Suan yong chor

Stiti deja, sau daca nu stiti ma repet: sunt fascinat de sosurile si pastele pe baza de ardei iuti. Acesta este unul dintre motivele pentru care bucatariile din Asia de Sud-Est mi se par minunat de interesante.
Scurta incursiune in bucatariile malaeziana si indoneziana facuta in aceste ultime saptamani a inceput sa ma introduca in universul sambalurilor, condimente foarte diverse, toate pe baza de ardei iuti.
Chiar ma intreb ce si cum mancau malaezienii si indonezienii pana sa apara pe la ei ardeii iuti; acum sunt atat de atotprezenti, incat localnicii mai curand par ca ar putea trai fara apa decat fara iubitii lor ardei.
Suan yong chor
Am avut sansa sa dau peste o noua reteta de sos de ardei iuti, descoperita in cartea “Penang Heritage Food”, despre care v-am povestit zilele trecute. Marturisesc ca, in dorinta de a compara mai multe surse, am cautat aceasta reteta si pe Internet, ca si in celelalte carti de bucatarie indoneziana si malaeziana pe care le am; inutil, insa. Nu am mai gasit niciun alt autor mentionand acest sos.
Poate condimentul este folosit exclusiv regional, sau poate a cazut in uitare, “resuscitat” fiind de catre Ong Jin Teong, autorul cartii mai sus mentionate.

Revenind la reteta cu pricina, ingredientele principale sunt otetul de orez (eu am folosit un orez brun, maturat, fabricat la Chinkiang, in China), ardeii iuti (am folosit ardei asiatici de tip bird’s eye) si usturoiul. Suan yong chor a aparut sub influenta bucatariei regionale chinezesti din Fujian, adusa in Penang de chinezii vorbitori ai dialectului hokkien. Una dintre caracteristicile acestei culturi culinare este chiar prepararea de sosuri-condiment din ardei iuti, cu diferite adausuri ca usturoi, hasme, otet si ceapa verde.

Citeste si articolul →   Spaghete cu ansoa si ardei

Suan yong chor insoteste gustarile formate din alimente prajite, carne si legume, sau din fructe de mare gatite in aburi (in specal crabi), si se serveste la tarabele care prepara mancarea stradala, in insula Penang. De asemenea, suan yong chor este alaturat unor preparate cu vermicelli de orez prajiti, ca mee hoon si bee hoon.
Eu am incercat sosul cu pachetele de primavara si a fost excelent. Foarte iute (eu nu am scos semintele ardeilor si nici nu i-am curatat de nervuri – vezi mai jos, la Note), cu accente dulci-acrisoare si cu aroma de usturoi.

Ong Jin Teong afirma ca suan yong chor era in copilaria sa cel mai comun condiment inainte de aparitia sosurilor picante imbuteliate. Inclin sa-l cred, caci se prepara foarte simplu si foloseste ingrediente comune, usor de gasit sau de substituit pana si la noi, adica este si foarte ieftin, cel putin pentru localnici.

Malaezienii prepara acest sos in cantitati mai mari si il pastreaza in borcane sau sticle. Ingredientele din componenta sosului sunt toate buni conservanti, asa ca sosul rezista foarte bine si fara refrigerare. Iata un motiv in plus pentru popularitatea sa intr-o epoca in care frigiderele erau foarte rare si scumpe.

Bucatarie: malaeziana
Dificultate: usor
Cantitate: cca. 350 g
Timp de preparare: 15 minute
Timp de gatit: 5

Ingrediente:
250 g ardei iuti rosii, tocati
50 g usturoi, tocati
50 ml otet de orez
90 g zahar de palmier
5 g sare
120 ml apa, sau cata aveti nevoie

Instructiuni
:
Se piseaza intr-o piua (sau se proceseaza cu un blender) ardeii si usturoiul cu sare. Se lucreaza pana ce se obtine o pasta fina. Se adauga otetul si se amesteca bine.

