Si am revenit la Siam

Siam, restaurant thailandez
Str. Amiral Urseanu nr. 1, Bucuresti

Unul dintre restaurantele care mi-a placut cel mai mult in Bucuresti a fost Siam, în perioada în care s-a aflat pe Strada Eminescu. L-am descoperit prin 2006, deci dupa ce ma întorsesem din prima mea calatorie la Bangkok si începusem deja sa ma preocupe mancarea asiatica. Mi-am dus acolo toti prietenii si o parte din familie; cred ca am fost de vreo 20 de ori în total.

Îmi placea totul, mai ales mancarea. Citisem undeva ca bucatari erau un cuplu de thailandezi si, tocmai cand mi-am luat inima în dinti sa vorbesc cu patronii si cu bucatarii si sa fac un articol cu ei pe blog – asta se întampla prin septembrie 2009 – restaurantul dispare! Am fost foarte trist, stiind ca, dupa disparitia Siam-ului, Bucurestiul ramanea doar cu un singur restaurant thailandez (al carui nume nu vreau sa-l pomenesc) care, în opinia mea, era si prea scump si nici nu servesc mancare autentica si nici prea bine gatita.

M-am bucurat teribil cand am aflat ca s-a redeschis si doar faptul ca luni de zile am fost extrem de ocupat m-a împiedicat sa-l vizitez. Ei, sambata trecuta, un prieten ne-a invitat, de ziua lui, la un restaurant asiatic, la alegerea mea. I-am propus Siam, stiind ca era o buna ocazie sa-mi revad, de fapt, doi prieteni: sarbatoritul si restaurantul. Propunerea mi-a fost acceptata si, uite asa, am ajuns sa vizitez noul Siam.

Prima impresie a fost buna. Noul local este mai mic, cu mai putine mese. Interiorul foloseste un contrast cromatic de negru cu rosu-închis, care mie mi s-a parut un piculet prea agresiv vizual, dar celorlalti le-a placut. Decoratiile erau tot cele pe care le stiam deja de la vechiul Siam. Statuia mare, bogat decorata a thailandezei care te întampina cu salutul traditional, sculpturi în lemn reprezentand scene cu elefanti, sau elemente decorative geometrice.

Din pacate, ca si înainte de fapt, restaurantul era cam gol. Cred ca eram în total 8 clienti. Ce-i drept, între timp au mai aparut cativa, dar impresia era ca Siam face parte dintre restaurantele care au multe de oferit, sunt bine situate (aproape de Piata Romana, chiar langa Observator), dar care nu beneficiaza de un marketing eficient.

Am comandat 9 feluri de mancare, dintre care doua deserturi. Serviciul a fost foarte prompt si extrem de rapid, asa ca nu trecuse nici macar un sfert de ora si masa se umpluse deja. Am luat-o ca pe un semn ca bucataria este bine organizata. Sigur ca majoritatea preparatelor erau deja gatite, dar toate aratau ca si cand fusesera preparate pe loc, chiar si gustul, aroma si culoarea lasand aceeasi impresie.
Daca as fi mancat prima data la un restaurant thailandez as fi fost, probabil, foarte multumit de mancare. Din pacate însa, lucrurile nu stateau asa. Am siguranta ca la vechiul Siam se manca mai bine. Poate ca managementul face efoearturi sa mentina preturile la un anumit nivel si atunci face rabat la unele ingrediente, poate ca era o lipsa de moment, oricum ceva s.a întamplat. Pad Thai-ul de sambata se baza doar pe pui, nu mai continea creveti si nici tofu, iar taiteii erau al naibii de asemanatori cu fideaua. Desi mi-era foame si mi-am mancat portia rapid, am avut timp sa observ ca taiteii nu erau de orez si nici de celofan. Totusi, gustul era bun, poate si datorita setului de trei sosuri pentru asezonare, pe care îl puteti gasi în meniu.

Aripioarele umplute, o curiozitate care ma entuziasmase în urma cu cativa ani, erau acum altfel: mult mai „umflate”, dar umplutura era o tocatura mai putin fina si agreabila decat în vechea versiune.
Supa tom yum goong, pe care fiul sarbatoritului o astepta cu nerabdare, s-a dovedit a fi mai prost gatita decat versiunea de pe blogul meu, si decat ceea ce amicul meu gateste el însusi acasa la el. Nu avea lapte de cocos, iar asezonarea era cam „moale”.
În schimb, pentru ca nu au fost doar dezamagiri, frigaruile cu sos de alune (satay), phad med mamuang (pui cu alune caju) curry-ul verde de pui si curry-ul masaman de vita mi s-au parut foarte bune.

