Nu avem noi cea mai tare bucatarie. Nu este nici din cale afara de sanatoasa, nici prea diversificata, nici decorativa, si mai ales nu este nici promovata si nici cunoscuta. Avem insa cateva retete pe care le putem considera lejer adevarate capodopere. Sau asa le consider eu.
Una dintre acestea este salata de vinete. Am mancat salata de vinete si in Franta, si in Italia, am degustat-o in Grecia si Turcia, am incercat-o si in Belgia, Spania si Bulgaria. Unele mi-au placut, altele nu. Insa niciuna nu este atat de buna ca cea facuta in Romania (bulgarii ne cam copiaza si reusesc si ei o varianta foarte buna).
Salata noastra este atat de fina si de deosebita incat francezii o numesc “caviar” de vinete. Norocul nostru ca nu este la fel de scumpa si ca ne-o putem face singuri, acasa.
Ca orice fel de mancare definitoriu pentru o bucatarie etnica, aceasta salata se prepara in nenumarate variante, dupa cum o prefera fiecare: simpla, cu iaurt, cu smantana, cu galbenus de ou, cu ceapa, cu maioneza, cu usturoi, cu verdeata etc. Se serveste, de asemenea, nu intr-un singur fel: totdeauna cu paine, dar in rest exista variatii, caci se folosesc legume si verdeturi proaspete (rosii, castraveti, ardei grasi, patrunjel), dar si ardei copti.
Preferata mea este salata de vinete cu maioneza si un pic de ceapa, bine asezonata cu sare si piper, cu un pic de suc de lamaie si alaturi de ardei copti. Painea musai sa fie proaspata. Maioneza o leaga mai bine si ii da o culoare frumoasa; secretul este sa nu fie prea multa, ca sa nu acopere gustul vinetelor. Gustul de maioneza se “usureaza”cu putin suc de lamaie, mustar si piper.
Bucatarie: romaneasca
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 3 minute
Timp de gatit: 10 minute plus curatare, scurgere si tocare
Ingrediente:
1 kg vinete carnoase si lunguiete
2 galbenusuri de ou, la temperatura camerei
6 linguri de ulei de floarea-soarelui
sare
1/2 ceapa mica, tocata marunt, sau dupa gust
piper negru, proaspat macinat
2 lingurite de mustar cu boabe
1 lingurita de suc de lamaie
patrunjel, pentru ornat
paine, pentru servit
Instructiuni:
Se coc vinetele direct pe flacara, pe ochiurile aragazului, pana ce sunt foarte moi iar coaja plesneste si incepe sa se carbonizeze. Se iau de pe flacara si se curata de coaja cat de repede se poate. Cu cat se lasa mai mult la racit, cu atat se curata mai greu.
Se pun apoi pe un plan inclinat, sau intr-o sita, sa se scurga.
Intre timp de prepara maioneza. Se combina intr-un bol galbenusurile cu mustar, sare si piper. Eu prefer mustarul cu boabe, caci da salatei o textura interesanta si un aspect putin diferit. Se adauga apoi treptat uleiul, cateva picaturi la inceput, amestecand viguros. Pe masura ce se creeaza emulsia, se pot adauga cantitati mai mari. Cand se obtine o cantitate de maioneza cam jumatate din cea de vinete, se gusta, se potriveste la gust cu sare, piper si suc de lamaie si se pune deoparte.
Atentie, daca ouale si uleiul nu sunt la temperatura camerei este posibil ca maioneza sa se taie. Temperati-le inainte de a le folosi. Mustarul are rol de a stabiliza emulsia si de a da un gust placut, iute-acrisor.
Se toaca apoi vinetele cu un cutit, ori satar nemetalic (cel mai bine de lemn, ori din ceramica), pana ce se obtine o pasta omogena, foarte fina. Metalul oxideaza vinetele si le schimba culoarea si gustul.
Se amesteca intr-un castron mare vinetele cu ceapa tocata si cu maioneza. Salata se potriveste de sare si piper si se serveste, ornata cu patrunjel, alaturi de paine proaspata.
Se obtine o salata fina, de culoare deschisa.