Citeste si articolul →   Salata de andive cu somon afumat

Se transfera mixtura intr-o craticioara, la foc mediu, si se mijoteaza (fierbe molcom) timp de 5 minute. Se adauga zaharul, se ia craticioara de pe foc si se amesteca pana ce zaharul se dizolva. Se gusta sosul si se regleaza savoarea finala adaugand, daca simtiti nevoia, sare, zahar sau otet.
Se regleaza consistenta sosului cu apa.

Note:
Daca doriti un sos mai putin iute, indepartati semintele si nervurile interioare ale ardeilor iuti.

Malaezienii folosesc mai des decat otetul sucul de calamansi (Citrofortunella microcarpa), sau calamondin, numit si portocala chinezeasca. In ciuda aparentei (fructul seamana bine cu o portocala sau mandarina), sucul este acru.
Cand se foloseste suc de calamansi, sosul nu se mai gateste. Puteti face o incercare si cu suc de limeta in loc de otet.


9 comentarii pe “Suan yong chor

  1. Laura Pricop spune:

    Daca am inteles eu bine din alte retete si zaharul de palmier poate fi inlocuit cu zahar brun inseamna ca reteta asta chiar se poate face usor. Am tot ce-mi trebuie pentru ea.
    Ma tenteaza foarte tare multe dintre retetele asiatice mai ales fiindca sunt gatite cu o multime de ingrediente pe care nu le stiu si care ma fac curioasa. In plus mi-a placut mereu ce am mincat pe la restaurantele chinezesti de la noi.
    Ma bucur ca pot incerca acest sos. Este rar cind am la indemina toate ingredientele unei astfel de retete. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Laura: Ai inteles bine: poti folosi zahar brun.
      Si ai dreptate, din pacate. Unele dintre retetele mele, dintre cele asiatice, nu sunt la indemana multora din cauza ingredientelor. Eu am noroc ca Bucurestiul este, cat de cat, mai bine aprovizionat si ca am ocazia sa mai primesc ingrediente din strainatate.

  2. cristi-j spune:

    Dupa cum stii, „cuvintele” chinezesti au multe intelesuri si nu e usor, mai ales pentru un necunoscator, sa descifreze si sa aleaga intelesul corect si potrivit contextului.
    Nu am reusit sa-mi dau seama de intelesul potrivit pentru „suan” in acest caz (intelesul principal e „a numara”, „a calcula”) dar „yong” e „fermenta” iar „chor”e „bucati mici” deci yong chor e „tocatura fermentata”.

    Nu stiu de ce nu se intalneste denumirea si in alte parti, pot fi mai multe motive pentru asta si probabil tot din carte iti vei putea da seama.
    Un lucru e sigur insa. Pot sa-ti spun din ce-am vazut in tarile din zona ca doar denumirea a disparut, sosul nu e disparut si nici regional, se gaseste peste tot.
    In Malaezia si Singapore, Hokkien e grupul cel mai numeros de chinezi.
    La tarabele, standurile, mancatoriile, restaurantele chinezesti se gasesc, spre deosebire de cele indo-malay-indiene unde sunt sambaluri, fie ardei iuti verzi feliati in otet, fie ardei feliati in sos de soia fie sos de ardei iuti. Nu stiu cum il numesc in chineza dar de cele mai multe ori e numit chinese chili sauce sau doar chili sauce, uneori chinese sambal sau e numit dupa mancarea cu care e servit.
    Diferenta fata de sambal (desi seamana cu un sambal oelek) e ca e mai lichid, mai apos, mai acru, o culoare portocalie. Usturoiul nu e mereu prezent dar pot aparea alte ingrediente. Difera si in functie de cine-l face dar si de mancarea langa care e servit.
    Apare in Popiah, Hokkien Mee, la supe si taitei de toate felurile, chinezilor le place sa condimenteze supele, taiteii si terciurile de orez (congee) cu ceva acru si (nu foarte) iute.

