Vineri a expirat termenul până la care cititorii puteau nominalizarea preparatele lor culinare provenind din bucătăria românească, sau din cea internaţională.
Ştiu că ceea ce v-am cerut a fost dificil: este, practic, imposibil, să alegi un singur preparat culinar ca fiind cel preferat. Preferinţele noastre se schimbă funcţie de sezon, stare de spirit şi chiar companie, aşa că înţeleg perfect la ce v-am supus.

Nu pot să spun că micul meu sondaj de opinie a avut mulţi participanţi, în mod sigur nici eu nu l-am publicitat foarte bine, aşa că nu ştiu cât sunt de relevante rezultatele sale. În urma sa se pot trage, totuşi, câteva concluzii.

Mai întâi, haideţi să vedem cam ce s-a nominalizat:
În ce priveşte bucătăria românească, concluzia este clară, iar rezultatul l-aţi putut anticipa, probabil, pornind de la titlul articolului.

Sarmalele au câştigat detaşat, adunând 11 voturi. Mă cam aşteptam la acest lucru. Deşi provenite din Orient, în cele câteva sute de ani de existenţă pe meleagurile noastre au devenit atât de româneşti, încât nimeni nu poate concepe bucătăria românească fără ele. Trebuie spus că au fost menţionate doar sarmalele din varză murată, cu carne de porc, nu şi cele în foi de viţă, asta ca să fie clar că românii, prin dragostea faţă de sarmele îşi declară, de fapt, acelaşi sentiment şi faţă de carnea de porc.
Cu tot tămbălăul, nejustificat, al celor care acuză porcul de „pactizare” cu grăsimea şi îl asociază, în mod greşit, cu mâncarea nesănătoasă, românii nu renunţă la obiceiurile lor. Şi bine fac. Nu-mi aduc aminte ca cineva să fi îndrăznit să ceară italienilor să renunţe la paste, polenta şi pizza, sau nemţilor la cârnaţi ori francezilor la rillette, foie gras, confit şi magret. Nu înţeleg, deci, de ce ar trebui ca noi să renunţăm la mâncarea care ne defineşte, şi care a avut contribuţia sa la crearea sentimentului că aparţinem culturii româneşti.

Locul al doilea a fost ocupat de salata de vinete cu 4 voturi. Dupa mine, acest piure de vinete este o adevărată capodoperă. Nu suntem singurii care prepară salate de vinete, dar nicăieri nu am mâncat ceva atât de bun, de fin şi de simplu, demn de orice mare cultură culinară a lumii. Afirm că salata noastră, însoţită sau nu de ardei copţi, este cu cel puţin o clasă peste baba ghanoush şi altele asemenea.

Locul al treilea în preferinţele românilor este ocupat, la egalitate, de ciorba rădăuţeană, ciorba de burtă şi varza călită cu afumătură sau friptură, cu câte 3 voturi. Personal nu mă omor după cele două ciorbe, dar acestea plac, în mod clar, românilor şi, indiferent de opinia mea, nu trebuie să lipsească din nicio carte de bucate româneşti tradiţionale.
În ce priveşte varza călită, o consider un preparat de excepţie. Am mâncat chestii similare prin Bulgaria, Polonia şi Germania, dar m-au dezamăgit, mai ales cea din Germania, unde este un preparat emblematic.

Sub podium, cu câte 2 voturi, se aliniază salata de boeuf, drobul de miel, clătitele, saramura de peşte, ciorba de fasole şi limba cu măsline. Toate delicioase, dacă sunt bine gătite.
Au mai fost votate ciulamaua, supa crema de dovleac, ciorba de varză cu lapte, balmoşul, supa de cartofi cu tarhon, plăcinta de dovleac, iepurele cu măsline, pilaful, m,ămăliga cu brânză, caltaboşii, tochitura, papanaşii, iahnia de fasole, piftia, bulzul, ciorba de văcuţă, ciorba de cartofi cu afumătură, ciorba de peşte lipovenească şi… pâinea.

