Tinand cont de denumirea acestui risotto, probabil veti fi surprinsi sa aflati ca Sf. Valentin ma cam lasa rece. Mi se pare o „facatura”, conceputa strict pe criterii comerciale, un import nefericit pe care il datoram asimilarii fara discernamant a culturii americane. Mult mai incarcat de semnificatii si mai demn de a fi popularizat este Dragobetele, traditie pastrata, se pare, inca de pe vremea dacilor.
Cu toate acestea, atunci cand am vazut in magazin vinul San Valentin Parellada 2011, avand sticlele decorate cu un Cupidon mic, nu m-am putut abtine. Aveam ocazia sa fac o mica surpriza partenerei mele, chiar daca era vorba despre o „sarbatoare” pe care nu o agreez si in care nu cred. Cred insa in faptul ca dragostea si respectul trebuie aratate cu orice ocazie potrivita. Am cumparat, deci, doua sticle.
Am gatit o mica cina in doi, care a inclus si un risotto cu pesto si midii greenshell, pe care am incercat sa-l potrivesc cu vinul San Valentin. In tot acest timp nu am incetat sa ma minunez de rezultatele globalizarii: un preparat italienesc, gatit cu midii neo-zeelandeze, servit alaturi de un vin spaniol, oferit unei romance. Si de ce nu, in definitiv? Sunt una dintre persoanele care considera globalizarea ca ceva firesc in evolutia planetei noastre, si care spera ca ea sa fie facuta inteligent si sa reuseasca la un moment dat.
Bucatarie: Retetele lui Radu
Dificultate: mica
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 5 minute
Timp de gatit: 25 minute
Ingrediente:
8-12 midii greenshell, frecate bine pe cochilii
3-4 linguri de ulei de masline extra virgin + pentru servit
1 ceapa, tocata marunt
2 catei de usturoi, tocati marunt
1/2 cana (circa 125 g) cu orez pentru risotto
1/3 ardei gras rosu, tocat marunt (optional)
1/3 ardei gras galben, tocat marunt (optional)
sare
fulgi de ardei iute
120 ml vermut alb, de buna calitate
750 ml fond de peste (sau de legume) clocotit, sau cat este nevoie
60 g unt
60 g Parmesan ras
3 linguri de pesto de casa
frunze proaspete de busuioc, pentru ornat
Instructiuni:
Se incinge uleiul de masline intr-o tigaie adanca, sau o cratita, la foc mic-mediu. Se adauga ceapa, se sareaza si se caleste pana ce devine translucida. Se adauga usturoi si fulgi de ardei iute se continua 1 minut.
Se adauga orezul, se mareste flacara si se amesteca 1 minut, pana ce boabele se prajesc putin si se acopera cu uleiul aromat.
Se adauga vermutul si se gateste orezul la foc mic, amestecand continuu, pana ce lichidul este absorbit complet. Se adauga apoi cate un polonic de fond, amestecand continuu si adaugand transa urmatoare doar dupa ce cea anterioara a fost complet absorbita de orez. Amestecarea continua are rolul de a elibera amidonul din boabe, pentru a crea textura matasoasa si cremoasa, caracteristica unui risotto. In acelasi timp boabele trebuie sa ramana intregi, chiar un pic al dente, oferind nu doar un aspect placut, ci si un contrast interesant de texturi.
Cu 2-3 polonice inainte ca fondul sa se termine (incercati orezul si, daca nu este facut la absorbirea intregii cantitati de fond, suplimentati fondul cu inca 1 cana) adaugati ardeii grasi tocati. In principiu nu este nevoie de ei, eu i-am folosit doar ca pete de culoare, strict pentru aspect.
Cand orezul este facut, adaugati untul si jumatate din Parmesan si amestecati pana ce se topesc si se inbtegreaza in risotto. Rapid, asezati peste orez midiile si acoperiti totul cu un capac potrivit ca dimensiune. lasati risotto-ul sa stea 5-7 minute, timp in care midiile se vor gati de la caldura reziduala a orezului.
Montati risotto-ul cu topping midii, sos pesto si restul de Parmesan ras, stropit cu 1 lingura de ulei de masline extra virgin si ornat cu frunze de busuioc. Serviti-l alaturi de 1-2 pahare de San Valentin, racit la 10-12 °C.
Nota:
Parellada este un soi de struguri caracteristic Catalunyei. San Valentin 2011 este un vin cu aroma citrica si de mar verde, proaspat si usor dulceag, un demi-sec foarte placut; am preparat o varianta de risotto usor picanta, cu care sa pun alaturi doua gusturi total diferite, in incercarea de a crea un al treilea, complex si fin. Am obtinut o combinatie interesanta de picant-dulce-sarat (acest din urma gust provenit mai ales de la Parmesan), care mi-a placut.
Este un vin de masa bun, cu un raport pret-calitate bun. Se potriveste alaturi de peste si fructe de mare, pui si legume, si cred ca ar acompania bine si unele deserturi cu fructe.
Am de gand sa mai fac o incercare cu acest vin (am mai pastrat o sticla), tot cu fructe de mare, dar folosind o reteta asiatica, picanta si aromata.
Combinatia de midii si vermut am gasit-o si la Gordon Ramsay. In „Gordon Ramsay’s Ultimate Cookery Cours” prepara „Mussels with Celery and Chilli” si pentru 1 kg de scoici proaspete foloseste 1-2 linguri de vermut alaturi de 150 ml de vin alb, sec. Folosirea vermutului pare intemeiata daca ne gandim ca de fapt este vorba de un vin fortifiat (precum Marsala, Porto sau Madira) la care sunt adaugate ierburi aromate si/sau condimente, in concentratii minutios studiate shi al carui secret este transmis din generatie in generatie si pastrat de producatori cu sfintenie. Sunt sigur insa ca este nevoie de o mare iscusinta in a descoperi vermutul ale carui arome se integreaza cel mai bine in preparatul pe care doresti sa il gatesti. (In reteta video se zareste o sticla de Cinzano bianco).
Arata foarte bine, chiar daca n-as putea spune ca gustul midiilor ma atrage in mod deosebit.
De ce nu ai folosit vinul si la gatit, in loc de vermut, daca tot ai dat numele retetei dupa el ?
Link pentru pesto de casa. Link pentru alte retete de risotto.
Eu nu sunt de aceeasi parere in legatura cu globalizarea. Nici nu mi se pare fireasca, cred ca merge alaturi de alte rele ale societatii moderne si cu siguranta nu sper sa reuseasca si sa gasesc in Brazilia, in Franta si in Japonia aceleasi lucruri si aceeasi mancare.
@cristi-j: Eu am vorbit despre globalizarea facuta inteligent. „Inteligent” inseamna fara pierderea caracteristicilor locale. Cred ca localizarea este inevitabila; este doar parerea mea.
Am folosit vermut fiindca aveam un rest intr-o sticla; sigur ca se poate folosi chiar vinul alaturi de care servesti preparatul… desi eu sunt de parere ca vinurile bune sunt pentru baut< la gatit se poate folosi si un vin mai putin bun, sau, in cazul meu, o bautura care imi place mai putin, ca vermutul. Am pus link catre pesto, ai dreptate, era necesar. Link catre alte mretete de risotto, care sunt destule pe blogul meu, este mai greu de pus. De aceea exista un motor de cautare pe blog; ca cei interesati sa gaseasca si alte variante trebuie sa faca acest minim efort.