Şpaga culinara

De ieri ma obsedeaza o enigma. Vreau sa va supun analizei o fotografie ce reprezinta firma unei carciumi (sau poate restaurant, nu sunt sigur, caci am apucat doar sa vad prin usa deschisa o tejghea de bar, scaune si, parca, vreo 2-3 mese undeva, în spate). Îmi cer scuze pentru poza, nu este prea bine compusa, încadrata, luminata, expusa etc., dar am facut-o în goana masinii. Trebuie sa specific faptul ca nu conduceam eu si ca nu a fost depasita viteza legala (si nici calcata vreo alta regula a codului rutier).
Fara spaga - local bucurestean

Nu ma întrebati prin ce minune eram cu aparatul în mana si cu degetul pe declansator, tocmai pe strada Icoanei, exact în momentul în care treceam pe langa aceasta carciuma, caci nu va pot da un raspuns.
Marturisesc ca ma duceam la un restaurant, nu conteaza acum care, si nici nu stiam de existenta localului fotografiat. Poza asta m-a pus pe ganduri, pentru ca nu pot sa-mi explic motivul pentru care cineva a putut alege un asemenea nume. N-am dormit toata noaptea si mi-am stors creierii ca sa gasesc acest motiv. Am elaborat cateva variante care mi s-au parut posibile, dar nici una nu mi se pare mai probabila decat celelalte.

1. personalul, sau patronul, nu mai suporta sa tot primeasca spaga, si se revolta: „Mai lasati-ma naiba cu spaga voastra! Nu o vreau, ma-ntelegeti?“.

2. personalul carciumii a tot dat de înteles ca, fara spaga, nu se deranjeaza sa deserveasca onorata clientela; aceasta, oripilata, nu a mai trecut pragul carciumii, iar patronul, alarmat, a luat masuri, starpind asemenea apucaturi nemernice; acum vrea doar sa asigure clientii ca vechile naravuri nu se vor mai repeta: „Veniti, oameni buni, p-onoarea mea ca acum este fara spaga!“.

3. clientii, oripilati de cata spaga au tot cotizat, au venit pe furis, într-o noapte întunecoasa, si, la lumina lanternelor, au tras un strat de vopsea alba peste firma carciumii (oare, înainte se numea „Cu spaga”?), iar peste acest strat au încondeiat un protest vehement: „Fara spaga!“, uitand, în graba, sa încheie cu”!”. În acest caz ma mir ca nimeni nu a sesizat personalul carciumii ca li s-a schimbat numele peste noapte.

Citeste si articolul →   Tripoli din Liban

4. patronul, oripilat de cata spaga a dat organelor de control sanitar, financiar etc. a tinut sa afiseze, într-un mod original, protestul sau.

5. exista printre chelneri un psiholog care cunoaste tendinta lui homo betivus de a face exact contrariul a ceea ce este sfatuit, de unde îndemnul „fara spaga“, în speranta ca homo de care zisei mai sus, va proceda excat invers si va lasa acolo si ultima centima

6. patronul stie ca acest obicei se practica în alte carciumi, iar acest „fara spaga” este USP-ul sau (unic selling proposition), adica ceea ce-l diferentiaza de concurenta. Este ca si cum ar spune: „Mancarea poa’ sa fie vax, bautura vai de ea, serviciul oribil, dar, ie-te!, avem chestia asta: nu trebe’ sa ne dati spaga“.

7. patronul se crede genial si a vrut sa arate tuturor acest lucru: „E vreun nume de cîrciuma mai meserias ca al meu?

8. daca va uitati cu atentie, veti observa ca „fara” este scris mai mic si mai timid, ca si cum carciuma a nu a vrut cu adevarat sa fie lipsita de spaga; cu alte cuvinte, patronul s-a acoperit, caci daca vrei sa dai spaga, el nu se opune decat cu jumatate de gura, daca nu vrei sa dai, nu poti sa-i scoti ochii omului si sa-l acuzi de vreo intentie, doar a scris clar acolo, pe firma, ca e „fara” si nu „cu”.

9. aparatul meu foto a avut o vedenie si nimic din toate acestea nu este adevarat.

10. am primit o spaga de la patron ca sa fac reclama localului.

Citeste si articolul →   La München, Ana are bere (1)

Va invit sa votati varianta care vi se pare mai aproape de adevar, sau sa propuneti una (sau mai multe) personala. Haideti, va rog, sunt sigur ca împreuna o vom scoate la capat!


9 comentarii pe “Şpaga culinara

  1. ophelia1983 spune:

    Funny! oricum, mie una intotdeauna mi s-a parut impropriu sa spui ca dai spaga unui ospatar!!! Ii dai bacsis sau tips, nu SPAGA! ( asta o dai functionarilor )…. 🙂
    cat despre numele localului….cred ca varianta 7 ( posibil ca patronul sa fi fost in tineretile lui ospatar )..

    • Radu Popovici spune:

      @ophelia: Nu ati trait ca adult inainte de 1989. Se dadea spaga si la ospatari, ca sa-ti vanda carne, pepsi etc. , din stocurile restaurantului. Sau, daca erai sindicalist si erai in concediu, undeva unde era meniu fix, ii dadeai spaga ca sa-ti “scape” mai multa carne in farfurie, sau ca sa-ti dea un desert in plus. 😀

  2. Ada spune:

    Varianta 3 o exclud din start pentru ca ar insemna sa fim de acord ca romanii dau dovada de spirit si/sau initiativa civic/civica. Varianta nr.4 pare credibila, in conditiile in care micii patroni sunt, de-a dreptul, sufocati de numarul mare de institutii de control ai caror angajati umbla in haite organizate si se comporta ca niste talhari la drumul mare. Ar putea fi o combinatie nefericita intre nr. 4 si nr.7. 🙂

  3. andra spune:

    Am si eu o varianta. Cred ca, din cauza crizei, cei de la caciuma sunt dispusi sa renunte si la spaga, doar-doar isi pastreaza clientii.

  4. Ducky spune:

    Am eu o varianta! Daca ai bagat de seama, locanta se afla vizavi de Spitalul Cantacuzino. Dupa cum din pacate stim cu totii, medicii nu se prea deranjeaza sa te trateze daca nu le oferi o “atentie delicata”, popular numita spaga. Dar medicii pot sa aiba si ei zile proaste, cind nici nu curge, nici nu pica. Iar patronul crismei cu pricina o fi vrut sa sublinieze ca preturile lui sunt atit de mici, incit pina si un medic fara noroc (in ziua cu pricina) si le poate permite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.