact atunci cand sunt scoase din ulei, caci asezonatorii se lipesc de suprafata lor fierbinte.
Alimentele prajite au cel mai bun gust atunci cand sunt servite fierbinti, asa ca serviti-le imediat ce este posibil. Cand le aduceti la masa, nu le asezati unele peste altele, în mai multe straturi. Crusta lor va elimina aburi, iar acestia o vor înmuia.


5 comentarii pe “Prajirea în strat-de-ulei si în baie-de-ulei

  1. Ionut spune:

    Sunt informatii utile foarte utile si iti multumesc ca le impartasesti cu noi, personal nu prea imi plac prajelile si incerc sa le evit cat pot, am descoperit uleiurile presate la rece si chiar mi se par o alternativa foarte buna, de asemenea am incercat sa caut la dvs pe blog cateva informatii despre aceste uleiuri si nu am gasit ori nu stiu sa caut.

  2. cristi-j spune:

    Spui ca prajirea are o reputatie proasta dar ca de fapt e sanatoasa. Eu cred ca nu e chiar nemeritata parerea depre prajirea in mult ulei si asta in principal din 2 categorii de motive : Chiar daca absorbtia de ulei e doar la suprafata e totusi suficient de insemnata pentru a fi luata in seama, mai ales comparativ cu alte metode si mai ales daca se adauga posibilele probleme aparute in ulei in timpul gatirii. In situatii reale, in lumea reala, comerciala si domestica, majoritatea persoanelor nu sunt bucatari perfecti, plus ca exista multe moduri in care prajirea sa nu fie facuta corect. Chiar daca la modul ideal prajirea in mult ulei nu e nesanatoasa, la modul real se intampla de multe ori sa fie mai nesanatoasa decat alte tehnici de gatit.

    De acord ca da rezultate gustoase, nimeni nu poate sa nege asta.

    Uleiul nu e absorbit prea mult in alimente daca sunt gatite corect dar absorbtia difera in functie de tipul de alimente iar problema mai mare e la acoperirea cu aluaturi, eliminarea apei creaza pori iar la scoaterea din ulei la terminarea prajirii, pelicula de ulei de pe alimente e absorbita in pori.

    Eu ma cam feresc de aceste metode de gatit, mai ales acasa, din diverse motive : se face mizerie (in mai multe moduri), consum mare de ulei, senzatia de mancare grea, absorbtia de ulei … In mod comercial, motivele pentru care evit aceste metode de gatit sunt altele, in principal uleiul folosit si asocierea alimentelor mult procesate cu prajirea.

    Pe langa cele mentionate de tine, temperatura uleiului si aglomerarea vasului, un alt mod de a gresi si a obtine rezultate “grase” este timpul prea indelungat de gatire, prea multa apa e eliminata, dispare bariera creata de presiunea vaporilor si grasimea poate fi absorbita. Daca nu mai exista zgomot la prajire, sfaraiala, inseamna ca a stat prea mult.

    In privinta temperaturilor, in functie de alimentele gatite, se merge de la 160 la 190 de grade.

    Nu trebuie sa fie neaparat bucati mici, pot fi si mari atata vreme cat sunt suficient de subtiri pentru o gatire rapida.

    Alt motiv pentru acoperirea inaintea prajirii, pe langa protectie si retinerea fragezimii in interior, este obtinerea contrastului de texturi crocant-fraged, mai ales pentru alimentele care nu dezvolta o crusta proprie in timpul prajirii.

    Acoperirile pot fi uscate, caz in care e nevoie de ceva vascos pentru a lipi acoperirea (de genul ou batut), sau umede (aluaturi umede), caz in care e nevoie de ceva pentru a fixa acoperirea (de genul faina). Uneori se recomanda ca alimentele acoperite sa fie puse la frigider pentru 20-30 minute pentru o mai buna fixare.

    Puteai sa amintesti de prajirea de doua ori, prima data la o temperatura mai scazuta si a doua oara la una mai ridicata (ca de exemplu in cazul cartofilor prajiti).

    O alta mentionare ar fi putut fi facuta despre prajirea in baie de ulei sub presiune (in special in cazurile comerciale).

    Nu trebuie neglijate masurile de siguranta la prajirea in mult ulei, pentru a preveni/evita stropirea, rasturnarea, chiar incendiul.

    Am dat peste ceva demn de mentionat, poate imi spui ce parere ai.
    http://www.cookingscienceguy.com/pages/wp-content/uploads/2012/07/A-Common-Misconception-About-Frying-Food2.pdf

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Termenul “sanatos” legat de mancare poarta cu el o relativitate intrinseca, la fel ca purtatul hainelor spalate cu detergenti, de pilda. Sigur, este mai “sanatos” sa nu mananci nimic, sa stai in pielea goala si sa nu te saruti cu nimeni. In cadrul unui concept de echilibru, pe care il tot sustin aici pe blog, consumul ocazional de chestii prajite nu este mai periculos decat iesitul din casa.
      In plus, asa cum stim ca unii mor tineri, desi nu au facut niciun exces, iar altii bat suta dupa ce au fumat tone de tigari si au baut cisterne de vodca, 90% din sanatatea individuala depinde de “cheresteaua” fiecaruia.

      Sigur, functie de aliment intervalul de temperatura poate merge chiar intre 150 si 200 °C.
      Ai dreptate in cadrul acoperirilor, se recomanda racirea lor prealabila, cel putin in marea majoritate a cazurilor.
      Nu cunosc indeajuns prajirea in ulei sub presiune si nici nu am incercat-o vreodata, asa ca prefer sa nu vorbesc despre ea din auzite. Pe de alta parte, nici nu se poate reproduce in bucatariile domestice, asa ca depasea putin cadrul discutiei; un motiv in plus s-o “sar”.

      Nu stiam materialul indicat de tine, dar am citit altele, oarecum similare. Concluzia lor pare a fi ca exista un interval optim al prajirii: temperatura nu trebuie sa fie nici prea mare, si nici prea mica. De asemenea, studiile facute pe diferite alimente au, uneori concluzii diferite asupra modalitatii d elucru si a intervalului optim de temperatura, caci, din nou, totul este functie de structura de suprafata si de interior, ca si de porozitatea alimentului.

      Articolul s-a dorit sa fie un mic ghid pentru cei care gatesc acasa si care sunt speriati ca prajirea este, vezi Doamne, otrava curata. Eu cred ca si-a atins scopul si ca a fost destul de amanuntit pentru un blog de popularizare a tehnologiei culinare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.