Chow mein denumeste taiteii prajiti, termenul acesta fiind o corupere britanica a expresiei chāu-mèing, folosita in Taishan. Dialectul din Taishan era vorbit de unii dintre primii emigranti sositi in SUA.
Acest preparat este popular in diaspora chinezeasca si apare in meniul tuturor restaurantelor.
In chineza mandarina “chow” inseamna “prajit”, iar “mein” inseamna “taitei”.
Am scris mai jos ca reteta provine din bucataria chinezeasca, dar acest lucru este adevarat doar in conditiile in care socotim ca bucataria diasporei chinezesti este totuna cu bucataria din China; si nu este.
Chow mein se gateste in toate tarile unde exista populatie chinezeasca, mai ales in SUA si Marea Britanie, dar si in Bangladesh, Pakistan, India, Nepal, Peru, Caraibe, Brazilia, Australia etc.
Ca atare, exista nenumarate variante de chow mein, preparate in special cu pui, porc sau vita. Reteta de fata este una dintre cele mai simple, in ce priveste lista de ingrediente.
Varianta prezentata de mine s-ar incadra in categoria de chow mein inabusit, fata de cealalta categorie, numita chow mein crocant. In reteta de fata taiteii sunt moi si fragezi, iar preparatul este destul de “uscat”; sos exista doar atat cat sa imbrace ingredientele. Un chow mein crocant, varianta populara in Hong Kong, si pe care sper sa v-o prezint in zilele urmatoare, taiteii sunt gatiti astfel incat sa fie crocanti.
Bucatarie: chinezeasca
Dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 10 minute + marinare
Timp de gatit: 5 minute
Ingrediente:
400 g piept de pui dezosat, fara piele, feliat foarte subtire
1 lingurita de amestec cinci arome chinezesti
1 lingura de sos de soia dark
1 lingura de sos de ardei iute, sau dupa gust
1-2 lingurite de amidon
200 g taitei (de obicei din orez sau grau), mai subtiri
1/2 ardei gras rosu, curatat si taiat fasiute
2 cepe verzi, taiata bucatele
100 g muguri proaspeti de fasole mung
4 lingurite de ulei brun de susan
1 lingura de ulei de arahide (sau de floarea-soarelui)
2-4 linguri de sos de soia light
frunze proaspete de coriandru, pentru servit
Instructiuni:
Se desface amidonul cu putin sos de soia (sau apa), intr-un castronel; astfel, se va integra mai bine in marinada. Se marineaza pieptul de pui, intr-un castron mai mare, cu mixtura de amidon, amestec cinci arome, sos de soia dark si sos de ardei iute, timp de circa 20-30 de minute.
Se pun taiteii in apa clocotita si se rehidrateaza 3 minute. Se scurg si se racesc sub jet de apa rece, ca sa se opreasca procesul de gatire. Se stropesc apoi cu putin ulei de susan si se amesteca. Astfel nu se vor lipi intre ei, iar uleiul de susan le da un gust deosebit.
Se incinge un wok la flacara medie. Se adauga uleiul de arahide si se incinge bine. Dupa ce acesta incepe sa fumege putin, se adauga carnea si se gateste la foc foarte iute 1 minut, amestecand, ca sa se rumeneasca uniform.
Se adauga ardeii grasi si mugurii de fasole si se amesteca. Se gatesc 1 minut.
Se adauga in wok taiteii si se amesteca. Se prajesc rapid, 1-2 minute. Se adauga sosul de soia, turnandu-l pe peretii wok-ului, restul de ulei de susan, ceapa verde si coriandrul. Se serveste preparatul imediat, fierbinte, aburind.
Nota:
In majoritatea variantelor de chow mein se folosesc taitei subtiri, in general nu mai grosi de 2-3 mm diametru. Eu am folosit vermicelli din amidon de fasole mung, „de celofan”, cum se mai numesc.
Sfaturi:
Daca nu aveti la indemana germeni de fasole proaspeti, ii puteti inlocui cu germeni conservati, desi acestia nu au o textura atat de crocanta. In orice caz, spalati-i bine, scurgeti-i si uscati-i prin tamponare cu prosoape de hartie.
Daca alegeti sa folositi sos iute din belsug, stoarceti si jumatate de limeta in preparat. Aciditatea acesteia va echilibra iuteala; veti obtine si un alt profil gustativ-aromatic, foarte interesant.
Daca nu aveti, sau daca nu va place coriandrul, lasati-l deoparte, sau inlocuiti-l cu frunze de ceapa verde tocate foarte marunt, sau cu cateva frunzulite de patrunjel.
Radu pot sa spun ca am testat reteta ta de chow mein cu taietei moi si am adorat-o este exact la ceea ce ma asteptam si citisem de ceva vreme. Am facut-o si in varianta cu carne de puis i cu piept de rata 🙂 . Am vazut ca ai postat si reteta de chow mein cu taietei crocanti e urmatoarea pe lista mea , multumesc
@Silvia: Multumesc pentru comentariu. Spor la gatit!
