Sub semnul lui Ganesha

Haveli, restaurant indian
Str. Episcopul Radu nr. 3, Bucuresti

Restaurantele indiene sunt o incontestabilă pată de culoare în peisajul restaurantelor bucureştene. Întâmpinate cu reticenţă de localnici (comentarii de genul: „Săracii, ăştia mor de foame la ei acasă, ce să mâncăm noi de la ei, că n-au de niciunele?!” nu sunt nici acum rare), misterioase datorită aromelor ciudate, exotice din cauza patronilor şi personalului cu pielea mai tuciurie, au reuşit să se impună şi să-şi facă o clientelă, mai ales din rândul expaţilor şi al românilor pasionaţi de bucătăria asiatică.
 
Nu mai fusesem niciodată la Haveli, comandasem doar mâncare de la ei, căci oferă şi serviciul de livrare la domiciliu. Experienţa a fost plăcută, comanda a fost livrată rapid şi gătită excelent. Păstrasem, deci, o amintire pozitivă, aşa că amicului meu, Dan, nu i-a fost greu să mă „corupă” şi să mă facă să mergem, dupa-amiaza pe la ora 17, să mâncăm ceva aromat şi condimentat. 

Când am ajuns noi, restaurantul era gol. Personalul este, în mare parte, pakistanez şi indian, dar toţi cei cu care am intrat în contact vorbesc româneşte. Este mai uşor decât la Karishma unde personalul este tot indian şi pakistanez, dar trebuie să te înţelegi cu ei în engleză. Chiar dacă vorbesc bine româneşte, patronii de la Haveli nu au fost ocoliţi de criză. Cu toate reducerile de preţuri între orele 13 şi 17, clienţii s-au împuţinat.

Este un pic de înţeles, căci restaurantul este relativ scump pentru buzunarul românului: toate felurile principale costa 32 de lei, orezurile bat pe la 12-13 lei, gustătile între 14 şi 30 lei, pâinea este 8 lei. 


Cu excepţia preţurilor, nu am însă decât cuvinte de laudă. Restaurantul arată foarte bine şi este decorat cu multă grijă. O statuie a lui Ganesha, elefantul-zeu al educaţiei, cunoaşterii, înţelepciunii şi artelor veghează asupra mesenilor; pe pereţi atârnă tablouri cu imagini mitologice, mesele sunt aranjate minuţios, tacâmurile, farfuriile, covoraşele, meniurile sunt de bună calitate. Mesele nu sunt înghesuite, aşa că ai parte de acea izolare care îţi oferă ocazia să nu vorbeşti în şoaptă dacă vrei să spui ceva ce nu este destinat decât interlocutorului. Ca atare, se poate veni cu prieteni, tovarăşi de afaceri, familie, iubită / iubit etc. 

Serviciul a fost foarte prompt, de noi ocupându-se o doamnă blondă, cu ochi albaştri, care ne vorbea cu accent străin. Cu patronul discuta bine-mersi pe limba lui, aşa că, aproape sigur, mă pot lăuda că am întâlnit o indiancă blondă, cu pielea foarte albă.

Am comandat miel, fiindcă de fiecare dată, în orice alt restaurant indian, am comandat pui. Deşi nu mă omor după carnea de miel, mi-am zis că o încercare trebuie să fac. Am luat, aşadar, miel Madras, gătit în sos de lapte de cocos, cu condimente, şi miel Kadai, în sos de roşii cu garam masala şi frunze de schinduf (kasoori methi). Bucătarul este excelent: carnea este fragedă, sosurile te fac să uiţi că eşti educat şi să vrei să lingi farfuriile, totul este foarte aromat şi delicios. Probabil cea mai bună carne de miel pe care am mâncat-o vreodată! 


Am însoţit felurile principale cu orez cu chimion (jeera), o salată acrişoară de ceapă roşie, un sos picant şi o raita (un sos de iaurt cu mentă) de culoare verde aprins. Am gustat şi paratha cu mentă, iar la sfârşit ne-am curăţat cerul gurii, încărcat de multele arome exotice, cu seminţe de fenicul (saunf) îmbrăcate în zahăr colorat. 

Nu exagerez dacă vă spun că mâncarea a fost excepţională. Calitatea ei mai îndulceşte amăreala preţului şi te face să rămâi cu plăcuta impresie că te afli într-un loc unde merită să revii. Nu m-am putut stăpâni, a câta oară oare?, să mă întreb de ce sunt atâtea cârciumi proaste şi scumpe pline de clienţi, în timp ce altele, care chiar au ceva de spus şi de oferit, rămân goale. Cred că nu este doar vina preţului, ci, mai ales, a marketingului. Cârciumile pline, fie ele bune sau proaste, fie scumpe sau ieftine, ştiu toate cum să creeze iluzia că oferta lor este mai bună. De fapt, adevărul nu contează, importantă este doar impresia pe care o are cumpărătorul.
 
În concluzie: mâncarea: 5 puncte, serviciul: 5 puncte, atmosferă: 5 puncte, porţii: 5 puncte, preţ: 2 puncte. 22 de puncte din 25 posibile. Practic, totul fără reproş, ba chiar demn de laudă, cu excepţia preţurilor.

Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rău / mult prea scump
2 puncte: binişor / cam scump
3 puncte: mediu / preţ ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neaşteptat de ieftin