De ieri mă obsedează o enigmă. Vreau să vă supun analizei o fotografie ce reprezintă firma unei cârciumi (sau poate restaurant, nu sunt sigur, căci am apucat doar să văd prin uşa deschisă o tejghea de bar, scaune şi, parcă, vreo 2-3 mese undeva, în spate). Îmi cer scuze pentru poză, nu este prea bine compusă, încadrată, luminată, expusă etc., dar am făcut-o în goana maşinii. Trebuie să specific faptul că nu conduceam eu şi că nu a fost depăşită viteza legală (şi nici călcată vreo altă regulă a codului rutier).
Fara spaga - local bucurestean

Nu mă întrebaţi prin ce minune eram cu aparatul în mână şi cu degetul pe declanşator, tocmai pe strada Icoanei, exact în momentul în care treceam pe lângă această cârciumă, căci nu vă pot da un răspuns.
Mărturisesc că mă duceam la un restaurant, nu contează acum care, şi nici nu ştiam de existenţa localului fotografiat. Poza asta m-a pus pe gânduri, pentru că nu pot să-mi explic motivul pentru care cineva a putut alege un asemenea nume. N-am dormit toată noaptea şi mi-am stors creierii ca să găsesc acest motiv. Am elaborat câteva variante care mi s-au părut posibile, dar nici una nu mi se pare mai probabilă decât celelalte.

1. personalul, sau patronul, nu mai suportă să tot primească şpagă, şi se revoltă: „Mai lăsaţi-mă naiba cu şpaga voastră! Nu o vreau, mă-nţelegeţi?„.

2. personalul cârciumii a tot dat de înţeles că, fără şpagă, nu se deranjează să deservească onorata clientelă; aceasta, oripilată, nu a mai trecut pragul cârciumii, iar patronul, alarmat, a luat măsuri, stârpind asemenea apucături nemernice; acum vrea doar să asigure clienţii că vechile năravuri nu se vor mai repeta: „Veniţi, oameni buni, p-onoarea mea că acum este fără şpagă!„.

3. clienţii, oripilaţi de câtă şpagă au tot cotizat, au venit pe furiş, într-o noapte întunecoasă, şi, la lumina lanternelor, au tras un strat de vopsea albă peste firma cârciumii (oare, înainte se numea „Cu şpagă”?), iar peste acest strat au încondeiat un protest vehement: „Fără şpagă!„, uitând, în grabă, să încheie cu”!”. În acest caz mă mir că nimeni nu a sesizat personalul cârciumii că li s-a schimbat numele peste noapte.

4. patronul, oripilat de câtă şpagă a dat organelor de control sanitar, financiar etc. a ţinut să afişeze, într-un mod original, protestul său.

5. există printre chelneri un psiholog care cunoaşte tendinţa lui homo beţivus de a face exact contrariul a ceea ce este sfătuit, de unde îndemnul „fără şpagă„, în speranţa că homo de care zisei mai sus, va proceda excat invers şi va lăsa acolo şi ultima centimă

6. patronul ştie că acest obicei se practică în alte cârciumi, iar acest „fără şpagă” este USP-ul său (unic selling proposition), adică ceea ce-l diferenţiază de concurenţă. Este ca şi cum ar spune: „Mâncarea poa’ să fie vax, băutura vai de ea, serviciul oribil, dar, ie-te!, avem chestia asta: nu trebe’ să ne daţi şpagă„.

7. patronul se crede genial şi a vrut să arate tuturor acest lucru: „E vreun nume de cîrciumă mai meseriaş ca al meu?

8. dacă vă uitaţi cu atenţie, veţi observa că „fără” este scris mai mic şi mai timid, ca şi cum cârciuma a nu a vrut cu adevărat să fie lipsită de şpagă; cu alte cuvinte, patronul s-a acoperit, căci dacă vrei să dai şpagă, el nu se opune decât cu jumătate de gură, dacă nu vrei să dai, nu poţi să-i scoţi ochii omului şi să-l acuzi de vreo intenţie, doar a scris clar acolo, pe firmă, că e „fără” şi nu „cu”.

9. aparatul meu foto a avut o vedenie şi nimic din toate acestea nu este adevărat.

10. am primit o şpagă de la patron ca să fac reclamă localului.

Vă invit să votaţi varianta care vi se pare mai aproape de adevăr, sau să propuneţi una (sau mai multe) personală. Haideţi, vă rog, sunt sigur că împreună o vom scoate la capăt!