Siam, restaurant thailandez
Str. Amiral Urseanu nr. 1, Bucureşti

Unul dintre restaurantele care mi-a placut cel mai mult in Bucuresti a fost Siam, în perioada în care s-a aflat pe Strada Eminescu. L-am descoperit prin 2006, deci după ce mă întorsesem din prima mea călătorie la Bangkok şi începusem deja să mă preocupe mâncarea asiatică. Mi-am dus acolo toţi prietenii şi o parte din familie; cred că am fost de vreo 20 de ori în total.

Îmi plăcea totul, mai ales mâncarea. Citisem undeva că bucătari erau un cuplu de thailandezi şi, tocmai când mi-am luat inima în dinţi să vorbesc cu patronii şi cu bucătarii şi să fac un articol cu ei pe blog – asta se întâmpla prin septembrie 2009 – restaurantul dispare! Am fost foarte trist, ştiind că, după dispariţia Siam-ului, Bucureştiul rămânea doar cu un singur restaurant thailandez (al cărui nume nu vreau să-l pomenesc) care, în opinia mea, era şi prea scump şi nici nu servesc mâncare autentică şi nici prea bine gătită.
Siam, restaurant thailandez, Bucuresti
M-am bucurat teribil când am aflat că s-a redeschis şi doar faptul că luni de zile am fost extrem de ocupat m-a împiedicat să-l vizitez. Ei, sâmbăta trecută, un prieten ne-a invitat, de ziua lui, la un restaurant asiatic, la alegerea mea. I-am propus Siam, ştiind că era o bună ocazie să-mi revăd, de fapt, doi prieteni: sărbătoritul şi restaurantul. Propunerea mi-a fost acceptată şi, uite aşa, am ajuns să vizitez noul Siam.
Siam, restaurant thailandez, Bucuresti
Prima impresie a fost bună. Noul local este mai mic, cu mai puţine mese. Interiorul foloseşte un contrast cromatic de negru cu roşu-închis, care mie mi s-a părut un piculeţ prea agresiv vizual, dar celorlalţi le-a plăcut. Decoraţiile erau tot cele pe care le ştiam deja de la vechiul Siam. Statuia mare, bogat decorată a thailandezei care te întâmpină cu salutul tradiţional, sculpturi în lemn reprezentând scene cu elefanţi, sau elemente decorative geometrice.

Din păcate, ca şi înainte de fapt, restaurantul era cam gol. Cred că eram în total 8 clienţi. Ce-i drept, între timp au mai apărut câţiva, dar impresia era că Siam face parte dintre restaurantele care au multe de oferit, sunt bine situate (aproape de Piaţa Romană, chiar lângă Observator), dar care nu beneficiază de un marketing eficient.

