Reteta este de origine turceasca si a fost preluata de libanezi in timpul ocupatiei otomane. In limba turca “shish” inseamna frigaruie, iar “taouk” inseamna pui. Frigaruile acestea se servesc cu paine si cu o crema de usturoi, oarecum asemanatoare mujdeiului.
Bucatarie: libaneza
Dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 5 minute plus marinare
Timp de gatit: 12 minute
Ingrediente:
300 g piept de pui dezosat, fata piele, taiat cubulete de 2-3 cm
6 catei de usturoi, dati prin razatoare
4 lingurite de ulei de masline
1 lingurita de amestec “7 condimente” (vezi mai jos)
sare
piper negru, proaspat macinat
cateva frigari de lemn, inmuiate in apa rece timp de 30 de minute
Instructiuni:
Se amesteca intr-un castron o treime din usturoi cu 1 lingurita de ulei si amestecul “7 condimente”. In aceasta mixtura se marineaza cubuletele de carne timp de minim 3 ore, cel mai bine peste noapte.
Intre timp se amesteca restul de usturoi cu restul de ulei, adaugat treptat, pana ce se obtine o emulsie.
Se infig cubuletele de carne in frigari de lemn si se frig pe gratar, sau sub grill-ul cuptorului. Dupa ce sunt gata se sareaza si se pipereaza si se servesc alaturi de crema de usturoi.
Nota:
Eu am ornat reteta cu putin ardei iute, doar pentru un plus de culoare. La fel de bine puteam folosi jumatati de rosii cherry, de pilda, sau felii de rosii romanesti, daca le-as fi avut in casa la momentul prepararii retetei. Folositi, deci, ce aveti la indemana.
Sfaturi:
Carnea se marineaza fara sare, caci aceasta ar putea “trage” afara lichidul dintre fibrele carnii. Timpul de marinare fiind lung, exista riscul ca textura cubuletelor de carne sa se strice.
Frigaruile nu trebuie fripte prea mult, ci doar atat cat sunt gatite in interior. Astfel isi pastreaza suculenta.
Desi reteta este de origine turceasca, modul in care este preparat amestecul “7 condimente” aduce aminte de amestecurile de mirodenii din bucatariile indiene si pakistaneze.
Amestecul “7 condimente” este format din cantitati egale de nucsoara, piper negru, coriandru, chimion, cuisoare, scortisoara si cardamom. Coriandru, cardamomul, chimionul, cuisoarele si piperul se prajesc mai intai, pentru a li se intensifica aroma, iar apoi se piseaza intr-o piua. La ele se adauga nucsoara proaspat rasa si praful de scortisoara; se amesteca pana se obtine o pudra omogena.
Cu toate ca mujdeiul este socotit a fi de origine dacica si este atestat astfel de scrierile unor autori ca Dioscoride si Plaut, iata ca aceasta reteta propune un sos de usturoi foarte asemanator. Diferenta dintre mujdeiul clasic si acest sos, este ca aici se foloseste doar usturoi si ulei, in timp ce mujdeiul nostru mai contine in emulsie apa calduta si sare.
Delicioase. Cu riscul de a ma certa soacra Mihaelei, eu am imprietenit cu usturoiul un strop de ghimbir dat pe razatoare. Rezultatul a fost spectaculos.
@Virgiliu: Foarte bine ca ai improvizat. 🙂 Fiind o reteta clasica, eu am preparat-o ca la “mama” ei, acolo in Liban. Cand vii si cu ghimbir, te apropii de modul in care prepara indienii frigaruile. Le marineaza in iaurt cu mirodenii, usturoi si ghimbir. Gustul este mai rotund si mai putin pregnant de usturoi.
Pentru excursiile de sfarsit de saptamana in Iordania shish taouk si kebab sunt mancarurile preferate; bineinteles facute la gratar…
Probabil ca ai mancat in Liban “sfiha” sau “lahm bi’ajin”, niste placinte cu carne specifice tarilor arabe; sunt de asemenea nelipsite din meniul de excursii.
O seara buna!
@Mihaela: Nu am ajuns inca in Liban. Dar asta nu ma va impiedica sa gatesc ceea ce sugerezi. Cred ca o afiha m-ar aranja bine. 🙂
Folositoare discutia despre marinare. Reteta este si ea simpla chiar daca am de preparat acel amestec de condimente. 😀
@Yoyo: Bun. Deci nu ai nicio scuza daca nu incerci reteta. 🙂
@mihaela : multumesc pentru detalii .
din pacate linkul de pe gustos.ro nu functioneaza .
