Sarmale instant

Sarmale la minut – stii ce vrei?

Cred că fiecare dintre noi a mâncat sarmale de zeci, sau chiar sute de ori. Probabil foarte mulți dintre noi și-au urmărit bunicile, mătușile și mamele, în bucătărie, împachetând sarmalele și pregătindu-le pentru fiert.

Mi-aș putea închipui că majoritatea dintre noi iși mai aduce aminte cum fierbeau cratițele sau oalele ore în șir, sau cum se mai rumeneau, după aceea, sarmalele la cuptor. Mai mult ca sigur că această ultimă operațiune nu se face peste tot prin țară, dar mama o făcea.

Aș fi putut, deci, băga mâna în foc până la… gât că orice român, mai ales unul căruia îi plac sarmalele, știe, chiar și vag, cum se gătesc acestea, câtă manoperă implică și câte ore se lasă așteptate, până ce se fac fragede și gustoase.

După mine, sarmalele au cel mai bun gust nu mai devreme de a doua zi după ce au fost făcute.

Deci, ca să reținem: timp grămadă și manoperă fără număr. De aceea se și fac cu oala, nu cu bucata, căci în număr mic nu merită efortul și nici nu ies așa gustoase.

Am asistat însă la următoarea întâmplare, petrecută într-un restaurant. O doamnă, pe la vreo 40 de ani, dichisită și, mi s-a părut mie, un piculeț cu nasul pe sus, însoțită de o altă doamnă, cu vreo 20 de ani mai coaptă, se așază la masa vecină.

Când se adresează chelnerului întreabă direct, fără să consulte meniul: „Nu aveți cumva sarmale?

Răspunsul vine, ca o scuză: „Îmi pare rău, nu le avem în meniu.

Doamna continuă cu o altă întrebare, care pe mine m-a lăsat perplex: „Și nu puteți să ne faceți și nouă, repede, vreo 5-6?

Citeste si articolul →   Crăciun fericit!

Vreau să fac o paranteză, ca să mă ocup puțin de acest „și nouă”, conținut în ultima replică a doamnei.

L-am întâlnit mereu în vorbirea celor care au de cerut o favoare: „Nene, nu de dați și nouă 5 lei, ca să ajungem acasă?”, sau „Dați-mi și mie 1 leu, că nu am mâncat de trei zile?”, ori „Vă rog, vreau și eu să mă ajutați cu niște bani fiindcă bla bla bla?

Când spui „și mie”, aceste cuvinte implică faptul că și alții au mai beneficiat de ceea ce cere respectivul. „Și mie” nu-ți individualizează cererea, o ascunde printre alte posibile cereri similare. Are rolul de a banaliza cerșeala nerușinată.

Celui care dă trebuie să i se inducă în subconștient că nu i se cere, de fapt, mare lucru; cerșetorul doar vrea și el ceva, așa cum vor și alții.

Să revenim la sarmalele noastre. Auzind-o pe doamnă eu am rămas cu gura căscată, chelnerul la fel. Doamna cu întrebarea, ca și cea care o însoțea, era foarte calmă, ca și cum ceruse un pahar cu apă.

Țin minte că, dincolo de pornirea irezistibilă de a pufni în râs, mi-a trecut prin minte și un gând destul de negru. Bun, mi-am zis, iată, asta este clientela de restaurant; sau măcar o parte din ea.

Oameni care habar nu au pe ce lume trăiesc, culinar vorbind, bineînțeles. Care nu știu să comande și nici măcar nu știu la ce trebuie să se aștepte atunci când comandă ceva.

M-am întrebat adesea de ce sunt la noi atât de multe restaurante mediocre. Mi-am dat seama că vina este în primul rând a managementului. Apoi, după mine, a personalului, bucătari și ospătari.

Citeste si articolul →   Zeytinyagli Yaprak Sarma

Dar o parte importantă de vină are și publicul. Dacă ar fi puțintel educat, dacă ar ști ce să ceară și ce ar trebui să primească, ar exercita o presiune favorabilă asupra restaurantelor. Cu toții am avea de câștigat din aceasta.

Tare mi-e teamă însă, că acest lucru se va împlini doar atunci când sarmalele se vor face în 5 minute și în număr de 5-6 bucăți. Adică la paștele cailor.


11 comentarii pe “Sarmale instant

  1. cristi-j spune:

    Am crezut ca e vorba de vreo reteta, chiar eram interesat de ce reintrepretare e vorba … hahaha

    Pentru mine sarmalele sunt cele mai bune la cateva ore dupa oprirea focului, dupa ce s-au odihnit dupa fiert si apoi a doua zi. Dupa aceea nu prea mai sunt incantat.

    Povestea e atat de ciudata incat parca iti vine sa spui ca nu poate fi adevarata, e o gluma. Mi se pare aproape imposibil ca cineva din Romania sa nu stie macar chestiile de baza despre sarmale. Dar, desi n-am avut parte de una chiar asa, stiu ca se pot intalni multe aiureli prin restaurante.

    Total de acord cu ultimul paragraf, si cu ordinea si cu concluzia si previziunea de timp.

