Pui Gong Bao
Cunoscuta si sub denumirea de Pui Kung Pao, aceasta mancare este originara din Sichuan si poarta numele unui guvernator al acestei provincii, din perioada dinastiei Qin.
Din cauza originii sale, legate de perioada imperiala, in timpul revolutiei culturale gatitul ei a fost interzis; astazi insa a revenit puternic si este una dintre retetele prezente practic in oferta oricarui restaurant chinezesc. Gustul ei este destul de iute, mai ales daca se gateste cu cantitatea maxima de ardei.
Este excelenta insotita de orez alb cu bob lung, fiert.
- Bucatarie: chinezeasca
- Grad de dificultate: usor
- Cantitate: 4-6 portii
- Timp de preparare:30 minute
- Timp de gatit:10 minute
Ingrediente:
- 2 piepti de pui dezosati, fara piele, taiati bucatele
- 1 lingura de ulei de alune
- 2-10 ardei iuti rosii, uscati (functie de cat de iute doriti sa fie mancarea)
- 3 catei de usturoi tocati marunt
- 2,5 cm bucata de radacina proaspata de ghimbir, feliata foarte subtire
- 2 cepe verzi, tocate (doar partea alba)
- 85 g alune caju, prajite
- 4 lingurite sos de soia
- 1 lingurita vin de orez Shiaoxing, sau vin alb, demi-sec
- 1 1/2 lingurita de zahar brun
- 1 lingurita de otet de orez
- 1 lingurita de ulei de susan
- 2 linguri de supa de pui (preparata din cubulete de concentrat), sau cata este nevoie
- 1/2 ardei iute rosu, curatat de seminte si taiat fasiute foarte subtiri, pentru ornat
- 1 ceapa verde (doar partea alba), taiata fasiute foarte subtiri, pentru ornat
- 1 fasie de coaja de limeta, taiata fasiute foarte subtiri, pentru ornat
- orez alb cu bob lung, fiert, pentru servit
Instructiuni:
Se combina intr-un castron 2 lingurite sos de soia cu vinul de orez si cu 1/2 lingurita zahar. Se adauga carnea de pui si se lasa la marinat 30 de minute, acoperind castronul.
Se incinge uleiul si se prajesc la foc iute, amestecand permanent, ardeii iuti uscati, pana ce sunt crocanti si mirositori.
Se adauga bucatelele de carne si se prajesc 2 minute, pana incep sa se se faca brun-aurii.
Se adauga usturoiul, ghimbirul si ceapa verde. Se stir-fry 3-4 minute, pana ce carnea este facuta.
Se combina, ca sa formeze un sos, restul de sos de soia, otetul de orez negru, uleiul de susan, supa de pui si restul de zahar.
Se toarna sosul in wok si se amesteca bine.
Se adauga alunele si se amesteca. Daca mancarea este prea uscata, se mai pot adauga 1-2 linguri de supa. Se orneaza cu fasiute subtiri de ardei iute, ceapa verde si coaja de limeta si se serveste alaturi de orez fiert.
Onorata instanta, recunosc: nu incingeam wok-ul si uleiul indeajuns! Si pentru ca m-ati incurajat in privinta folosirii arahidelor si rudelor sale, am adaugat “alunelor petrecarete” si un pumn de fulgi de “migdale…”, am uitat cum e sloganul, oricum niste migdale frivole dar mobilizatoare.
Efectul gastronomic e greu de explicat in cuvinte: orezul catifelat si pufos, ardeiul gras crocant (aici am tradat reteta), ghimbir-usturoi-ceapa invocand China, carnea implinind seriozitatea demersului, ardeiul iute imbratisand gelos totul. Dar Chomolungma e doar un pretext pentru fermitatea stancilor de alune si siguranta aparenta a platourilor firave de migdale. N-a lipsit alinarea sosului dulce-acrisor, pregatit ca la mama (lor) acasa.
@Sensei: Este bine ca te-ai lamurit cu incingerea wok-ului si a uleiului. Sunt extrem de importante. Bun si experimentul cu alte alune. Eu am inceput sa folosesc acest “artificiu” datator de textura in multe retete, chiar si in cele romanesti. 🙂
Am folosit alune de pamant crude, pentru ca gasisem alta reteta ce le recomanda. Am fost nevoit sa chem mascatii, ca sa-mi pot manca portia fara sa mi-o jefuiasca comesenii.
