In aceasta reteta, la prepararea sosului pesto se folosesc migdale, in loc de seminte de pin, care dau o aroma mai puternica. Eu folosesc paste fabricate de Barilla; sunt un pic mai scumpe decat cele romanesti, dar diferenta de pret este justificata de o calitate net superioara. Acel nr.5, determina grosimea lor; 5 este dimensiunea mea preferata, dar puteti folosi, la fel de bine, si 7, sau orice alta dimensiune va convine.
Bucatarie: italiana
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 15 minute
Timp de gatit: 15 minute
Ingrediente:
320 g spaghete nr. 5
500 g rosii coapte
4 catei de usturoi, curatati si tocati grosier
12 frunze mari, de busuioc, rupte bucatele + o cantitate pentru servit
100 g branza Pecorino (sau Parmesan), rasa + o cantitate pentru servit
30 g fulgi de migdale
sare
piper negru, proaspat macinat
ulei de masline
cateva frunze intregi de busuioc, pentru ornat
Instructiuni:
Se piseaza intr-o piua usturoiul cu migdale, busuioc si putin ulei de masline pana se obtine o pasta. Se poate folosi un blender in loc de piua.
Se transfera pesto-ul intr-un castron, se adauga putin ulei si branza rasa. Se amesteca bine.
Se decojesc rosiile, se indeparteaza semintele si se toaca grosier. Se amesteca cu pesto-ul obtinut mai sus si se lasa sa se odihneasca pana ce se gatesc pastele.
Se fierb spaghetele in multa apa sarata, se scurg cat sunt “al dente” si se rastoarna peste sosul din castron. Se amesteca bine si se servesc ornate cu frunze de busuioc si branza rasa.
Buna ziua, Eu l-am preparat în perioada iernii cu frunze de busuioc congelate.
@Martin: Bine si asa decat deloc. Cred insa ca este mai bine sa-l preparati vara, cu busuioc proaspat, si sa-l conservati pentru iarna.
In urma cu mult timp secredea despre usturoi ca, starnind pofte carnale nu poate fi consumat de catre calugari (se spune despre calugarii tibetani ca nu aveau voie sa intre in manastire daca consumau usturoi). Cat despre miros, nu este o piedica in calea pasiunii daca ambii parteneri consuma usturoi 😀 . Oricum ar fi, sa ne bucuram cat mai putem de acest condiment (?) despre care tot mai multe publicatii online spun ca a ajuns sa fie amenintat cu pieirea de catre diabolicul “Codex Alimentarius”.
Reteta potrivita pentru a incheia frumos o zi buna. Iar proprietatile afrodisiace atat ale usturoiului cat si ale busuiocului pot promite o seara minunata 😉
@Virgiliu: Asta daca elimini proprietatile “antiafrodisiace” ale mirosului de usturoi din respiratie. 🙂
Am fost de curand in Sicilia si acum ma uit cu alti ochi la reteta asta 😉 Pe cand o reteta video de arancine?
@Mihai: Pana la arancine, arunca o privire aici.
Nu stiam ca pesto se poate face atat de simplu in casa! Cu siguranta am sa incerc si eu reteta.
@Claudia: Se face usor si este mult mai gustos si mai aromat decat cel din magazin. In plus, iti ofera si satisfactia lucrului facut cu propriile maini. 🙂
Cu siguranta reusiti ….:)
Super site, super retete. Imi place foarte mult ca se adreseaza oamenilor obisnuiti (ca mine). De cand am descoperit site-ul am inceput sa-mi incerc norocul tot mai des in bucatarie, iar cu reteta de mai sus am dat gata anumiti membrii ai familiei :).Felicitari si la mai multe retete!
@Razvan: Multumesc si ma bucur ca imi ating scopul: acela de a starni mai intai curiozitatea, iar apoi pasiunea pentru gatit.
Trebuie sa recunosc ca nu sufeream deloc sosul pesto, in nici o forma de-a sa, pina acum vreun an. Dupa care, incetul cu incetul, am inceput sa-l descopar.
Acum, de fiecare data cind facem paste, imi pun cel putin o lingurita (depinde si de tipul de paste preparat).
Adevarat, bucataria italiana este nemaipomenita!
Eu dupa atatia ani, m-am dat doar la bucataria de aici…asta este, imi place foarte mult!! Dar duc dorul si de cate ceva romaneste, o sarmaluta, un mic…
Prima oara in Italia si sa nu mananci bine…pacat !
Complimente si pentru toate informatiile interesante care le dai pe site ,referitoare la alte bucatarii.
@nicoleta: Te invidiez ca locuiesti intr-o tara care este una dintre “marile puteri” culinare ale lumii. Eu am ajuns o singura data in Italia, la Roma, si nu pot sa spun ca a fost o experienta culinara deosebita. De, ca in marile orase de peste tot…
Nici eu nu cunosc chiar toate variantele de pesto regionale ..ca sa spun asa. Curand, cautand pe net reteta de pesto alla siciliana cu ricotta , am dat de aceasi reteta ca a ta , in care spunea cum se numeste.
Pesto alla Corleonese… nu am auzit dar este posibil. Nu cunosc pe nimeni care sta prin acele parti ..asa poate ma lamurea. Chiar daca locuiesc de ani de zile in Italia , nu am avut ocazie ..inca ..sa vizitez Sicilia. Am auzit ca este foarte frumoasa , daca ai ocazie merita sa o vezi.
Bun pesto alla siciliana . Din cate imi aduc aminte , varianta ta se numeste pesto alla Trapanese. Sigur cunosti si varianta cu ricotta, rosii, seminte pin , busuioc, usturoi, parmigiano..un deliciu! 🙂
Ciao!
@nicoleta: Nu stiam ca se numeste alla Trapanese. Exista si un pesto alla Corleonese? Interesant cu pesto-urile este ca se prepara in multe variante, si este mare pacat ca nu am timp sa le aprofundez pe toate. Mi-ar placea sa stau cateva luni in Sicilia, mi se pare fabuloasa.
S-a salvat! Cam greu, insa, cu pecorino, eu nu am gasit pana acum. Ne salveaza parmezanul 🙂
@Ada: Eu am gasit pecorino la Cora – Pantelimon. Partea proasta la noi este ca acum il gasesti, iar peste doua zile nu mai este si poate sa dispara chiar cateva saptamani pana apare din nou.