Teriyaki este o tehnica de gatit japoneza in care alimentele sunt prajite, fripte sau gatite la cuptor intr-o marinada cu gust dulce, preparata pe baza de sos de soia, numita “tare”; carnea este marinata inainte, si/sau stropita cu marinada in timp ce se gateste.
Termenul “teriyaki” este format din “teri”, care se refera la luciul dat de continutul de zahar din “tare”, iar “yaki” se refera prepararea pe gratar sau in cuptor.
Bucatarie: japoneza
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 5 minute
Timp de gatit: 20 minute
Instructiuni:
8 pulpe inferioare de pui, circa 1 kg in total
2 linguri de ulei de arahide (sau de floarea-soarelui)
100 ml sake
100 ml mirin (sau vin de orez, sau vin alb aromat)
100 ml sos de soia dark
1 lingura de zahar brun
1 lingurita de faina, dizolvata in putina apa
1 lingurita de boia iute (optional)
orez fiert, pentru servit
1 mango, taiat feliute, pentru servit
Ingrediente:
Se spala pulpele, se scurg si se sterg prin tamponare cu prosoape de hartie. Folosind un cutit ascutit, se practica 2-3 incizii pe fiecare pulpa. Aceste incizii fac ca pulpele sa se gateasca mai repede si mai uniform.
Se prajesc pulpele in putin ulei (in doua transe daca este nevoie), intr-o tigaie mare, intorcandu-le pe toate fetele, pana se rumenesc uniform. Se scot cu o spumiera si se scurg de ulei pe prosoape de hartie.
Se adauga in aceeasi tigaie sake, boia iute (daca se foloseste), mirin, mixtura de faina si apa, sos de soia si zahar. Se da in clocot si se fierbe mixtura la foc mic pana ce se ingroasa putin.
Se aduc din nou pulpele in tigaie si se caramelizeaza in sos. Se scot pulpele, iar sosul se scurge intr-un castronel. Se servesc pulpele imediat, asezate pe foi de salata, alaturi de sos, orez fiert si feliute de mango.
Nota:
In culturile culinare non-japoneze veti intalni termenul teriyaki asociat oricarui preparat care foloseste sos teriyaki (adesea cu diverse alternative occidentale la sake si mirin), sau cu adausuri de alte ingrediente ca usturoi (ingredient nespecific bucatariei japoneze) sau susan.
Sfaturi:
Daca ati citit nota de mai sus, va veti da seama ca pentru multi gasirea de sake si mirin este marea problema a acestei retete. Sake (bautura alcolica asemanatoare vinului de orez, cu continut de alcool de 18-20%) se gaseste uneori in supermarketuri. Se poate comanda insa pe Internet.
Este si o bautura foarte scumpa si marturisesc ca daca nu as fi primit cadou o sticla, probabil ca m-as fi lipsit de el. Daca nu gasiti sake, folositi o combinatie de 2 parti vin alb cu 1 parte brandy, coniac, sau distilat de vin invechit.
Mirin (un vin de orez cu 14% alcool si cu 40-50% continut de zahar – este folosit in bucatarie drept condiment) se gaseste si mai greu. Practic, nu l-am vazut niciodata pe piata. Poate fi insa substituit cu un alt vin de orez (acesta se gaseste in Dragonul Rosu 1 si 2) sau chiar cu un vin alb si dulce, dar la acestea se adauga zahar din belsug (cam 5 linguri la 750 ml).
Ce bine arata. Sa fac si eu asta maine ca nici nu mai stiu ce sa fac de mancare. Mi s-au terminat inspiratiile. Am dat de reteta ta si am s-o fac sigur
@Daniela: Spor la gatit! 🙂
Interesanta reteta. Si eu as pune la ea ceva boia iute sau pasta de ardei iute, caci un gust preponderent dulce si fara o nuanta picanta nu mi se pare potrivit. Sau nu-mi place mie. 😀
@toni: Te inteleg perfect. Dulce-iute-sarat mi se pare si mie un gust mai bun decat dulce-sarat (sa nu uitam de sosul de soia, care contribuie si el la gust). 🙂
cumparau somon intreg si cand il filetau pastrau cateva capete pentru sosul teriyaki . nu stiu exact dar cred ca pur si simplu se fierbea cu apa , mirin si sos de soia apoi se strecura si se facea sosul cu ghimbir , zahar si amidon dar nu stiu detalii si cantitati .
@cristi-j: Da, si eu cred ca asta se intampla. Se infuza gustul de somon in sos si il foloseau dupa aceea la gatit. O sa incerc, asa de amorul artei, sa dau o cautare pe internet, poate aflam ceva detalii.
in singapore am intalnit o reteta de sos teriyaki care pe langa ca era ingrosat (cu faina de porumb) – si eu zic ca e mai bun ingrosat , cand l-am vazut prima oara pe cel din comert am ramas surprins pentru ca nu-l recunosteam- , folosea si cap de somon care se fierbea in sos . sosul era folosit apoi pentru retete de somon teriyaki .
