Ieri s-a încheiat cu succes, la casa „Mara” din Slănic-Prahova, cea de-a doua ediţie din „Marea Grătăreală”. Au participat 17 persoane, toţi adulţi, sosiţi mai ales din Bucureşti, dar şi din Ploieşti, Otopeni şi Focşani.


Eliberaţi de „povara” iernii şi de ameninţarea viscolului şi a zăpezii, care au cântărit greu la precedenta ediţie, am avut parte de o vreme superbă, destul de caldă şi cu mult soare, lucru ce a dus la o atmosferă relaxată, de adevărată vacanţă.
Noua organizare mi-a permis să pot petrece mult mai mult timp alături de oaspeţi, iar Dan, Gilberto, Mircea şi Alex au gătit cot la cot cu mine. Am punctat deci la capitolul numit de mine „interacţionare cu oaspeţii”, cel la care am simţit că am cam rămas dator data trecută.


Ideea de a organiza un mic tur al Slănicului, cu vizite la salină, la Muzeul Sării şi la Baia Baciului a fost şi ea foarte bună, căci a dat ocazia oaspeţilor nu doar să-şi umple în mod plăcut timpul dintre mese, dar şi să se cunoască între ei. Grupul a fost, ce-i drept, şi mai omogen ca vârstă faţă de data trecută, aşa că, parcă, atmosfera s-a „legat” mai repede.


Mâncarea a plăcut, am avut timp destul de poveşti şi cred că, datorită amintirilor mele, Thailanda va avea precis acest an un plus de turişti din România. Punctul forte al acestor zile a fost sâmbătă după-amiază, când grătarul Ascona 570MX şi-a dovedit din nou utilitatea şi calităţile deosebite. De data aceasta am avut şi o butelie cu propan, eliminând astfel micile inconveniente de data trecută, când am folosit una cu butan care nu a reuşit să facă faţă prea bine temperaturilor scăzute.


Fiindcă a fost ziua Cristinei (o felicit din nou şi sper ca anul viitor să şi-o serbeze tot la Casa „Mara”), am făcut unele schimbări în program: grătarul s-a făcut mai repede şi am introdus în meniu şi câteva delicatese aduse de Cristina pentru a-şi marca ziua, seara s-a dansat mult şi totul s-a încheiat târziu de tot, la obişnuitul foc de tabără, alături de mult vin fiert. La sfărşit eram frânt, dar într-o dispoziţie foarte bună; ca şi data trecută, miroseam a mâncare din cap până-n picioare, aveam mâinile crăpate şi „împodobite” de câteva mici tăieturi superficiale, dar eram fericit că totul s-a sfârşit cu bine.


La capitolul mâncare, cel mai mare succes a fost înregistrat de tocurry, tarta Tatin în variantă personală, cartofii cu rozmarin, frigăruile de pui cu trei sosuri şi cele de fructe. Pieptul de raţă şi muşchiul de porc aduse de Cristina şi – mă laud şi eu puţin – gătite după ideile mele, au fost vedetele grătărelii. De asemenea, „dulce-de-iute” şi „arde-iute” au fost iarăşi la înălţime şi au plăcut tuturor.

Faţă de data trecută am schimbat meniul cam în proporţie de 50%, şi nu mă refer aici la „bonusurile” aduse de Cristina. Deşi se spune că echipa câştigătoare nu se schimbă, iar la sport probabil că este un adevăr imuabil, eu vă anunţ că data viitoare voi schimba destul de mult meniul, şi nu din lipsă de succes. Ce să fac, îmi place să gătesc mereu lucruri noi şi am prea multe idei pe care doresc să le pun în practică; cred că de aceea nu mi-ar fi plăcut să lucrez într-un restaurant, tocmai ca să evit să gătesc la nu stiu câta oară la rând aceleaşi preparate.

Interesant a fost şi faptul că, în noua organizare, având mai mult timp liber, am reuşit să observ altfel lucrurile şi, cel mai imprtant, am avut timp să gândesc mai mult. De data viitoare aceste eveniment se va schimba din nou, de data aceasta şi mai drastic: nume, abordare, meniu şi preţ. Să nu credeţi că acest lucru înseamnă ezitare şi bâjbâială; înseamnă doar îmbunătăţirea prestaţiei mele şi a echipei de organizare, până când vom obţine ceva cât mai aproape de perfecţiune. Sper ca mâine, citind anunţul următorului eveniment, să fiţi surprinşi plăcut şi, cel mai important lucru, să dotiţi să participaţi.

Îi mulţumesc lui Dan2 pentru fotografii şi vreau să-i reamintesc Lorenei ca aştept şi pozele ei, aşa în zilele următoare sper că voi adăuga la acest articol alte câteva instantanee interesante.