Clatite malaeziene dantelate – Roti jala
Roti jala sunt un preparat malaezian traditional, al carui nume, in traducere, inseamna “clatite-plasa” sau “clatite-dantela”. De ori cate ori le privesc, nu pot sa nu ma gandesc la milieurile crosetate, aflate la mare pret pe vremea bunicilor. Probabil ca cei mai maturi dintre dvs. si le aduc si ei aminte.
Aceste clatite nu pot contine, in mod evident, o umplutura, precum clatitele cu care suntem obisnuiti, dar se comporta bine atunci cand vine vorba de sosuri cu o consistenta mai groasa, care se “agata” de structura lor dantelata. In plus, arata interesant.
Sunt folosite ca alternativa la orez sau paine, alaturi de curry-urile malaeziene, sau ca gustare, atunci cand sunt insotite de un sos picant.
Am vazut si variante de reteta care folosesc doar apa, oua si putin ulei, fara lapte de cocos, dar cred ca varianta aleasa de mine este mai gustoasa. Laptele de cocos da un alt gust, mai “plin”, mai complex, potentat si de relativ importantul adaus de sare.
Se mai pot prepara variante aromatizate cu amestecuri de mirodenbii, pisate foarte fin: curry sau garam masala, de pilda, dar puteti experimenta cu orice alt amestec de mirodenii.
Mancata simplu, fara vreun sos sau curry alaturi, roti jala seamana la gust cu o combinatie de omleta si clatita de-ale noastre, dar sunt ceva mai fine si mai onctuoase.
- Bucatarie: malaeziana
- Dificultate: usor
- Cantitate: 4 portii
- Timp de preparare: 10 minute
- Timp de gatit: 10 minute
Ingrediente:
- 250 g faina
- 250 ml apa
- 200 ml lapte de cocos gros
- 4 oua, batute
- 1 1/2 lingurita de sare
- 1/2 lingurita de curcuma praf
- ulei
Instructiuni:
Se cern faina si sarea intr-un castron. Se adauga curcuma si se amesteca.
In alt castron se amesteca bine de tot apa, ouale batute si laptele de cocos.
Se adauga amestecul de lichide in castronul cu faina, treptat, amestecand viguros cu un tel, pana ce lichidul este complet incorporat, iar orice aglomerare vizibila a fost sparta.
Se trece mixtura printr-o sita metalica fina, ca sa se inlature orice aglomerare ramasa.
Se transfera mixtura in forma speciala pentru roti jala. Aceasta in teorie, caci la noi nu am vazut niciodata asa ceva. Se poate insa improviza un dispozitiv asemanator.
Cea mai simpla varianta este sa gauriti cu un cui inrosit in foc (il tineti bine cu patentul, deasupra flacarii de la aragaz) un dop de plastic de la o sticla de apa sau de suc. Umpleti apoi sticla cu aluat si o presati usor, ca sa scoata firele ce vor forma clatita-plasa.
Se incinge la foc mediu o tigaie neaderenta. Se adauga 1/2 lingurita de ulei si se unge bine tigaia. Se face flacara mica spre medie.
Se adauga aluatul, cu miscari circulare sau verticalesi orizontale, pana ce formati in tigaie o retea de linii ca o plasa.
Se deslipeste roti jala cu o spatula si se transfera pe o farfurie calduta. Se ruleaza ca un rulou de primavara, sau ca o clatita obisnuita, sau se pliaza, ca sa se obtina o jumatate de cerc, si se mai pliaza inca o data, ca sa se obtina un sfert de cerc, sau un triunghi. Se poate si impaturi ca un pachetel dreptunghiular. Pe scurt, puteti fi creativi la acest capitol.
Se procedeaza identic pana ce se termina tot aluatul. Clatitele-plasa se pot aseza unele peste altele. Trebuie sa fie fragede si usor pliabile
Se servesc clatitele alaturi de un curry malaezian (merg bine in special cu cele pe baza de lapte de cocos), sau, mai simplu, alaturi de un sos picant.
Nota:
Mie imi plac aceste clatite moi si fragede; le pot rula bine si le pot inmuia mai usor in dipuri. Se pot obtine si roti jala mai crocante, daca dupa ce se gatesc vreo 2 minute pe o parte, se intorc si se continua alte 2 minute pe partea cealalta. Gatite astfel clatitele ies mai crocante si mai uscate.
