Desi nu as zice ca bucataria chinezeasca exceleaza in domeniul salatelor, reteta de fata, simpla si interesanta, tine sa ma contrazica, macar partial. Nu cred ca o pot lista printre cele mai bune salate gustate de mine, dar merita incercata.
Se poate servi fierbinte, la temperatura camerei sau bine racita, de sine statatoare sau alaturata unui preparat cu peste, fructe de mare, pasare, porc sau vita.
Eu o prefer rece, mai ales pentru ca acel ragaz, necesar racirii, da timp aromelor sa se amestece mai bine.
Bucatarie: chinezeasca
Dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 5 minute + scurgere
Timp de gatit: 2 minute
Ingrediente:
500-600 g castraveti
sare
1 lingura de otet de orez
1 1/2 lingura de suc de limeta
2 lingurite de sos de soia light
1 lingurita de zahar de trestie (sau zahar brun)
1 ardei iute mic, curatat de seminte si tocat foarte marunt
1/2 lingura de ulei de arahide
1/2 lingura de ulei brun de susan
2 cepe verzi, taiate bucatele pe diagonala (optional)
1 1/2 lingurita de seminte de susan alb si/sau negru
Instructiuni:
Se spala bine castravetii. Curatatul cojii este optional. Se despica pe lungime si se indeparteaza semintele, folosind o lingurita. Se feliaza jumatatile de castraveti, pe diagonala, ca sa se obtina semilune de 5-6 mm grosime.
Se transfera castravetii intr-o sita si se presara cu sare. Se lasa la scurs circa 1 ora. Acest proces de eliminare a apoi este usurat daca peste semilunile de castravete se asaza o greutate (o punga de plastic umpluta cu apa, de pilda, care se asaza perfect peste bucatile de castravete).
Se asaza apoi castravetii pe prosoape de hartie si se sterg bine prin tamponare.
Intre timp se prepara dressing-ul salatei. Se amesteca intr-un castronel otetul cu suc de limeta, sos de soia si zahar, pana ce acesta din urma se dizolva.
Se prajesc uscat, fara ulei, semintele de susan, pana ce incep sa pocneasca si sa miroasa. Susanul alb trebuie sa fie usor rumenit. Se iau semintele de pe foc si se lasa sa se raceasca.
Se incing uleiurile de arahide si de susan intr-un wok, la foc mediu. Se adauga ardeiul iute si se gateste 30 de secunde, amestecand. Se adauga mixtura de otet si se amesteca rapid, alte 30 de secunde.
Se adauga semilunile de castravete si ceapa verde si se gatesc 1 minut, amestecand continuu. Se serveste salata imediat, fierbinte, sau se transfera intr-un castron, se acopera si se raceste inainte de a se servi.
Inainte de a se aduce la masa se presara cu seminte de susan si, eventual, se stropeste cu o cantitate suplimentare de ulei brun de susan.
Sfaturi:
Puteti regla gustul final al retetei suplimentand cantitatile de suc de limeta sau otet, sare, zahar sau ardei iute.
Daca vreti sa fiti creativi, puteti incerca o aroma mai complexa adaugand in ulei, impreuna cu ardeiul iute, si un catel de usturoi, tocat foarte marunt. Da retetei un mic plus de aroma; nu uitati, totusi, ca aromele predominante trebuie sa fie cele de susan si castravete, asa ca folositi usturoiul cu prudenta.
Imi place reteta: foarte simpla si pe placul meu. Pentru mine castravetii merg bine de tot cu marar, chimen si susan, deci m-ai nimerit.
Nu stiu cum de poti mentine cadenta asta infernala cu 4-5 articole/retete pe saptamina. Si faci asta de aproape 6 ani. Uimitor!
@memphis: Avem gusturi comune la castraveti. Eu as mai adauga si branza. 🙂
In ce priveste „cadenta infernala”, nici nu stiu ce sa zic. Din cauza ei mai dau rateuri, dar ma cramponez de ea. Imi da o senzatie placuta si ma tine in priza. Cred ca daca m-as opri din bloggerit vreo doua saptamani, mi-ar fi foarte greu sa revin.
Mai adaug si eu ceva pe post de insotitor minunat al castravetilor si va rog sa nu uitati iaurtul … hahaha
Daca tot adaugam si am ajuns la iaurt si o cotim catre raita, tzatziki si altele asemenea am si eu alte doua ingrediente, sa zicem ca insotitori secundari: usturoiul si menta. 🙂
@memphis: Ceva insotitori tertiari? 🙂
Pentru ca e tot verde, pentru ca e de sezon si pentru ca tocmai am facut-o, imi permit sa-ti sugerez (fara nici o legatura directa, si cu atat mai putin legatura cu China) o salata de rosii verzi, poate fi grozava.
Si apropo de confuziile noastre, pornite din articole recente, legate de mancaruri indepartate, imi dau seama cum ar trebui sa privesca, cat de pasionat ar trebui sa fie si cat de multe ar trebui sa cunoasca cineva din China sau din Africa de Sud despre bucataria romaneasca ca sa inteleaga salata de rosii verzi si eventual sa deosebeasca si separe daca e cazul salata de rosii verzi, cea de gogonele si cea de patlagele si sa le apropie de salata de vinete, fara sa confunde toate astea cu bucatariile vecine, cu cea turceasca, cele arabesti sau variante internationale.
Si inca o mentiune putin pe langa subiect, foarte frumoasa prima poza de la Guxt de aseara.
@cristi-j: Te referi la cea cu multe-multe ingrediente si cu colectia aceea de sticle cu sosuri si uleiuri?
Ideea cu rosii verzi nu e rea deloc. Am trecut-o pe lista.
Ai dreptate, multi ar avea, si chiar au, dificultati in a intelege mancarea noastra; probabil ar trece prin aceleasi dileme ca si noi, dar abravate de faptul ca despre mancarea romaneasca se gasesc extrem de putine materiale in limba engleza pe Internet.