    In privinta calamansi, e posibil sa fie exact invers de cum spui tu. Peste tot unde le-am intalnit erau verzi si mici de marimea unor nuci deci aparenta nu e deloc ca seamana bine cu portocalele (doar daca ar fi lasate sa se coaca si ar fi de vreo 4 ori mai mari … hahaha). Dar sucul nu e chiar acru, e mai dulce ca la limeta si ceva mai aromat.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Amanuntele despre calamansi, referitoare la acrimea sucului, provin din carea cu pricina si se refera, probabil, la faptul ca sunt mai acre decat portocalele si mandarinele. Sunt mici, intr-adevar, dar seamana ca forma si culoare, cand sunt coapte, cu portocalele. Autorul nu a specificat daca varianta alternativa de reteta foloseste calamansi copt sau verde.
      Poate ca exprimarea mea nu a fost precisa, dar si tu ai interpretat-o oarecum „extremist”… adica asa cum iti este felul. 🙂

      Probabil ca denumirea chinezeasca a sosului este una foarte putin folosita, caci nu apare in nicio cautare pe Internet. Am re-incercat si azi-dimineata, inainte de a posta retete. Nu pare nici a fi la obiect, caci este vorba deloc despre „bucatele fermentate”. Cine stie cum a fi ajuns sa fie adoptata… Imi aduce aminte de „prajiturile” noastre, care numai prajite nu sunt.

      In ce priveste sosul propriu-zis, seamana cu un sambal, si probabil ca nici nu avea cum sa fie altfel, din moment ce bucataria care il foloseste a absorbit si influente malay.
      Oricum, este un sos foarte simplu, usor de preparat, si gustos.

      • cristi-j spune:

        Imi pare rau ca gandesti asa. Eu nu as spune extrem as spune corect. Daca cineva care n-a vazut-auzit de calamansi (asa cum sunt ele folosite de obicei – verzi si mici) le vede pe raftul supermarket-ului sigur n-o sa zica „Uite niste portocale!” hahaha

        Cum nu e la obiect? Cum nu e vorba de „bucatele fermentate” ? N-o lua chiar ad-literam. „Chor” se traduce prin tocat, asa cum sunt ardeii iar „yong” se refera la partea acida data de otet sau suc de limeta, e o tocatura acrisoara.
        Fata de alte denumiri chinezesti, mai ales cele de mancaruri, asta e foarte clara si la obiect … hahaha . Doar ca e ciudat cum de nu apare nicaieri.

        • Radu Popovici spune:

          @cristi-j: Da, a sunat mai bine in mintea mea decat pusa pe hartie. Poate ca mai aproape de ce gandesc ar fi: extremist = strictete extrema, gasire de noduri in papura aproape cu orice pret, chiar si acolo unde, de fapt, nu exista, faptul de a te lega de fiecare cuvant si de a intoarce pe toate fetele fiecare nuanta. Uneori este nostim, folositor si interesant, alteori, mai rar, obositor si enervant.

          Tot nu vad unde este fermentarea; iar fermentat nu inseamna acrisor. Dar nu are nicio importanta, chinezii stiu mai bine de ce au ales denumirea aceasta. Sau nu stiu nici ei, dar tot nu are nicio importanta, din moment ce exista. 🙂

          • cristi-j spune:

            Mi-ai repetat-o de suficiente ori incat sa inteleg in cele din urma. Asa o fi. O sa iau masuri. Nu-mi place sa fiu nostim, folositor si interesant.

            Nu vorbesc chineza. Si chiar daca as vorbi-o, e o limba complicata, cu multe accente, tonuri, nuante si subtilitati. Deci nu ma simt in stare sa argumentez despre intelesul termenilor si traduceri din chineza in romana. Sigur imi scapa nuante importante. Poate nu e fermentat, poate e pe cale sa fermenteze, sau poate altceva.
            Nici la chimie nu ma pricep. Totusi parca otetul are legatura cu fermentatia. Si fermentatia se foloseste si la muraturi. Otet cu zahar si cu ardei iuti, sunt sanse sa iasa o pasta „murata” care are ceva legatura cu fermentatia.
            Asta ca sa vezi ca nu doar eu ma leg de fiecare cuvant si le intorc pe toate fetele.
            Si de fapt ce rost are, sunt lucruri mai importante, de exemplu e black friday, trebuie sa mai cumparam tot felul de obiecte de care nu avem nevoie… hahaha

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.