Salata aceasta ne reprezinta cu mare succes! Place tuturor si este in acelasi timp fina si satioasa.
Salata mea preferata !!!Bine zic francezii ca este “caviar” de vinete….
Dar cu mustarul cu boabe ai perfecta dreptate !
Savurati !
delicioasa… asa o fac si eu. iar cand apar vinetele proaspete…yammi!!! pe o felie de paine prajita… alaturi de o salata de rosii cherry cu sau fara telemea… cine poate refuza? : )
@IonelaB: Da, este reteta clasica, “mostenita” de la mama. 🙂
pentru mine varianta “clasica” romaneasca e cea simpla , vinete proaspat coapte si doar ulei si sare , neaparat cu franzela alba proaspata . asa le face de obicei mama si cu astea m-am obisnuit .
dar eu le fac altfel , cu multe arome , nu mai sunt “romanesti” , dar sunt pe gustul meu . pe linga vinete adaug ulei si de floarea soarelui si de masline , suc de lamiie , ceapa alba sau rosie plus verde si usturoi tocate marunt , sare , piper si chimion/cumin .
tocmai am facut+mincat si mi-am amintit sa verific ce gasesc aici . e normal pentru orice reteta populara/cunoscuta sa existe nenumarate variante si fiecare are gusturi si preferinte asa incit nu cred ca exista versiunea “definitiva” , exista un schimb continuu de pareri si curiozitate plus incercari . oricum , pentru mine , salata de vinete este , atit cit poate fi , definitorie pentru ce inteleg eu prin bucatarie romaneasca .
domnilor
eu le prajesc pe gratar ca stau la casa si am gratar in curte. indiferent cind le curata, fierbinti sau reci, lui nevasta-mea ii ies, mie nu! asta e. he-he-he.
@dn: Pai atunci, cel mai simplu este s-o rogi pe ea sa le prepare de fiecare data si scapi de grija. 🙂
Eu le tin pe grilul de la cuptor vreo 20 de minute la o temperatura medie si ies super evitand astfel mizeria de rigoare.
Ies ceva mai albe si au fara doar si poate gust de vanata coapta.
Important este insa sa nu uitati sa faceti cateva intepaturi pe suprafata lor ca altfel le adunati de prin tot cuptorul.
@Strati: E clar, cate bordeie atatea obiceie! Sau obiceiuri… Important este ca fiecare sa le gateasca asa cum ii plac si sa se bucure de ele.
Jacktel le lasa sa se raceasca în coaja. DN le face pe gratar. Eu sunt retrograda, le fac cum am învatat de la bunica, desi se face o mizerie crunta, si îmi parlesc degetele: direct pe flacara aragazului, si le curat imediat.
@Ducky: Scuze, n-am fost prea atent cand am citit comentariile. Venisera o multime si eram cu mintea impartita 🙁
Da, si eu procedez ca tine, coc vinetele direct pe flacara, le curat cand se racesc indeajuns ca sa suport temperatura, apoi le scurg, de obicei in sita de plastic, dar varianta cu fundul inclinat este mai eficienta, mai ales daca sita este mica, iar vinetele stau unele peste altele, caz in care cele de deasupra se scurg mai superficial.
He-he-he, domnilor! Vinetele se curata imediat ce le-ai luat de pe flacara, fierbinti sa te arda la degete, si apoi se pun la scurs, fie pe un fund de lemn înclinat, fie (mai modern) într-o sita, neaparat din plastic, sau cel putin nu din metal. De-aia le iese femeilor salata de vinete, dn, ca nu se feresc sa-si friga degetelele…
@Ducky: Pai face cineva altfel?
Hallo DN,
poate cä la Tine este Procedura fals.
Vinetele se pun pe Platä incinsä tare si se arde bine Pielea pe toate pärtile. Se coc atita Timp pnä cad un pic inäuntru asa. Dupä aceia se lasä la räcit si se pun inclinate ca sä se scurgä Saftul amar. se lasä cu Coajä ca sä intre Aroma de Präjit inäuntru. Dupä ce sint bine, bine reci se cojesc si se toacä. Eu am o bucatä de Plastik cu car märunzesc. Acuma trebuie numai cu Ulei , Sare si Piper sä dai si sä tot freci bine. Gata.