@cristi-j: Interesanta chestia cu somonul. Cum anume se folosea capul de somon?
ultima oara am facut/mancat pui teriyaki acum vreo 3 saptamani dar am trisat putin : am folosit sos teriyaki cumparat si am mai pus ghimbir si miere dar l-am facut ca in culturile non-japoneze adica stir-fry .
pentru precizia termenilor nici reteta ta nu e chiar “by the book” cu faina si boia . depinde de carte desigur dar in cazul asta se pot intalni tot felul de variante in tot felul de carti .
cred ca americanii sunt de vina pentru multimea de retete “teriyaki” care nu mai au mare lucru in comun cu intelesul original , traditional . de fapt nici puiul nu e specific pentru teriyaki , in mod traditional se folosea pestele .
@cristi-j: Asa este, pestele era ingredientul traditional. Faina am folosit in lipsa de amidon, pana la urma este cam acelasi lucru. As fi putut trisa si sa spun ca am folosit amidon; nu s-ar fi prins nimeni. 😉 Oricum, reteta iese mai bine cu sosul putin ingrosat, cel putin asa mi se pare mie
Boiaua este optionala, eu am folosit-o pentru culoare si aroma. Sigur ca reteta nu este 100% “by the book”, dar este destul de apropiata ca denumirea de “pui teryiaki” sa fie meritata.
Pai cand am fost eu conformista si am reusit sa ma tin de o reteta cap-coada? Cum nu am reusit sa gasesc sosul teriyaki sau sake (am avut si eu o sticla,dar am dat la toata lumea sa guste si s-a dus) si mirin am incercat mai multe retete de pe net. Asta am gasit-o pe un site american si a fost cea mai potrivita gusturilor noastre,dar neaparat trebuie facuta cu miere si nu cu zahar.
@mitinita: Te inteleg perfect apropo de placerea de a experimenta, de a adapta si de a inventa. Pana la urma, decat sa te opresti fiindca iti lipseste un ingrdient, mai bine improvizezi si mergi inainte. Totusi, pentru precizia termenilor, daca gatesti pui teryiaki, este normal sa fie facut “by the book”. Ceea ce gatesti tu spre marea placere a familiei trebuie numit “pui teryiaki a la Mitinita”. 🙂
Fac destul de des pui teriyaki,la cererea familiei,dar imi fac eu singura sosul( 1lingurita ghimbir,1/3 cup sos de soia,1/4 cup miere,1 garlic, 1 lingurita de ceapa,1/2 cup apa-facute pasta si las puiul sa se marineze peste noapte). Thai Choice au produse bune,iar sakele e ceva ce trebuie sa bei de mai multe ori pana te obisnuiesti avand un gust nemaintalnit pentru noi. Mirinul e grosut si foarte dulce!Imi plac si mie feliutele de mango si cum ai explicat toate etapele.
@mitinita: Deci tu folosesti o varianta de “sos teryiaki” total non-conformista. 🙂 Pur si simplu indulcesti sosul de soia si nu pui deloc sake si nici mirin. As avea insa o observatie. Timpul de marinare este mult prea lung pentru dimensiunea bucatilor de carne. Un interval de 1-2 ore este prea de ajuns. Dupa 8-10 ore de marinare copanele de pui au gust de marinada, nu de carne. 🙂
Eu am folosit sosul teryiaki de la Thai Choice si mi s-a parut bun, atat cat poate fi un sos preparat pentru comercializare. Nu a fost chiar ieftin, dar in niciun caz nu a fost atat de scump cat o sticla de sake. Cel mai ieftin sake pe care l-am vazut eu este vreo 15 euro sticla de 700 ml. Alte marci sunt de 3-4 ori mai scumpe.
@memphis: Asa este, sake are pret ridicat. Sincer, pe mine nu m-a incantat ca bautura, dar presupun ca am luat si eu o marca mai ieftina, asa ca ii dau circumstante atenuante. 🙂
excelent arata, imi place mult montajul cu feliile de mango. eu am facut cindva cu sos cumparat, o varianta destul de ieftina, chimica prin urmare, nu mi-au ramas impresii bune si atunci m-am decis sa nu mai cumpar asa ceva niciodat’…
@Alison: Am si eu un sos teryiaki cumparat din supermarket; este marca Thai’s Choice, care are de obicei produse (am mai cumparat de la ei diverse sosuri, uleiuri si paste) de buna calitate , lucru care se reflecta si in pretul lor. Nu l-am incercat inca, dar este bine ca mi-ai adus aminte de el. Atunci cand nu gasesti sake si nici mirin, ar putea fi o solutie “de avarie”. Sper sa nu fie chestia despre care vorbesti tu.