Au urmat deserturile. Sa nu ma întelegeti gresit, nu ma astept la mari deserturi în bucataria asiatica. Aici, noi europenii, îi batem la mare distanta, zic eu. Au însa deserturi usoare, cu multe fructe, care sunt agreabile. Am comandat orez lipicios cu mango si banane cu lapte de cocos. Erau deserturi pe care le-am mancat în Thailanda si pe care le-am gatit si eu în mai multe randuri. Impresia a fost din nou asa si asa. Mango era din cutie, iar textura fructului era mult mai moale decat mi-ar fi placut. În fine, în Romania nu ai mango la îndemana în fiecare zi si este mai sigur sa lucrezi cu o cutie de mango în sirop. Sta bine mersi 2 ani în camara si o desfaci doar cand ai nevoie.

Bananele au fost bunicele: rondele în mult lapte de cocos, dulce si aromat. Totusi, prefer în mod clar varianta de pe blogul meu, în care bananele au suprafata crocanta, iar aroma are un mic „je ne sais quoi” în plus, prin adausul de suc si coaja rasa de limeta, un truc inventat împreuna cu Costel Clipescu, într-o emisiune la Brava TV. Ce-i drept, este un pic mai mult de munca, dar rezultatul este absolut deosebit.

Preturile din meniul de la Siam sunt modice, mi s-au parut chiar mai mici decat la ultima mea vizita, în vechiul local. }n general sunt pe undeva pe la 25-35 lei, doar cateva ajungand pe la 45 lei (exista si un singur pret de 50 lei, pentru specialitatea bucatarului, o chestie interesanta care merita încercata, un peste gatit la “lumanare”; mai mult nu va spun, va las sa descoperiti singuri).

Am avut de data aceasta si îndrazneala, profitand de o perioada de acalmie datorata lipsei clientilor, sa solicit o scurta întalnire cu cei doi bucatari si am fost lasat, cu amabilitate, sa arunc o privire si prin bucatarie. Mica, dar curata, cu „mise en place”-ul facut, iar cei doi bucatari pareau sa se miste extrem de eficient în acel spatiu restrans. Un cuplu foarte simpatic, care deja o rupe usurel pe romaneste: el originar din Chiang Mai, al doilea oras al Thailandei, situat în nordul tarii, ea din îndragitul meu Bangkok.

Plini de zambet, ca toti thailandezii, bucurosi sa auda complimente despre mancarea gatita de ei. Criticile am preferat sa le pastrez, în acel moment, doar pentru mine. Nu vroiam sa stric în niciun fel atmosfera si nici sa le sterg zambetele de pe buze, mai ales ca prietenul meu si familia sa au fost o companie deosebita si ne-am simtit cu totii extraordinar.

Concluzie: mancarea: 3 puncte, serviciul: 4 puncte, atmosfera: 4 puncte, portii: 4 puncte, pret: 3 puncte, igiena: 4 puncte. Un total de 22 de puncte din 30 posibile. Nu este rau, dar nici nemaipomenit si cred ca reflecta corect impresia pe care mi-a lasat-o actualul Siam. Sunt însa convins ca restaurantul are un potential care îi permite sa obtina mai mult de atat pe viitor.

Tragand linie si încercand sa fiu cat mai obiectiv, am fost poate un pic dezamagit, dar în general pot sa spun ca restaurantul merita vizitat si ca m-am bucurat enorm ca a ramas “în piata”, cum se spune. Poate ca am devenit eu prea pretentios, poate ca ma dusesem acolo cu asteptari prea mari, poate ca nu mai reusesc sa vad lucrurile cu ochii clientului obisnuit si sunt „tarat” deja de o deformatie profesionala. Oricum, va recomand sa vizitati acest restaurant: serciviul este bun si rapid, atmosfera este interesanta, iar în bucatarie gatesc doi bucatari buni, veniti direct de la „sursa”. Şi apoi mancarea thailandeza este atat de buna, încat chiar si atunci cand dezamageste putin persoane dificile ca mine, este mai buna decat aproape orice altceva!

Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rau / mult prea scump
2 puncte: binisor / cam scump
3 puncte: mediu / pret ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neasteptat de ieftin