Se apropie sfârşitul de an şi nu vreau să mă prindă cu sondajul de opinie încă deschis. L-am ţinut deja destul şi a căpătat, de ceva vreme, o structură care nu se mai poate schimba. Rezultatele sondajului “Ce fel de articole culinare îmi plac cel mai mult?” sunt cele din imaginea de mai jos. Da, ştiu că totalul procentelor este doar 99, dar programul a rotunjit pe ici-colo cifrele şi nu a mai ajuns la 100. Oricum, un procent în plus sau în minus nu schimbă mare lucru. Probabil că s-ar fi dus tot la reţete…
Ce materiale culinare preferi?
Lider detaşat: reţetele culinare, căci, nu-i aşa, blogul se numeşte “Reţetele lui Radu”! Este deci un blog, aparent, de reţete.

Cred că cel puţin 90% dintre site-urile şi blogurile culinare româneşti oferă aproape numai reţete. Există site-uri în care reţetele sunt preluate cu toptanul, din diverse surse îndoielnice, şi adesea traduse prost, cu confuzii grosolane de termeni.
Din toate aceste site-uri şi bloguri am foarte puţine lucruri de învăţat… sau chiar nimic. De multe ori reţetele sunt prost explicate, expuse incoerent şi chiar incorect gătite. Motivul este că oricine poate lua o reţetă de oriunde (cred că sunt milioane pe Internet), dar nu oricine ştie să aplice în mod corect tehnicile culinare şi nu oricine cunoaşte în amănunt modul în care se comportă ingredientele.

Este ca şi cum cineva mi-ar pune în faţă o pictură, iar eu m-aş apuca să o reproduc fără să am o idee clară despre tehnica folosită la pictarea tabloului respectiv şi nici nu aş fi prea sigur cum să combin culorile pentru a obţine anumite nuanţe.
Am remarcat că destul de puţini dintre cei care “bucătăresc” pot spune, citind o reţetă, dacă aceasta este corectă sau nu. Preluarea de reţete fără discernământ perpetuează adesea confuzii şi erori ce ne vor împiedica să gătim vreodată, cu adevărat, bine. Pur şi simplu nici nu vom şti că gătim incorect; vom lua reţeta ca bună şi o vom găti greşit de fiecare dată, crezând că ceea ce am obţinut este rezultatul normal.

Deşi, sau tocmai pentru că, 56% dintre cititori au ales reţetele ca fiind materialul lor preferat, îmi permit un mic sfat: să ne dorim reţete, dar şi materiale care ne învaţă ce este dincolo de lista de ingrediente.
Sunt sigur că dacă cineva ştie cum se gătesc principalele grupe de alimente şi cum se aplică corect tehnicile culinare, reţetele vin, pur şi simplu, de la sine. Cei care ştiu să picteze corect pot, de exemplu, picta orice le trece prin minte.

Articolele descriind tehnici şi ingrediente culinare oferă cunoştinţe care, odată asimilate, pot servi în orice ocazie. Dacă ştim bine mecanismele după care se desfăşoară “evenimentele” din tigaia sau cratiţa noastră putem inventa orice fel de reţetă. Ne sunt de ajuns doar câteva reţete de bază, căci ne vom descurca să concepem variante ale lor, să schimbăm ingredientele, tehnicile, asezonările etc.
Un bucătar adevărat nu este acela care prepară o reţetă după o listă de ingrediente şi instrucţiuni dată de altcineva, ci acela care poate inventa reţete pornind de la ingredientele pe care le are in frigider şi in cămară. Cred că nu putem atinge acest nivel fără să cunoaştem mecanismele culinare şi fără să avem o oarecare cultură generală culinară. Reţetele în sine, fără articole despre ingrediente, ustensile, tehnici, istorie culinară, turism culinar etc. pierd mult din valoare.

Am de gând să ţin la maxim 50% ponderea reţetelor dintre materialele acestui blog. Vreau să vă pun la dispoziţie un blog mai deosebit, unul care să ofere mai mult decât reţete corecte şi bine explicate.
Îmi doresc ca acest blog să ne ajute să gătim mai bine, să stârnească curiozitatea faţă de ingrediente noi şi stiluri inedite de a găti, să ofere deschiderea necesară ca să putem aborda domeniul culinar dintr-un unghi diferit.
Îmi doresc să gătim cu toţii mai sănătos, mai aromat, mai gustos, mai îngrijit, mai corect.
Îmi doresc să fim deschişi faţă de nou şi să adoptăm, sau să respingem, în cunoştinţă de cauză, noile ingrediente de pe piaţă, noile reţete ce ni se oferă pe toate canalele media, noile ustensile şi tehnologii.
Îmi doresc să creem împreună bucătăria românească de mâine, cea pe care o vom lăsa moştenire copiilor noştri. Cea pe care ei să o numească cu mândrie şi nostalgie “de la mama de acasă”.