Sunt sigur ca nu mi se intampla doar mie.
Cand vine vorba de Asia in general si/sau de Asia culinara in particular exista foarte multa confuzie si superficialitate. In primul rand avem deseori tendinta de a considera ca „mancare asiatica” e un termen corect si aplicabil oricum si oriunde chiar daca diferentele sunt enorme. Apoi, chiar daca ne limitam la bucati mai mici, Japonia, Asia de Sud-Est, India sau China, multitudinea de denumiri, termeni, regiuni, orase, mancaruri, ingrediente, traduceri si transcrieri sunt greu de inteles si aduc doar confuzie, superficialitate si greseli.
Am incercat sa-mi lamuresc ce inseamna „chow mein”. Nu e chiar usor dar nu e nici foarte greu daca te hotarasti la cateva criterii.
Pornesc de la denumire. Indiferent de dialect si de transcriere (multe variante si deja multe incurcaturi), indiferent de locatie, tara si continent, e vorba de taitei prajiti (sau asa ar trebui sa fie)
Numele de „chow mein” vine de la taiteii prajiti facuti de chinezii ajunsi in America. Pentru ca pana prin anii 80 majoritatea chinezilor „americani” (unii spun ca aproximativ 70%) veneau din Taishan, iar limba/dialectul lor era cea mai vorbita in chinatown-urile americane, si cum in limba lor taiteii prajiti se numesc/pronunta „chau meing” americanii au adaptat numele la chow mein.
Taishan e o mica parte, una dintre cele 5 subdiviziuni ale unui „judet”, din provincia Guangdong (cunoscuta drept Canton) in sudul Chinei (cu iesire la mare si cea mai mare producatoare de emigranti) iar dialectul e apropiat dar totusi diferit de cantoneza. Taishan e la vreo 150 km de Hong Kong.
In alte dialecte taiteii prajiti se pronunta aproximativ la fel dar exista o multime de transcrieri. In mandarina/pinyn se spune „chao mian” in cantoneza ar fi „caau min”
Acum, trebuie sa ne hotaram daca ne referim la taitei prajiti in general (variantele chinezesti – si care au dat pana la urma toate variantele de taitei prajiti din lume, incepand cu Japonia, Coreea, Asia de Sud-Est si ajungand la bucatariile americano-chinezesti sau altele asemenea) sau daca ne referim la „chow mein” care, dupa parerea mea, ar fi varianta americano-chineza. Daca vorbim despre taitei prajiti chinezesti atunci exista deosebiri si numele de chow mein nu mai e valabil (daca suntem rigurosi).
Daca ne limitam la bucataria americano-chineza atunci exista particularitati, mancarea se face intr-un anumit fel, chiar daca exista multa diversitate. Exista 2 variante principale, taiteii sunt mai moi sau mai crocanti, in functie de cum au fost gatiti. Apoi, deja denumirile sunt diferite in functie de regiune. Si apoi fiecare varianta poate fi impartita in alte variante in functie de ingrediente si mai ales de felul cum se gateste si serveste.
In orice caz, regulile generale sunt taitei de grau cu ou si subtiri, ceapa, telina, carne, sos de soia.
Pentru a adauga la confuzie mai exista „lo mein” provenita din „lo mian” care inseamna taitei amestecati si care de multe ori se suprapune ca mod de gatit cu versiunea de chow mein cu taitei moi. Si inca mai mult de-atat chiar si chop suey se confunda uneori, in functie de prezentare si de locatie, cu lo mein sau chow mein versiunea moale. Si de fapt se pare ca chow mein american a inceput de fapt ca chop suey servit cu taitei in loc de orez.
Pentru mine, desi pronuntia e oarecum le fel, cand e scris „chow mein” se intelege preparatul (preparatele) american, daca e vorba de taitei prajiti chinezesti atunci numele se scrie altfel.
Asta a fost foarte pe scurt. Dar chiar si asa se vede ca in scurta ta prezentare s-au strecurat cateva confuzii, ca sa nu le zic greseli:
“termenul acesta fiind o corupere britanica a expresiei chāu-mèing” – Britania n-are nici o legatura, e vorba de o corupere americana.
“In chineza mandarina “chow” inseamna “prajit”, iar “mein” inseamna “taitei”” – traducand din mandarina sau cantoneza/taishaneza se vor obtine alte transcrieri, chow mein e numele american.
“Am scris mai jos ca reteta provine din bucataria chinezeasca, dar acest lucru este adevarat doar in conditiile in care socotim ca bucataria diasporei chinezesti este totuna cu bucataria din China” – in principiu provine din bucataria chineza pentru ca si acolo exista taitei prajiti, doar ca depinde la care reteta/varianta te opresti. Se pare ca tu te-ai oprit undeva intre, nici chinezeasca nici americana.