Am comandat 9 feluri de mâncare, dintre care două deserturi. Serviciul a fost foarte prompt şi extrem de rapid, aşa că nu trecuse nici măcar un sfert de oră şi masa se umpluse deja. Am luat-o ca pe un semn că bucătăria este bine organizată. Sigur că majoritatea preparatelor erau deja gătite, dar toate arătau ca şi când fuseseră preparate pe loc, chiar şi gustul, aroma şi culoarea lăsând aceeaşi impresie.
Dacă aş fi mâncat prima dată la un restaurant thailandez aş fi fost, probabil, foarte mulţumit de mâncare. Din păcate însă, lucrurile nu stăteau aşa. Am siguranţa că la vechiul Siam se mânca mai bine. Poate că managementul face efoeârturi să menţină preţurile la un anumit nivel şi atunci face rabat la unele ingrediente, poate că era o lipsă de moment, oricum ceva s.a întâmplat. Pad Thai-ul de sâmbătă se baza doar pe pui, nu mai conţinea creveţi şi nici tofu, iar tăiţeii erau al naibii de asemănători cu fideaua. Deşi mi-era foame şi mi-am mâncat porţia rapid, am avut timp să observ că tăiţeii nu erau de orez şi nici de celofan. Totuşi, gustul era bun, poate şi datorită setului de trei sosuri pentru asezonare, pe care îl puteţi găsi în meniu.
Siam, restaurant thailandez, Bucuresti
Aripioarele umplute, o curiozitate care mă entuziasmase în urmă cu câţiva ani, erau acum altfel: mult mai „umflate”, dar umplutura era o tocătura mai puţin fină şi agreabilă decât în vechea versiune.
Supa tom yum goong, pe care fiul sărbătoritului o aştepta cu nerăbdare, s-a dovedit a fi mai prost gătită decât versiunea de pe blogul meu, şi decât ceea ce amicul meu găteşte el însuşi acasă la el. Nu avea lapte de cocos, iar asezonarea era cam „moale”.
În schimb, pentru că nu au fost doar dezamăgiri, frigăruile cu sos de alune (satay), phad med mamuang (pui cu alune caju) curry-ul verde de pui şi curry-ul masaman de vită mi s-au părut foarte bune.
Siam, restaurant thailandez, Bucuresti
Au urmat deserturile. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu mă aştept la mari deserturi în bucătăria asiatică. Aici, noi europenii, îi batem la mare distanţă, zic eu. Au însă deserturi uşoare, cu multe fructe, care sunt agreabile. Am comandat orez lipicios cu mango şi banane cu lapte de cocos. Erau deserturi pe care le-am mâncat în Thailanda şi pe care le-am gătit şi eu în mai multe rânduri. Impresia a fost din nou aşa şi aşa. Mango era din cutie, iar textura fructului era mult mai moale decât mi-ar fi plăcut. În fine, în România nu ai mango la îndemână în fiecare zi şi este mai sigur să lucrezi cu o cutie de mango în sirop. Stă bine mersi 2 ani în cămară şi o desfaci doar când ai nevoie.
Siam, restaurant thailandez, Bucuresti
Bananele au fost bunicele: rondele în mult lapte de cocos, dulce şi aromat. Totuşi, prefer în mod clar varianta de pe blogul meu, în care bananele au suprafaţa crocantă, iar aroma are un mic „je ne sais quoi” în plus, prin adausul de suc şi coajă rasă de limetă, un truc inventat împreună cu Costel Clipescu, într-o emisiune la Brava TV. Ce-i drept, este un pic mai mult de muncă, dar rezultatul este absolut deosebit.
Siam, restaurant thailandez, Bucuresti
Preţurile din meniul de la Siam sunt modice, mi s-au părut chiar mai mici decât la ultima mea vizită, în vechiul local. }n general sunt pe undeva pe la 25-35 lei, doar câteva ajungând pe la 45 lei (există şi un singur preţ de 50 lei, pentru specialitatea bucătarului, o chestie interesantă care merită încercată, un peşte gătit la “lumânare”; mai mult nu vă spun, vă las să descoperiţi singuri).

Am avut de data aceasta şi îndrăzneala, profitând de o perioadă de acalmie datorată lipsei clienţilor, să solicit o scurtă întâlnire cu cei doi bucătari şi am fost lăsat, cu amabilitate, să arunc o privire şi prin bucătărie. Mică, dar curată, cu „mise en place”-ul făcut, iar cei doi bucătari păreau să se mişte extrem de eficient în acel spaţiu restrâns. Un cuplu foarte simpatic, care deja o rupe uşurel pe româneşte: el originar din Chiang Mai, al doilea oraş al Thailandei, situat în nordul ţării, ea din îndrăgitul meu Bangkok.
Siam, restaurant thailandez, Bucuresti
Plini de zâmbet, ca toţi thailandezii, bucuroşi să audă complimente despre mâncarea gătită de ei. Criticile am preferat să le păstrez, în acel moment, doar pentru mine. Nu vroiam să stric în niciun fel atmosfera şi nici să le şterg zâmbetele de pe buze, mai ales că prietenul meu şi familia sa au fost o companie deosebită şi ne-am simţit cu toţii extraordinar.

Concluzie: mâncarea: 3 puncte, serviciul: 4 puncte, atmosferă: 4 puncte, porţii: 4 puncte, preţ: 3 puncte, igienă: 4 puncte. Un total de 22 de puncte din 30 posibile. Nu este rău, dar nici nemaipomenit şi cred că reflectă corect impresia pe care mi-a lăsat-o actualul Siam. Sunt însă convins că restaurantul are un potenţial care îi permite să obţină mai mult de atât pe viitor.

Trăgând linie şi încercând să fiu cât mai obiectiv, am fost poate un pic dezamăgit, dar în general pot să spun că restaurantul merită vizitat şi că m-am bucurat enorm că a rămas “în piaţă”, cum se spune. Poate că am devenit eu prea pretenţios, poate că mă dusesem acolo cu aşteptări prea mari, poate că nu mai reuşesc să văd lucrurile cu ochii clientului obişnuit şi sunt „tarat” deja de o deformaţie profesională. Oricum, vă recomand să vizitaţi acest restaurant: serciviul este bun şi rapid, atmosfera este interesantă, iar în bucătărie gătesc doi bucătari buni, veniţi direct de la „sursă”. Şi apoi mâncarea thailandeză este atât de bună, încât chiar şi atunci când dezamăgeşte puţin persoane dificile ca mine, este mai bună decât aproape orice altceva!

Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rău / mult prea scump
2 puncte: binişor / cam scump
3 puncte: mediu / preţ ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neaşteptat de ieftin