Cred ca mai merita mentionat si faptul ca exista si derivate dulci ale acestui preparat, cel mai cunoscut fiind numit jala mas, diferenta fiind ca este doar halbenus de ou care se extrudeaza intr-un singur fi; acesta se fierbe in sirop de zahar aromatizat cu mirodenii. Va voi prezenta aceasta reteta cat de repede pot.
Eu incerc sa ma refer in astfel de comentarii la modul autentic si la variantele cele mai raspandite/populare plus experienta personala.
Sigur ca trecand la experimente se poate incerca orice. Iar daca mai tinem seama de faptul ca noi avem o vedere dinafara si puncte de vedere diferite, moduri de intelegere diferite, fata de cei de acolo, atunci e clar si evident ca pentru noi e altfel. Mi se pare insa bine de stiut cum e la “mama ei acasa”. Uneori pot spune mai multe despre asta, alteori mai putine.
Ar trebui stiut cum inteleg ei conceptul de paine si ce inseamna clatita si termenii folositi pentru clatita. Sigur ca roti jala e clatita dar asta pentru noi. Din cate stiu eu, ei aplica termenul clatita la clatitele din bucataria vestica (pancake, crepe) si au nume diferite.
Te cred, am spus doar ca eu n-am intalnit doar cu apa.
In articol tu nu te referi la varianta de fata si nici eu n-am facut-o cand am spus ca nu seamana la gust cu o omleta sau combinatie de omleta. Varianta ta are prea multe oua, e normal sa semene cu o omleta dar cele mancate acolo nu aduc a omleta.
Crede-ma pe cuvant, 5 gauri, o canita de plastic cu 5 tamburuse, am vazut in magazine, pe atunci nici nu stiam la ce se foloseste … hahaha
Da, o sticla e mai usor de folosit, canita cu gauri se tine in castronul cu aluat si castronul deasupra tigaii.
Desertul in sine e un derivat pentru ca initial roti jala nu se manca cu sos dulce.
@cristi-j: Sigur ca este vorba despre perceptie. Pentru noi este mai normal sa fie percepute ca niste clatite. Americanii le spun net/lacy pancakes, iar la ei pancakes sunt mai curand niste… turtite, la fel de departe de clatitele noastre ca si roti jala.
Cred ca am vazut vreo 20 de filme cu malaezieni facand roti jala pe strazi, prin bucatariile de acasa sau prin studiouri tv. Nu a folosit nimeni vreo forma cu cinci picurele; sunt convins ca exista. Azi dimineata am descoperit la duiurile de la posul meu o forma cu exact cinci gaurele, tocmai potrivita pentru roti jala; raman insa la sticla de plastic, mi se pare mult mai usor de manuit. O singura persoane se poate ocupa de tot, fara sa picure aluat peste tot.
Cand am vorbit despre gust eu ma refeream la reteta mea. Poate ca exprimarea nu a fost clara, dar intentia ta. Si chiar imi place foarte mult combinatia de omleta-clatita: mi se pare foarte versatila, caci se manuieste usor, adica se ruleaza lesne si nu se rupe, si merge bine si cu curry-uri, si la dipuri, si la siropuri dulci.
Nu stiu daca conteaza dar afisele ambelor evenimente din dreapta spun “vineri”, unul la ora 17 celalalt la 19.
Frumos!
Eu stiu totusi cumva diferit.
Chiar daca sunt niste clatite numele inseamna totusi paine-plasa.
Chiar daca se numesc paine, afirmatia “sunt folosite ca alternativa la orez sau paine” suna cam ciudat pentru mine, la fel ca “covrigii sunt folositi ca alternativa la paine sau mamaliga”, teoretic da, dar nu chiar.
Si cand sunt servite ca gustare, adica in majoritatea cazurilor, tot alaturi de sosuri de curry (in special curry de pui) se servesc. Asta cu sosuri picante adica condimente, dipuri, e foarte rara. La fel ca in cazul Roti Canai (sau Roti Prata – varianta singaporeza) se intalneste in majoritatea cazurilor langa un curry subtire sau sosul dintr-un curry.
Eu nu am intalnit variante doar cu apa dar am intalnit cu lapte sau cu lapte condensat.