“Chow mein se gateste in toate tarile unde exista populatie chinezeasca, mai ales in SUA si Marea Britanie, dar si in Bangladesh, Pakistan, India, Nepal, Peru, Caraibe, Brazilia, Australia etc” – daca vorbim de chow mein atunci e doar SUA, Canada, GB si Australia, daca insa ne referim la taitei prajiti atunci intr-adevar e vorba de toate tarile cu populatie chineza deci mult mai multe decat cele numite in articolul superficial de pe wikipedia (suficient sa ma gandesc la toate tarile din Asia)
“In reteta de fata taiteii sunt moi si fragezi, iar preparatul este destul de “uscat”” – varianta cu taitei moi e in general mai umeda decat varianta cu taitei crocanti dar acolo sosul e mai gros.
“Se adauga in wok taiteii si se amesteca. Se adauga sosul de soia, turnandu-l pe peretii wok-ului, restul de ulei de susan, ceapa verde si coriandrul. Se serveste preparatul imediat” – asta nu e chow mein, e lo mein, taiteii nu sunt prajiti deloc sunt doar amestecati, e o mare diferenta.
“200 g taitei (de obicei din orez sau grau) … Eu am folosit vermicelli din amidon de fasole mung, “de celofan”” – intotdeauna (sau in imensa majoritate) se folosesc taitei de grau cu ou.
Sigur ca mancarea preparata e foarte buna, nu despre asta e vorba, doar ca nu cred ca e chow mein. In chineza numele ar veni probabil de la taiteii de celofan folositi si de la pui plus faptul ca sunt taitei amestecati nu prajiti.
Imi pare rau sa o spun dar, dupa parerea mea, astfel de articole-retete, tratate rapid si prezentate pe scurt, despre locuri, culturi si mancaruri indepartate si exotice, nu fac decat sa continue confuzia si superficialitatea.
Eu, putin cam bolnav de exactitate, acuratete, privire generala si amanunte, vad lucrurile altfel si stiu ca se pot face si altfel pentru ca am vazut la altii.
Pentru ca tu faci totusi cel mai bun blog romanesc cu retete asiatice si pentru ca sunt pasionat de subiect te bat la cap in continuare cu tot felul de amanunte, pentru ca mi se pare ca pretentiile sunt altele … hahaha (e adevarat ca fac asta de multi ani si tu faci in continuare in stilul tau deci e clar ca vedem lucrurile cumva diferit … hahaha). In cel mai rau caz macar sper ca invatam unul de la celalalt putin cate putin … hahaha
@cristi-j: Multumesc pentru completari. Le cam pregatisem si eu, caci lucram la un articol despre chow mein, iar maine voi publica o varianta de reteta de chow mein crocant.
Am citit si eu multe teorii despre chow mein, iar reteta de fata este una preluata de la o chinezoaica recomandata chiar de tine in anii trecuti: Ching He Huang. Doar ca eu am incercat cu alt gen de taitei.
Pentru mine multe dintre amanuntele despre care vorbesti nu au o importanta prea mare, mai ales in cazul unui preparat oricum corupt fata de sursele originale. Oricum, cei care vor sa studieze in amanunt o bucatarie etnica nu se vor opri la blogul meu; eu doar incerc sa le deschid curiozitatea. Pentru ei, care formeaza publicul ce mi-l doresc, acest gen de retete sunt foarte potrivite.
Vroiam sa aduc vorba despre toate aceste aspecte in articolul despre care am pomenit mai sus; de asemenea, sa fac si o analiza a modului in care gatesc altii, celebritatile, aceste mancaruri. Incearca sa urmaresti reteta lui Jamie Oliver, de exemplu, sa vezi acolo de cate chestii te-ai putea lega, iar acolo exista o echipa intreaga care ii face documentatia si ii pregateste toate materialele.
Cred ca dupa atatia ani cam stii la ce sa te astepti de la mine. Pana la urma, eu prezint optiunile mele si variantele mele, corespunzatoare modului in care inteleg eu lucrurile. Adicatelea, cu limitarile mele, caci fiecare le avem pe ale noastre.
Bucura-te de partea care iti place, daca exista vreuna, si nu te mai consuma. Lucrurile s-ar putea modifica doar daca ma hotarasc sa schimb publicul. Dar atunci as face alt blog.
hahaha … Ma consum pe moment, oarecum, dar asta e un lucru bun pentru mine (zic eu), invat mai bine. Apoi insa mi se pare evident ca tu ai propriile optiuni si puncte de vedere, doar ca daca pot sa contribui la o imagine mai complexa si mai corecta (si atata timp cat nu te deranjeaza acest lucru) tot imi place sa vin cu completari.
E o idee buna de articol, sunt multe de spus, il astept.
@cristi-j: Totul este si o chestiune de timp, de aprofundare a unor subiecte. Uneori nu am nici macar 2 ore ca sa pregatesc o reteta. Pentru unele mi-ar trebui, poate, cateva zile. Trebuie, deci, sa prioritizez materialele si, uite asa, unele sunt tratate mai superficial; doresc sa le ating, dar nu cred ca merita mai multa atentie.
Completarile sunt binevenite, la fel corecturile; mai ai unele momente cand cauti noduri in papura, dar interventiile tale sunt de obicei bune sau foarte bune.