Incerc sa va prezint succint un alt sos-condiment, pe care l-am folosit adesea la gatit, in special in retetele preparate prin tehnica stir-fry. M-am gandit ca aceasta informare ar putea fi utila, dat fiind numarul de prieteni care m-au tot intrebat cum se foloseste.
Sosul de stridii este un lichid vascos, de culoare bruna, utilizat in mod frecvent in bucatariile sud-est asiatice, mai ales in cea chinezeasca (cea cantoneza, in special) si in cea filipineza. Este preparat din stridii, saramura, arome si conservanti. Nu are de loc gust de peste. Nu este de loc asemanator nici cu sosul de soia, si nici cu cel de peste; nu se pot substitui reciproc in retete.
Un sos de stridii veritabil, de buna calitate, se prepara condensand extract de stridii, obtinut prin fierberea stridiilor in apa, pana ce lichidul atinge o anumita viscozitate. Nu se adauga aditivi, nici macar sare, stridiile oferind tot ceea ce este necesar pentru aroma si savoare. Din pacate, aceasta metoda este scumpa si doar cativa fabricanti importanti si-o pot permite.
De cele mai multe ori, sosul de stridii este ingrosat cu amidon si are in componenta conservanti, caramel si alte ingrediente; extractul de stridii este in cantitate foarte mica. Exista si sosuri de stridii vegetariene, mult mai ieftine, preparate din ciuperci.
Sosul de stridii este capabil sa potenteze aromele si gusturile unei largi game de mancaruri, jucand rol de condiment. Amidonul de porumb ii da textura groasa si catifelata, iar caramelul contribuie la culoarea sa brun-inchisa. Odata deschis, sosul trebuie pastrat in frigider, unde poate rezista pana la un an.
Sosul de stridii se foloseste in cantitati mici, o lingura de sos de stridii fiind, in principiu, de ajuns pentru a imbunatati gustul a 4 portii de mancare.
Thailandezii au imprumutat de la chinezi (impreuna cu multe alte ingrediente) si sosul de stridii, pe care il folosesc in preparate stir-fry, alaturi de carne, legume, fructe de mare si taitei. Sosul de stridii produs in Thailanda este destul de diferit de cel produs in China: este mai putin sarat, are un gust de stridii mai pronuntat si contine mai putini aditivi si conservanti.
cel din imagine este cel mai bun pe care l-ai testat? eu nu sunt din bucuresti si as fi vrut sa incerc unul marca Lee Kum Kee de pe internet. poate ne dai sfaturi si care marci sunt mai bune 🙂
@Ioana: IL folosesc pe cel din fotografie fiindca se gaseste relativ usor. Avantajul fata de comanda pe internet este ca ies dinc asa, traversez pana la Mega Image si cumpar sosul in 5 minute. Lee Kum Kee are produse bune, iar marca Panda este una cel putin decenta. Din cate imi amintesc, cele doua sosuri sunt putin diferite, dar nu as putea sa spun ca unul este neaparat mai bun decat celalalt. Sfatul meu ar fi sa cumperi sosul care iti este cel mai la indemana; daca nu ai un supermarket mare in drum, apeleaza deci la Internet.
am revenit la inceputuri si am recitit articolele cu care foarte corect ai inceput blogul , fiind de baza , cele despre tripleta de aur brun a sosurilor – condiment : soia / peste / stridii .
personal , cel mai mult apreciez sosul de stridii , apoi cel de soia si cel de peste . dintre cele de soia cel mai mult imi place kecap manis apoi cel dark . cel mai des intilnit , cel light , nu prea imi place , dar totusi il folosesc mereu , desi nu ca dip .
m-am distrat (in sensul ca mi-a facut placere dar si m-am amuzat) citind comentariile lui marius-la sosurile de soia si peste-care uneori se lasa purtat de propriile cunostinte si devine prea”tehnic” si da multe detalii despre procese chimice , substante , compusi , formule . uneori sunt necesare si interesante dar cred ca asta face sa se piarda din farmecul bucatariei si al gatitului , cel putin pentru mine , prefer povestile detaliilor stiintifice sau macar o combinatie .
o descoperire pentru mine a fost garum , sosul de peste al romanilor despre care nu auzisem niciodata .
@cristi-j: Si eu prefer kecap manis (ca gust), dar la gatit este foarte bun si sosul de soia light. Cred ca nu este doar chestie de preferinta, ci si de modul in care sosurile se comporta la gatit, sau ca dip. Fiecare dintre ele are rostul sau.
Ce ai folosit tu nu este sos de stridii. Este un ingredient numit “Stir-fry oyster & spring onion sauce” si este preparat din sos de stridii, ceapa verde si alte ingrediente (cred ca sunt enumerate undeva, pe ambalaj). Fiind conceput pentru stir-fry, acest preparat nu trebuie expus prea mult timp caldurii. Daca l-ai folosit la sfarsitul gatitului, e OK. Cel mai bine il folosesti insa cand prepari un stir-fry si, bineinteles, si acolo se adauga la urma, regland asezonarea si consistenta finala.
L-am folosit chiar azi la prepararea unei mancaruri tailandeze. Dar ce am gasit eu nu arata ca in imagine, ci era un plic facut de blue dragon. Macarea rezultata e foarte buna insa nu stiu daca am procedat corect punandu-l spre sfarsit, cand mancarea era aproape gata. Are vreo importanta momentul in care e pus? Stiu ca pentru unele ingrediente conteaza cand sunt puse in mancare.