Salutäri
@Jacktel: La noi vinetele se toaca, de obicei, cu un satar fabricat din lemn. In rest, ceea ce descrii tu, este exact modul traditional in care se prepara.
pur si simplu nu iese. cind o fac altii, se simte gustul de vanata coapta si de ulei, nu stiu cum sa descriu, cind o fac eu se pierde gustul ala fantastic. nu e de la cutit, asta stiu sigur 😉 s-ar putea sa fie de la temperatura, mie mi-a iesit o singura data si atunci vinetele erau inca usor caldutze, insa cind am incercat sa repet n-a mai iesit…
@dn: Nu stiu ce sa zic. Roaga femeile din familie sa te mediteze 🙂
mie cel mai mult imi place salata de vinete facuta simplu, cu ceapa si ulei, din vinete proaspat prajite, pe gratar, daca se poate. Cred ca asta e varianta autentica romaneasca, cel putin asa o vad eu; varietati cu maioneza si alte adaosuri, cum ar fi tahine se gasesc si la altii. Din pacate, e unul din felurile de mancare care nu-mi IESE! nu stiu ce are, nu imi iese niciodata asa cum ii iese lui nevasta-mea, lui maica-mea, lui soacra-mea, etc. Cred ca trebuie facuta de o femeie 😉
@dn: Cum adica nu-ti iese? Ce se intampla cu ea? Eu am facut salata si fara maioneza, cu vinete coapte direct pe flacara aragazului, cu ulei, ceapa si sare. Gratarul de care vorbesti poate fi inlocuit cu o placa metalica: cu cat este mai mare, cu atat este mai productiva.
Si eu pun la congelator ardei copti si vinete in pungute si iarna mi-e mult mai usor sa faca salata, ai dreptate, nu pierd la gust dar parca nu mai iese asa pufoasa ca cea din vinete coapte pe loc.
@Ada: Nu fii prea pretentioasa! Si tu acum… pai cand castigi in comoditate, trebuie sa pierzi altundeva 🙂
Si eu o prefer cum scrii tu mai sus, cu diferenta ca pun smantana in loc de maioneza si nu fac niciodata mai putin de 3 kg vinete ca se topeste instantaneu si ia destul de mult (copt, curatat, scurs, tocat) timp pana e gata produsul finit, plus cat ai de curatat dupa aceea 🙁 . Ca sa fie totul perfect, dureaza chiar mai mult, in varianta cu ardei copti, cea mai delicioasa, in opinia mea. Stiu o smecherie ca sa iasa foarte pufoasa, dupa ce se toaca vinetele, se bat putin cu mixer-ul, asa natur, sa prinda niscaiva aer, dupa care se adauga ulei, maioneza, smantana, iaurt sau ce pofteste fiecare.
@Ada: Eu coc cate 10-20 kg de vinete si le pun la congelator, portionate in pungi d eplastic. Este mai comod sa am de strans mizeria o singura data, iar vinetele decongelate nu pierd mult din gust. Una peste alta, cred ca este un sistem mai avantajos.
Tocmai mi-am preparat ieri si eu o salata de vinete.
Radu, ia incearca data viitoare sa nu mai pui maioneza si sa folosesti iaurt natural in schimb. Cam aceeasi cantitate.
Sa-mi spui ce parere ai 🙂 .
In rest, da, si eu pun uneori putina maioneza, mereu de casa, si ceapa data insa prin razatoarea cea mai fina.
Dar vezi varianta cu iaurt, eu am pus-o in aplicare de curind si mi se pare imbatabila.
@Cristi Roman: Cristi, am incercat si varianta cu iaurt si este foarte buna. Totusi, o prefer pe cea cu maioneza. Cred ca mustarul si sucul de lamaie combinate cu maioneza dau un gust mai interesant. Insa, pana la urma, este o chestiune de gust personal. Toate variantele sunt bune, iar cea care iti place tie cel mai mult este, cu siguranta, cea mai buna.