Cristi-j, nu e nici o suparare, dar am postat comentariul printre picaturi ( in cazul meu intre 2 pacienti) si mi s-a intrerupt internetul; nu am mai fost prea atenta la exprimare.
Imi cer scuze pentru greseala de exprimare .
Referitor la indicatia lui Radu de a nu se sara carnea inainte de marinare, acealsi lucru mi l-a spus macelarul de la care cumpar carne de obicei; mi-a spus ca astfel carnea ramane mai frageda.
In Iordania exista ambele tipuri de cuptoare descrise de tine; se folosesc si cele de aragaz , dar si cele traditionale.Acestea constau ,dupa cum vezi in fotografia de pe linkul de mai jos, in placi convexe asezate pe pietre si sub care se face un foc de lemne. Vezi aici.
Se folosesc atat la coacerea painii numite “Shrak”( in Iordania) dar si a painii “taboon”, folosita la diferite mancaruri cum ar fi pui”musakhan”( sau reincalzit).
Eu am invatat sa prepar shish taouk de la soacra mea , asa cum se face in Yaffa, si are o culoare deosebita fata de cel preparat de Radu.
http://www.gustos.ro/retete-culinare/ouzi-orez-specific-tarilor-arabe.htm
O seara buna iti doresc!
@Mihaela: Probabil soacra ta a facut frigaruile pe gratar; ale mele sunt gatite sub grill-ul cuptorului. Apoi, ziceai ca le marineaza in iaurt cu pasta de rosii. Iata doua motive de a avea o altfel de culoare. 🙂
@mihaela : sunt un pic curios de ce spui ca e “esentiala” indicatia de a nu sara puiul inainte de marinare .
sper sa nu te superi pe mine daca banuiesc ca ai mancat in turcia shish taouk cu bulgur si nu ai servit .
exista cuptoare de metal la care partea superioara e convexa si pe care se gateste painea , numite saj dar la fel de bine saj e numele pentru placi/tavi/tigai/griddle de forma convexa dar care sunt separate , nu fac parte din cuptor si care sunt folosite pentru acelasi lucru .
banuiesc ca unde locuiesti tu se foloseste des combinatia de iaurt si pasta de rosii la marinada , nu-i asa ?
imi place combinatia , de exemplu nu as folosi doar pasta de rosii dar impreuna cu iaurtul e altceva . si pe langa ca are avantajul de a fragezii carnea , de a se lipi de carne si deci de a purta aromele ierburilor sau mirodeniilor , iaurtul , datorita umiditatii , pastreaza carnea de pui suculenta in timpul gatirii (creaza o bariera care impiedica uscarea carnii) . asa cum a spus si radu , e vorba de proportiile dintre elementele acide si cele uleioase/lipicioase si relatia cu timpii pentru marinare in functie de tipul de carne si cum urmeaza sa fie gatita .
PS. Eu pun in pasta pentru marinat puiul iaurt si pasta de rosii.
Foarte bune si apetisante!*****
Esentiala indicatia ta de a nu se sara carnea de pui inainte de a se pune la marinat.
In Turcia am servit shish taouk cu pilaf de bulgur picant.
In tarile arabe se serveste cu o paine plata numita in functie de zona:”shrak’,”markouk” sau “saj” sau simplu cu lipie arabeasca.
Aluatul se face din faina, apa si sare si se coace pe un cuptor convex numit “saj”.
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Markouk_-_Bread_on_Saje.jpg
O zi buna Radu!
@Mihaela: Eram sigur ca te vei “prinde” la comentarii. 🙂 In general, la marinare se adauga si sare. Aceasta deschide porii carnii, acidul desface fibrele, iar grasimea poarta cu ea aromele si gusturile in stratul de la suprafata carnii. De fapt, carnea s-ar fi putut marina si cu sare, dar la dimensiunea cubuletelor de carne ar fi fost de ajuns doar 30 de minute, sau maxim 1-2 ore. Ar fi avut insa o aroma mai slaba de usturoi.
Iaurtul sau pasta de rosii adaugate la marinada sunt foarte OK. Ambele sunt acide si ar fi fragezit carnea. La pieptul de pui, insa, nu fragezeala este problema, ci gustul si suculenta, caci aceasta bucata de carne este cam fada si are tendinta de a se usca. Are nevoie mai mult de ulei si de arome. De aceea este si indicatia de a nu se supra-trata termic, caci neavand in marinada decat ulei si nici un fel de grasime proprie, se poate intari daca este gatit prea mult..