Cuvintele au forţa lor. Este interesant, şi chiar un pic ciudat, impactul pe cate un cuvânt îl poate avea asupra oricui. Am trăit această senzaţie de curând, când un cuvânt a avut puterea să mă trimită înapoi în timp. Cuvântul care a trezit în mine amintirile dulci ale copilăriei a fost „untdelemn”.

Prima mea amintire despre untdelemn provine de pe la vârsta de 5-6 ani, când, într-o zi rece – era probabil toamnă -, mă aflam cu mama într-o alimentară, de unde am cumpărat 2 sticle de untdelemn. Mi-a plăcut cuvântul. Probabil nu atât de mult cât să-l şi citesc, căci ţin minte o dictare din clasa a doua când l-am scris din greşeală „undelemn”. L-am mai întâlnit în cărţi, mai ales în cele de istorie, care-mi plăceau atât de mult. Am dat de el si prin proverbe şi zicale: „se ridică precum untdelemnul deasupra apei”, „sărmanul fără nădejde este ca o candelă fără untdelemn” sau „îţi dă o măslină şi-ţi cere un butoi de untdelemn”. Nu căutam dinadins acest cuvânt, era pur şi simplu prezent în viaţa noastră de zi cu zi.

Apoi l-am uitat. În ultimii 20-30 de ani s-a auzit doar de ulei, cel puţin pe acolo pe unde am fost eu. Acest „ulei” mie îmi pare un cuvând mult mai… tehnic (mă face mereu să mă gândesc la gresarea unei maşini) şi mai insipid, un cuvânt care nu te face să visezi. DEX-ul pune semn de egalitate între cei doi termeni: „Untdelemn = ulei vegetal comestibil, extras din semințele sau fructele unor plante.” Pentru mine însă, cele două cuvinte nu vor fi egale niciodată, cel puţin în plan afectiv.

Regăsirea untdelemnului o datorez unui cunoscut de pe Facebook. Se numeşte Marius Năstasă şi este producător de ulei de floarea-soarelui, presat la rece şi absolut virgin (neprelucrat termic şi nici chimic), pe care îl numeşte mândru „untdelemn”. Vorbeam cu el la telefon şi când a rostit acest cuvânt, m-am dus cu mintea în copilărie şi am fost, pentru o fracţiune de secundă, din nou împreună cu mama, în vechea alimentară din cartierul copilăriei mele.

Marius mi-a trimis două sticle de untdelemn, să le încerc şi să vorbesc despre ele. M-am bucurat de ocazie, căci produsele tradiţionale româneşti sunt una dintre micile mele obsesii legate de gastronomie. Mi-aş dori să fie mai bine promovate, mai cunoscute, mai folosite şi mai vândute. Mi-ar plăcea ca cei care le produc să-şi vadă afacerea funcţionând, fără să fie ruinată de marfa proastă şi ieftină care se găseşte pe toate drumurile. Pentru ca această dorinţa a mea să fie îndeplinită, din punctul meu de vedere primul care trebuie să le cunoască, să le promoveze şi să le folosească sunt chiar eu.

Untdelemnul lui Marius m-a încântat. Nu doar fiindcă există, ci pentru multe alte lucruri. Culoarea sa este absolut senzaţională, un auriu plin şi plăcut, de parcă ţii în mâini un izvor de aur. Aroma este incredibilă, iar gustul extrem de puternic şi de caracteristic; zici că mesteci, cu gura plină, seminţe de floarea-soarelui.
Untdelemn de floarea-soarelui, obtinut prin presare la rece
Nu sunt un tehnician şi nu mă pricep să analizez un ulei, comestibil sau nu, din punct de vedere al calităţilor chimice şi fizice. Nu am putut determina la ce temperatură fumegă, deşi am încercat. Nu pot să determin ce compoziţie chimică are, căci îmi lipsesc şi cunoştinţele şi utilajele necesare. Pe de altă parte, nici strămoşii noştri nu puteau face aceste analize, dar asta nu i-a împiedicat să-l producă şi să-l folosească la gătit. Ei n-ar fi uitat niciodată un cuvânt ca „untdelemn”.

Vă pot spune însă ce am găsit pe Internet:
– punct de fumegare 227°C, adică bun pentru prăjeli; uleiul rafinat de floarea-soarelui are un punct de fumegare de 232°C, adică foarte apropiat
– conţinut mare de vitamină E, acizi graşi omega-6 (acid linoleic) 50- 74%, omega-9 (acid oleic) 10-14%
– grăsimi: 10 % grăsimi saturate (uleiul de măsline are 14%), 20% grăsimi mononesaturate (73% uleiul de măsline) şi 66% grăsimi polinesaturate (11% uleiul de măsline)

L-am comparat la conţinutul de grăsimi cu uleiul de măsline, căci şi pe acesta îl iubesc din toată inima şi îl folosesc foarte des. Ce rezultă la o prima citire? Că uleiul de măsline este un pic mai sănătos, din cauza grăsimilor mononesaturate, dar şi că untdelemnul nostru este foarte-foarte bun. În plus, este al nostru…

Bun, acum că am terminat cu datele tehnice, să trecem îm bucătărie. Untdelemnul lui Marius este atât de pur, încât părerea mea este că are un gust şi o aromă prea puternice pentru gusturile unora. L-am folosit în salate reci (mie mi-a plăcut, dar recunosc că era un pic cam la limită), aşa că sunt aproape sigur că o diluare, în proporţie de 2 părţi untdelemn la 1 parte ulei de floarea-soarelui rafinat, i-ar fi prins bine, căci altfel ar fi dominat prea tare salata. Până la urmă, dintr-un litru de untdelemn, faci cam unu şi jumătate de ulei excelent pentru salate, diluându-l cu ulei rafinat, care este mai ieftin.

Am prăjit cu el, şi în tigaie şi în baie-de-ulei, şi s-a comportat excelent. La prăjit nu mai are gust atât de puternic, dar cred că un adaus de ulei rafinat, cam în proporţia 3 părţi untdelemn şi 1 parte ulei rafinat funcţionează foarte bine pentru cei cu papilele gustative mai sensibile.

Singurul „defect” găsit de mine nu aparţine untdelemnului, ci ambalajului: o sticlă de plastic, cu o etichetă simplă. Îmi închipui că un ambalaj mai dichisit ar mări preţul de vânzare, dar cred că pentru un anumit segment de public ar trebui făcută şi această încercare.

Unde găsiţi acest untdelemn în Bucureşti? La „Băcănia Veche” (str. Barbu Văcărescu 49), unde l-am recomandat pe Marius Năstasă unui alt Marius, Tudosiei, patronul Băcăniei.
Preţul de vânzare al unui litru de untdelemn este, dacă nu greşesc eu, 12 lei.
Bineînţeles, acest untdelemn este mai scump decât un ulei rafinat, dar are atât de multe de oferit. Vi-l recomand cu mare căldură, merită încercat; dacă vreţi, acest merit nu aparţine doar calităţilor sale ca grăsime pentru gătit, ci şi semnificaţiei sale în gastronomia românească. Este un produs de-al nostru, bun, cu un excelent potenţial, dar necunoscut… încă. De aici încolo depinde şi de dumneavoastră.