  2. Cami spune:

    In Alsacia exista un preparat traditional numit ”baeckeoffe” care are un proces de pregatire indelungat, similar sarmalelor. Numai ca in toate meniurile restaurantelor de acolo scrie clar, uneori cu caractere bolduite, ca daca vrei asa ceva trebuie sa faci comanda de dimineata pentru seara, sau cel mai indicat cu o zi inainte. De multe ori mai scriu si in posterele sau bannerele de pe pereti, ca poate clientul nu a citit cu atentie meniul. Asadar totul este foarte clar.
    Un patron de restaurant trebuie sa se astepte sa-i calce pragul si clienti mai putin educati. Nu poti sa le dai un test de cultura culinara la intrare si sa-i respingi pe cei care pica testul. Important este ca oamenii aceia sunt dispusi sa cheltuie niste bani la restaurant si daca restaurantul nu este pregatit sa le satisfaca asteptarile, banii respectivi vor merge in alta parte. Nu este neobisnuit faptul ca un client care intra intr-un restaurant romanesc se asteapta sa gaseasca acolo sarmale. Mai neobisnuit este sa intri in multe restaurante romanesti si sa nu gasesti deloc sarmale. Oare cat de greu ar fi pentru restaurantele romanesti sa pregateasca sarmale, informand corect clientii cu privire la conditiile in care se poate face comanda?

    • Radu Popovici spune:

      @Cami: Nu cred ca ai dreptate.

      Restaurantul „tau” gateste baeckeoffe doar la comanda, in cantitati mici, de aceea indica timpul. Baeckeoffe se gateste intr-un singur vas, de 1-6 portii, care se aduce la masa. Este cu totul altceva decat sarmalele. Se face la comanda, fiindca asa este specificul mancarii, sa se gateasca in cantitati mici.
      Mie mi se pare ilogic sa faci o mancare ca ciorba, sarmale, tocana sau tochitura la portie si sa iei comenzile cu minim 12 ore inainte. Pe acestea le ai gata facute oricand, caci se gatesc in oale sau cratite mari, si le reincalzesti atunci cand sunt cerute la masa.

      Nu toate restaurantele romanesti au sarmale, tocmai fiindca se gateste in cantitati mari si nici nu este o mancare de zi cu zi. Si chiar la cele care au sarmale in meniu… ai vazut undeva sa se specifice ca trebuie sa comanzi sarmalele cu o zi inainte? Se specifica si la noi timpii de gatit mai lungi, la preparate care chiar se fac pe loc, cu portia, ca risotto, paella, ossobuco, piept de rata etc.

      Cum adica, patronul ar trebui sa presupuna ca are o clientela needucata? Pai ar avea nevoie in restaurant, sau in meniu, de zeci de notite si de bannere. Ce sa faca daca clientul nu stie ce este aia ciorba? Sau tochitura? Sau daca nu stie ce este o omleta? Ori daca nu stie cum se foloseste oliviera de pe masa?
      De unde sa stii tu, ca patron, ce si cat nu stie clientul? Pana unde se poate presupune, in mod obiectiv, ca se poate „intinde” nestiinta clientului? In orice clipa poti da peste un tampit care nu stie un lucru absolut elementar, unul la care tu, in postura de patron sau sef de sala, nu te-ai fi gandit in ruptul capului ca nu este cunoscut de oricine.

    • cristi-j spune:

      Asta cu „clientul nostru stapanul nostru” sau „clientii au intotdeauna dreptate” e destul de discutabila. Exista locuri unde se pot satisface orice asteptari, situatii in care se pot satisface orice asteptari si momente cand se pot satisface orice asteptari. Dar e valabil si invers. Sigur ca intr-un loc unde numarul de clienti nu e prea mare trebuie sa-i pretuiesti cat mai mult pe cei existenti daca vrei sa existi si acelasi lucru e valabil si daca exista multi clienti dar competitia e foarte mare. Dar cred ca mai exista si alte modalitati si in plus exista si alte considerente de avut in vedere, inclusiv de ordin practic, asa cum a spus Radu.
      „Oare cat de greu ar fi pentru restaurantele romanesti sa pregateasca sarmale, informand corect clientii cu privire la conditiile in care se poate face comanda?” – Care ar fi conditiile, eu nu prea le vad? Un loc sau face sau nu face sarmale, nu prea vad sa existe cale de mijloc decat in cazul evenimentelor si grupurilor cu meniu prestabilit.

  3. Didi spune:

    Dupa ce am postat „pizza rapida la tigaie”, cand am citit titlul, am luat mot-a-mot titlul in serios, nimic nu m-ar mai fi mirat (la faza asta ma iau de manuta cu doamna).
    Pai, distinsele doamne, posibil sa fie mici Maria Antoaneta cu al ei „Dacă nu au pâine, să mănânce cozonac”. Adevărata frază a fost „Lăsaţi-i să mănânce cozonac” …, doamne care sa nu aiba habar despre ce se intampla in bucatarie, ori sa fi fost pur si simplu proaste, caz in care nu merita atentie subiectul si nici nu le poti condamna, pentru o vina care nu le apartine.

  4. Adina (Mitinita) spune:

    Vai :)) Initial am ras si eu. Si apoi mi-a revenit mirarea pe care o tot am de vreo doi ani incoace. E plin internetul si blogosfera romaneasca de idei noi, retete apetisante si lumea tot e reticenta sa le incerce. Cautarile de pe bloguri tot spre retetele de sarmale duc, putea si doamna de mai sus sa intre si sa vada ca nu se fac asa repede. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Adina: Dupa cum arata, daca intra pe Internet ar fi facut-o doar ca sa cumpere cosmetice si haine online, sau ca sa faca booking pentru vreo calatorie.

    • Radu Popovici spune:

      @simona: Poate dispret pentru bucatarie. Nu i-a dat nicio importanta si, in subconstient, o minimalizeaza. In mintea ei gatitul este neimportant, se face repede si este usor, il poate face orice prost.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.