@Sensei: Este buna cu orice fel de alune reteta asta. 🙂
Multumesc Radu pt raspuns, amidon banuiesc si eu c-ar fi, e cel mai probabil, poate am pus eu prea putin cand am incercat… O reteta anume nu caut, mereu improvizez in functie de disponibilitati.
Inca o data multumesc pt raspuns. Good job cu site-ul. Tocmai ce-am mai incercat si chiftelutele cu susan. Buuuune! 🙂
@Doina: Multumesc; ma bucur ca gasesti aici retete pe gustul tau. 🙂
Radu, intr-adevar sosurile difera, dar aparent nu si consistenta lor. Chiar daca si eu prefer sa imi fac acasa, cel mai concludent exemplu pe care l-as putea folosi este WuXing (am vazut ca si tu mai comandai, nu stiu daca o mai faci dupa intamplarea neplacuta in care toate felurile aveau acelasi gust). Eu comand pui sichuan, cu un sos brun, preparat ce contine cf. site-ului: carne de pui, urechi de lemn, bambus, ardei gras, pasta ardei iute, usturoi, ceapa, otet chinezesc, sos soia, sare, condimente chinezesti, zahar, ghimbir, ulei de susan. 🙂
Ideea e ca sosul are o consistenta mai densa si nu stiu cum sa-l fac si eu asa…
Sper sa te fi ajutat cu ceva. 🙂
@Doina: Din ce am vazut eu, sosurile din retetele lor sunt ingrosate cu amidon. Din ingredientele listate de tine niciunul nu are rol de ingrosator. Mai exista posibilitatea sa adauge ingrosatori ca guma de xanthan sau gelifianti, dar parca n-as crede. Lasa-ma sa ma gandesc sa vad daca-mi vine vreo idee. Poate este mai bine sa-mi spui ce reteta iti doresti, in afara acesteia, iar eu o pot cauta in cartile culinare chinezesti pe care le am.
Foarte bun Gong-Bao si foarte multumescu-ti pentru retetele chinezesti pe care le publici, fiind fana mare a mancarii chinezesti. Incercand tot felul de retete, nu reusesc insa sa reproduc acel sos vascos cu care ne e servit orice fel de mancare la restaurantele specializate. Am incercat tot felul de variante, inclusiv amidon (desi nu imi surade ideea amidonului introdus voit in mancare). Orice rezultat: esuat, sosul e subtire si se pierde in toate partile farfuriei. Ai putea te rog sa imi dai un sfat pentru a-l obtine ceva mai gros, mai vascos?
Multumesc
@Doina: Pot incerca, daca ma lamuresti mai bine despre ce sos este vorba. Nu cred ca pot spune ca la orice fel de mancare ni se serveste acelasi sos. In fine, nu prea amananc la restaurantele chinezesti, prefer sa-mi gatesc singur, asa ca o indicatie m-ar ajuta sa-mi dau seama despre ce este vorba.
Pui Gong Bao fac si eu (adica impreuna cu sotia). Si modul de preparare seamana foarte mult cu cel din acest post. Ceva diferente ar fi 1: folosim si ceapa rosie (conform unor retete de pe net) si 2: folosim mai mult lichid/sos, adica mai mult otet, mai mult vin (azi am facut cu Sherry) si sos de soia. Si punem vin si in sosul final. Probabil ca omoara un pic specificul mancarii si da un gust mai generic (ca si ketchup-ul pus pe orice mancare, ceea ce mi se pare sacrilegiu), dar pur si simplu nu ma pot opri din mancat! Deci – as zice highly recommended!
P.S. Am inteles ca se mai numeste si “Laser chicken”, denumire atribuita variantei americane de comunitatea calculatoristilor, pentru care era un fel favorit.
@Esul: Asta cu “laser chicken” n-o stiam… Dar nu-mi dau seama de ce i se spune asa. Oricum s-ar numi, este una dintre retetele mele preferate.