Nu cred ca seamana la gust cu o omleta. Poate pentru ca ai pus 4 oua. La cantitatea respectiva de faina se pune 1 ou, maxim 2, eu asa am intalnit cam peste tot.
Sunt 2 variante, una moale, gustul e usor, delicat si textura destul de elastica, si una crocanta (mai rara) care e mai subtire si se gateste mai mult, nu neaparat se intoarce.
Forma speciala pentru turnat aluatul arata ca un pahar de plastic cu toarta, cu vreo 5 gauri. Se poate improviza dintr-un pahar de plastic, un borcan al carui capac a fost gaurit, un pet cu dopul gaurit sau o sticla-dozator pentru mustar, ketchup, maioneza.
Am cautat si acum cativa ani dar si acum informatii despre originea si istoria acestui preparat dar n-am gasit nimic. Tot ce se poate spune e ca vine din sudul Indiei.
Nu cred ca Jala Mas e inrudit cu Roti Jala, in orice caz nu prea aproape, inafara de aspectul asemanator (jala) totul e diferit si nici macar nu e aluat. Ambele insa sunt folosite destul de rar, mai ales la sarbatori sau ocazii speciale.” Mas” inseamna aur, in cultura malay culoarea aurie a acestui preparat (facut din galbenusuri de ou) e rezervata pentru rege. De aceea se pune turmeric in roti jala pentru culoarea aurie si pentru ca e un preparat special.
Mi se pare ciudat sa faci Jala Mas, cum tie nu-ti plac dulciurile, asta chiar si pentru ei e prea dulce, se mananca doar cate unul si se intalneste rar.
Derivatul dulce principal e chiar roti jala dar servita cu un sos dulce serawa din lapte de cocos indulcit si aromat cu frunze de pandan.
Un alt preparat care arata asemanator, cumva inrudit, ajuns desert, dar care e din faina de orez si e gatit la aburi, e Putu Mayang (intalnit sub diverse scrieri si in diverse tari sub diferite nume)
@cristi-j: DIn cate am inteles eu, roti inseamna nu neaparat paine, ci ceva plat, ca o lipie sau o clatita. Este destul de greu sa stabilesti care este denumirea corecta. Le-am intalnit pe amandoua, si paine si clatite. Pentru mine, varianta moale este mult mai aproape de o clatita decat de paine.
In ce priveste retetele, cred ca ma pot intoarce pe propriile urme ale gugalelii si sa-ti indic si retete doar cu apa, daca nu crezi.
Varianta de fata seamana nu cu o omleta, ci cu o combinatie de omleta si clatita, tocmai din cauza folosirii concomitente de faina si oua. Crede-ma, spre deosebire de tine, am gustat-o si stiu a ce seamana. De fapt, poti incerca si o sa vezi si singur.
Am mentionat si eu cele doua variante, cea moale si cea crocanta. Dupa mine, niciuna nu seamana cu painea.
De fapt, din ce am vazut eu, formele cele mai raspandite de roti jala au 3 gauri, nu 5. Indiferent de numarul de gauri, improvizatia cu sticla, mentionata si de mine (am pus si o poza 🙂 ), functioneaza foarte bine si nu mi-as bate capul sa obtin o astfel de forma. Cred ca este mult mai comod de lucrat cu sticla: ai cum s-o asezi undeva, intre doua clatite, nu curge aiurea etc.
Am spus ca un posibil derivat ar fi jala mas, nu ca sunt inrudite. Derivat ca procedeu de a obtine firisoare ce sunt apoi gatite. Corect, nu este aluat, asta mi-a scapat din iuteala. Am corectat.
Nu ma omor dupa deserturi, dar unele ma fac sa le doresc sa le incerc. Nu sunt multe astfel de cazuri, dar exista. Ultimul care m-a incitat tare a fost, cred, gulab jamun.
Roti jala se poate manca, bineinteles, cu orice sos iti doresti. Eu am mancat o parte dintre cele facute cu sirop gros de visine si au fost minunate. Nu inseamna ca roti jala mancat cu sos dulce este un derivat de roti jala mancat cu curry. Este acelasi lucru folosit altfel.
Pe de alta parte, putu mayang, despre care nu stiam (multzam pentru informatie), pare foarte interesant. L-am trecut pe lista de asteptare.