Este o reteta destul de surprinzatoare, care asociaza gustul usor amarui al andivelor cu dulceata fructelor, iuteala-dulce a cepei rosii si cu gustul dulce-acrisor al otetului balsamic. Contrastul de texturi este si el interesant: nuci si andive crocante, stafide si curmale moi, carnoase si fragede.
Bucatarie: Retetele lui Radu
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 12 minute
Timp de gatit: 6 minute
Ingrediente:
1/2 cana cu mieji de nuca
2 andive mari
1 ceapa rosie mica, tocata marunt
2 linguri de otet balsamic
8 curmale uscate, tocate
2 linguri de stafide jumbo aurii, cat mai mari si mai carnoase
8 linguri de ulei de masline
sare
piper negru, proaspat macinat
cateva fire de patrunjel proaspat, tocat
Instructiuni:
Se incinge cuptorul la 180 °C.
Se intind miejii de nuca pe o tava si se prajesc circa 5-6 minute. Dupa ce s-au racit se freaca cu un prosop, ca sa se indeparteze o parte din coji. Nu insistati prea mult, curatati doar ce se decojeste usor.
Se taie curmalele cubulete mici. Se pun apoi in otet impreuna cu ceapa si stafidele si se lasa la inmuiat 20 de minute. Se adauga apoi uleiul si se amsteca bine. Se asezoneaza cu sare si piper.
Intre timp se curata andivele de frunzele exterioare, se indeparteaza cotorul si se desfac in foi. Se pun in apa rece cateva minute, apoi se scurg bine si se sterg prin tamponare cu prosoape de hartie.
Se amesteca apoi andivele cu miejii de nuca si patrunjelul tocat. Se adauga dressingul, se amesteca si se serveste salata imediat.
Posibil subiect de discutie:
Reteta este un experiment al meu, de care sunt multumit. Am trecut-o la bucatarie belgiana, din cauza andivelor, dar ar fi putut la fel de bine sa fie italiana, sau franceza sau altceva. Cum ingredientele se gasesc toate pe piata noastra, ar putea deveni, la un moment, dat si romaneasca. Asta daca va place…
Am preparat salata si este, intr-adevar foarte gustoasa si extrem de interesanta. Bravo pentru aceasta mica inventie. Este buna pentru musafiri, caci combinatia este relativ neobisnuita pentru ce se gateste in casele romanilor.
Vorba doamnei de mai sus, cand pui si putin suflet se simte in… gurile mesenilor. 🙂
@memphis: Ma bucur ca ti-a placut, o incurajare este oricand binevenita.
mmm….bun, bun. ceva light si foarte hranitor…si sunt convinsa ca s-a pus suflet. 🙂
@laurairemia: Bun venit! Asa este, s-a asezonat si cu putin suflet. 🙂
Voi incerca neaparat aceasta salata. O reteta deosebita care sa se prepare in mai putin de 20 de minute este o adevarata pleasca. 🙂
@simina: Pofta buna!
Imi place reteta, la modul virtual deocamdata, caci nu am gustat-o, dar mi-am pus-o bine, deoparte.
Vad ca alternezi retete clasice, cu mici inovatii personale si cred ca asa scoti foarte bine in evidenta caracterul creativ al gatitului. Sper ca modul in care prezinti retetele sa fie un imbold spre experimentare pentru multe persoane care nu au experienta, si poate nici destul curaj, s-o faca singuri.
@memphis: Putinul pe care il stiu l-am invatat mai ales experimentand. Este una dintre metode…
Totusi, combinatiile de fructe uscate cu alune si nuci nu sunt chiar atat de rare in Occident, si nu ma refer la deserturi. La noi sunt mai neobisnuite, de fapt la noi orice combinatie de carne cu fructe este privita cu suspiciune (poate cu unele exceptii in Ardeal si Banat).
Reteta este destul de surprinzatoare si pare indeajuns de interesanta ca sa te indemne s-o incerci. Iin plus, este foarte simpla si dureaza doar cateva minute. Eu, unul, as adopta-o. Radu, crezi ca andivele se pot inlocui cu altceva?
@toni: Ca textura da (merge chiar si o varza mai crocanta), dar ca gust nu. Desigur, se pot incerca variante si cu varza, sau combinatie de varza cu ruccola (ca sa pastram totusi un pic de gust amarui). Se poate incerca si cu otet de fructe in loc de balsamic, sau cu un otet din vin, de buna calitate, dar cu un mic adaus de zahar, ca sa pastram din dulceata. Putem incerca reteta si cu alune, nuci pecan, nuci de Brazilia, caju, fistic.
Mi-a placut combinatia din aceasta salata tocmai fiindca de la ea se poate porni in multe alte directii, schimband 1-2 ingrediente. Sunt convins ca se vor obtine variante foarte gustoase, dar un pic diferite de cea de aici.
Combinatiile de texturi gustative ma duc cu gandul catre bucataria chineza, fructele uscate catre lumea araba, iar andivele catre Belgia si Franta. Mie imi plac f. mult andivele; le-am combinat cu nuci, alune, fistic, caju si, f. rar., pentru ca nu le-am gasit la noi, cu nuci pecan. Voi incerca combinatia cu fructe uscate mai intai pentru mine (‘tribul ‘ meu este mult mai conservator).
@Mirela Stanescu: Ai dreptate. Desi as preciza ca acele combinatii de texturi nu sunt doar apanajul bucatariei chinezesti. Arabii, de pilda, folosind nuci (alune fistic etc) si fructe, merg si ei inspre contrastul de texturi. Nu mai vorbesc de bucatariile Asiei de Sud-Est…
Pana la urma eu cred ca grija pentru detaliile de textura, forma si culoare a ingredientelor trebuie sa fie apanajul unei bucatarii de calitate.