Trecem acum la bucătăria internaţională. Aici lucrurile s-au complicat, căci nu s-au mai făcut nominalizări dintre 100-150 de preparate, cum a fost cazul cu bucătăria românească, ci din câteva zeci de mii. Votul a fost mult mai disipat, mai puţin concentrat.

Înainte de a anunţa preparatele cel mai des menţionate, aş face o mică analiză apropo de compoziţia etnică a mâncărurilor menţionate.
Românii par să aprecieze cel mai mult bucătăriile italiană şi franceză, care, cu 7 şi respectiv 6 voturi, ocupă primele două locuri ca număr de nominalizări. Urmează India cu 5, Japonia, China, Spania şi, surpriză, Marea Britanie cu câte 3, Thailanda, Grecia şi Ungaria cu câte 2 voturi, iar Singapore, Iran, Indonezia, Belgia, Austria, Turcia şi Maroc cu doar 1 nominalizare.
Bucătăriile asiatice au adunat în total 17 nominalizări, cele europene 25 de nominalizări, iar Africa una singură, acordată unui preparat marocan. Nimic din Caraibe şi America de Sud.

În ce priveşte preparatul străin cel mai nominalizat, nu avem unul singur, ci 4, toate adunând câte 3 voturi: sushi, pui Tandoori, risotto şi paella. O combinaţie de Mediterană cu Asia: 3 preparate pe bază de orez şi unul care se serveşte foarte des alături de orez. Deci, mult orez. Încep să mă mir de ce pilaful nostru a adunat atât de puţine voturi; sau, mai bine, să nu mă mir, căci orezul nu este ceva în care să excelăm. Ca o consolare, sarmalele conţin şi ele orez.

Pe locul al doilea, cu 2 voturi adunate de fiecare, cassoulet-ul francez şi vita Wellington, iar pe locul al treilea tot restul de preparate culinare nominalizate, 37 la număr. Probabil că dacă aş mai fi amânat termenul final al acestui sondaj, am fi avut şi aici o ierarhizare mai bine punctată.

Am şi o concluzie interesantă. Dacă în ce priveşte bucătăria naţională votanţii au nominalizat mâncăruri foarte tradiţionale, mâncate în mod sigur la mama acasă, pe la bunici şi alte rude, printre preparatele internaţionale sunt câteva surprize. Ar fi fost de aşteptat ca cineva tradiţionalist, odată scos din bucătăria proprie să prefere ceva asemănător, sau aparţinând unor bucătării care ne-au influenţat puternic, ca cea turcească, grecească, franceză, austriacă, ungurească, bulgărească, sârbească etc.
Cu toate acestea, cu excepţia bucătăriei franceze, nominalizările legate de celelalte bucătării listate mai sus sunt foarte puţine. Faptul că Asia şi Africa au strâns 18 voturi faţă de cele 25 ale Europei, arată faptul că publicul meu este atras nu doar de tradiţie, ci şi de mâncarea exotică. Sper ca „vina” pentru acest lucru să-mi aparţină, măcar parţial, şi mie.

Am păstrat la urmă ce este mai bun. Cei trei care au câştigat câte un voucher pentru două persoane pentru evenimentele de la GUXT sunt cititorii Călina, Memphis şi Doru. Îi voi cantacta în privat pentru stabilirea detaliilor.

Mulţumesc tuturor pentru participare şi vă doresc să vă îndepliniţi toate fanteziile culinare.

Sumar articol
Titlu articol
Românii şi sarmalele
Descriere
Vineri a expirat termenul până la care cititorii puteau nominalizarea preparatele lor culinare provenind din bucătăria românească, sau din cea internaţională. Ştiu că ceea ce v-am cerut a fost dificil: este, practic, imposibil, să alegi un singur preparat culinar ca fiind cel preferat. Preferinţele noastre se schimbă funcţie de sezon, stare de spirit şi chiar companie, aşa că înţeleg perfect la ce v-am supus.
Autor