Şpaga culinara

De ieri ma obsedeaza o enigma. Vreau sa va supun analizei o fotografie ce reprezinta firma unei carciumi (sau poate restaurant, nu sunt sigur, caci am apucat doar sa vad prin usa deschisa o tejghea de bar, scaune si, parca, vreo 2-3 mese undeva, în spate). Îmi cer scuze pentru poza, nu este prea bine compusa, încadrata, luminata, expusa etc., dar am facut-o în goana masinii. Trebuie sa specific faptul ca nu conduceam eu si ca nu a fost depasita viteza legala (si nici calcata vreo alta regula a codului rutier).


Nu ma întrebati prin ce minune eram cu aparatul în mana si cu degetul pe declansator, tocmai pe strada Icoanei, exact în momentul în care treceam pe langa aceasta carciuma, caci nu va pot da un raspuns.
Marturisesc ca ma duceam la un restaurant, nu conteaza acum care, si nici nu stiam de existenta localului fotografiat. Poza asta m-a pus pe ganduri, pentru ca nu pot sa-mi explic motivul pentru care cineva a putut alege un asemenea nume. N-am dormit toata noaptea si mi-am stors creierii ca sa gasesc acest motiv. Am elaborat cateva variante care mi s-au parut posibile, dar nici una nu mi se pare mai probabila decat celelalte.

1. personalul, sau patronul, nu mai suporta sa tot primeasca spaga, si se revolta: „Mai lasati-ma naiba cu spaga voastra! Nu o vreau, ma-ntelegeti?“.

2. personalul carciumii a tot dat de înteles ca, fara spaga, nu se deranjeaza sa deserveasca onorata clientela; aceasta, oripilata, nu a mai trecut pragul carciumii, iar patronul, alarmat, a luat masuri, starpind asemenea apucaturi nemernice; acum vrea doar sa asigure clientii ca vechile naravuri nu se vor mai repeta: „Veniti, oameni buni, p-onoarea mea ca acum este fara spaga!“.

3. clientii, oripilati de cata spaga au tot cotizat, au venit pe furis, într-o noapte întunecoasa, si, la lumina lanternelor, au tras un strat de vopsea alba peste firma carciumii (oare, înainte se numea „Cu spaga”?), iar peste acest strat au încondeiat un protest vehement: „Fara spaga!“, uitand, în graba, sa încheie cu”!”. În acest caz ma mir ca nimeni nu a sesizat personalul carciumii ca li s-a schimbat numele peste noapte.

4. patronul, oripilat de cata spaga a dat organelor de control sanitar, financiar etc. a tinut sa afiseze, într-un mod original, protestul sau.

5. exista printre chelneri un psiholog care cunoaste tendinta lui homo betivus de a face exact contrariul a ceea ce este sfatuit, de unde îndemnul „fara spaga“, în speranta ca homo de care zisei mai sus, va proceda excat invers si va lasa acolo si ultima centima

6. patronul stie ca acest obicei se practica în alte carciumi, iar acest „fara spaga” este USP-ul sau (unic selling proposition), adica ceea ce-l diferentiaza de concurenta. Este ca si cum ar spune: „Mancarea poa’ sa fie vax, bautura vai de ea, serviciul oribil, dar, ie-te!, avem chestia asta: nu trebe’ sa ne dati spaga“.

7. patronul se crede genial si a vrut sa arate tuturor acest lucru: „E vreun nume de cîrciuma mai meserias ca al meu?”

8. daca va uitati cu atentie, veti observa ca „fara” este scris mai mic si mai timid, ca si cum carciuma a nu a vrut cu adevarat sa fie lipsita de spaga; cu alte cuvinte, patronul s-a acoperit, caci daca vrei sa dai spaga, el nu se opune decat cu jumatate de gura, daca nu vrei sa dai, nu poti sa-i scoti ochii omului si sa-l acuzi de vreo intentie, doar a scris clar acolo, pe firma, ca e „fara” si nu „cu”.

9. aparatul meu foto a avut o vedenie si nimic din toate acestea nu este adevarat.

10. am primit o spaga de la patron ca sa fac reclama localului.

Va invit sa votati varianta care vi se pare mai aproape de adevar, sau sa propuneti una (sau mai multe) personala. Haideti, va rog, sunt sigur ca împreuna o vom scoate la capat!