În acest articol voi reveni putin asupra bucatariei indoneziene si va voi prezenta pe scurt un alt „sambal”. Dupa cum povesteam într-un articol mai vechi, „sambal” este un condiment popular în sudul Indiei, în Indonezia, Malaezia, Singapore, Filipine, Sri Lanka, dar si în Surinam si Olanda, datorita influentei pe care bucataria indoneziana o exercita asupra celei olandeze (care la randul sau a influentat-o pe cea din Surinam – tara situata în nord-estul Americii de Sud -, fosta colonie olandeza, prin transplantarea multor muncitori indonezieni pe plantatiile de trestie de zahar). Exista multe variante de sambal, cel pe care l-am tratat anterior fiind „sambal oelek”.
„Sambal kecap” este un demn reprezentant al seriei de sambaluri. Este adesea numit sos, dar uneori si „relish”, caci reteta si consistenta sa variaza de la o zona la alta. Caracteristica sa este folosirea unui sos de soia special, despre care am mai vorbit pe acest blog, si anume „kecap manis”, un sos de soia indonezian cu gust foarte bun, dominat de accente dulci si sarate, cu un usor iz de caramel. Din fericire pentru pasionatii de bucatarie asiatica, kecap manis se gaseste si în magazinele noastre, mai ales în Carrefour, iar pretul sau este foarte accesibil.
Sambal kecap este un amestec cu gust relativ picant, dar foarte complex, bine „învelit” în arome. Gustul sau „rotund” îl face sa fie extrem de versatil, potrivindu-se cu aproape orice fel de carne, legume si orez.
Prepararea sa este extrem de simpla si zau ca merita sa încercati obtinerea sa acasa. Spre deosebire de cazul diverselor alte paste si amestecuri de condimente, ingredientele pentru prepararea kecap manis-ului se gasesc toate pe piata noastra. Sunt ingrediente tipice zonei sud-est asiatice: sos de soia, ardei iute, limeta, usturoi, dar ne sunt si noua destul de familiare. Cei care au o retinere fata de gustul iute, pot ajusta reteta reducand la jumatate, sau chiar mai mult, cantitatea de ardei iute. În opinia mea amestecul va pierde din „caracter”, dar experienta de a-l prepara si de a-l folosi merita chiar si în acest caz un pic din timpul dvs.
Puteti, de asemenea, jongla cu cantitatea de suc de limeta, pentru a accentua, daca doriti, caracterul citric, acrisor.
Ingrediente:
6 linguri de kecap manis
1 lingurita de boia iute
3 ardei iuti rosii, feliati
1 ceapa mica, tocata
1/2 lingurita de sare
2 linguri de suc de limeta
2 catei de usturoi, zdrobiti si apoi tocati foarte marunt
2 linguri de ulei de arahide (optional)
Instructiuni:
Se piseaza ardeii iuti cu sare. Se amesteca apoi cu restul ingredientelor si se acopera, ca aromele sa se combine si sa se aseze (sa se „împrieteneasca”, cum ar spune mihai2206). Uleiul se poate adauga daca se doreste o „legare” mai buna a amestecului. De asemenea, adausul de ulei îmbunatateste incorporarea amestecului în mediul de gatit.
Se poate pastra amestecul în frigider, în recipiente bine închise, la adapost de caldura si lumina.
Uitasem de acest preparat, atat de usor de pregatit dar atat de complex . Acum mi-am dat seama cat de mult imi lipsea. Atentie – creeaza dependenta !
@sumomanu: Parca este singurul care face asta?! 🙂 Ne descurcam noi cu el…
Am folosit sambal oelek si mi-a placut. Din cate inteleg, sambal kecap este si mai bun la gust, asa ca nu are de ce sa nu-mi placa. Cand vad cat de simpla este reteta, ma tenteaza sa mi-l prepar chiar eu. 🙂
@toni: Bucataria este incredibil de simpla atunci cand ai ce-ti trebuie si stii ce sa faci. Si cand o faci cu placere, bineinteles.
Mi-a placut articolul si sunt tare curioasa ce gust are acest sambal. Am si o intrebare: sosul de soia indonezian poate fi inlocuit cu un amestec de sos de soia obisnuit si zahar?
@simina: Depinde care este sosul de soia “obisnuit”. Daca este “light”, poti adauga la el un sirop de zahar, asa mai grosut, preparat cu zahar brun. Daca este “dark”, acesta este deja dulce si cred ca adausul de zahar, sau de sirop caramel, trebuie sa fie facut cu grija, adica in cantitate mica, sau foarte mica.
sunt un mare amator de sambal (sau mai bine zis am ramas inca un mare amator pentru ca acum nu mai folosesc asa mult si des) asa ca multumesc pentru articol . din cite tin eu minte se adauga si pasta de creveti (terasi) iar proportia dintre ardeiul iute si sosul de soia e altfel . asta in mod obisnuit dar fiecare poate sa-si faca pe gustul sau (si oricum pasta de creveti nu se gaseste) astfel incit varianta ta e foarte buna .
o masa extrem de simpla poate fi orez fiert si sambal . e saracacioasa si nu pare mare lucru dar chiar si doar atit , datorita orezului de calitate si aromelor din sambal , poate fi foarte satisfacatoare si nu-i asa , in asia mincarea principala e orezul , restul sunt garnituri .
@cristi-j: Ai dreptate, sunt multe variante cu terasi, dar am vazut destule si fara, asa ca alegerea a fost usoara. In ce priveste orezul, mie imi place si gol, doar cu sos de soia. Adausul de sambal il face deja un fel de delicatesa. Sufar foarte tare ca nu pot gati o perioada; n-am mai mancat orez de ceva zile si am inceput sa-i duc dorul.