Aceasta supa se prepara in nordul Italiei, unde, in mod traditional, era mancata cu precadere de muncitorii agricoli. Este o supa taraneasca, groasa, robusta si hranitoare, potrivita pentru zilele mai reci de toamna si de iarna.
Bucatarie:italiana
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 10 minute
Timp de gatit: 20 minute
Ingrediente:
2 linguri de unt
1 lingura de ulei de masline
1 ceapa mare, tocata marunt
2 catei de usturoi, tocati marunt
4 felii de bacon, taiate bucatele mici
100 g orez cu bob rotund
1-1,2 litri fond de pui (sau supa preparata din cubulete de concentrat)
350 g mazare congelata
50 g Parmesan ras
sare
piper negru, macinat
frunze proaspete de patrunjel, pentru ornat
Instructiuni:
Se incing 1 lingura de unt si uleiul intr-o cratita mare. Se adauga ceapa si se inabusa 5 minute, pana ce se inmoaie bine, dar fara sa se rumeneasca. La nevoie, se adauga 2-3 linguri de fond.
Se adauga apoi usturoiul si baconul si se continua inca 2 minute. Se amesteca frecvent, ca ingredientele sa nu se arda.
Se mareste flacara si se adauga orezul. Se amesteca 1-2 minute, ca boabele de orez sa se imbibe bine cu ulei si sa capete aroma de prajeala.
Se adauga apoi fondul si mazarea. Se sareaza si se pipereaza. Se da in clocot, se micsoreaza apoi flacara si se fierbe mixtura 10-15 minute, pana ce orezul este facut. Se regleaza consistenta supei adaugand putin fond (in varianta originala supa este destul de groasa, dar o puteti potrivi dupa preferinta).
Se adauga restul de unt si Parmesanul ras si se amesteca bine. Se presara cu patrunjel si se serveste imediat. Ca sa fie si mai satioasa, se poate servi cu felii de paine proaspata, cu coaja crocanta.
Minunat! Cred ca fiul meu va va multumi si va felicita prin mine pentru tot ce am invatat de aici si de la TV. Chiar daca eu nu sunt la inaltimea asteptarilor dvs, incerc sa ma perfectionez si veti ramane mereu o sursa de informatie corecta si interesanta si de inspiratie pentru mine.
Felicitari!
@Elena Toma: De ce spuneti ca nu sunteti la inaltimea asteptarior mele? De unde stiti care-mi sunt asteptarile? Oricum, cel mai critic sunt cu mine insumi, pentru ca de la mine mi-as dori sa astept cele mai multe satisfactii. Ceilalti colegi intr-ale bucatariei, cum sunteti si dvs., au si ei punctele lor forte: unii sunt priceputi la deserturi, altii la bucatarie romaneasca, altii pun muraturi minunate (acestea sunt doar cateva dintre domeniile in care nu ma consider priceput). Eu mi-am facut acest blog nu ca sa invat eu pe altii, ci ca sa invat de la toti cei dispusi sa dialogheze cu mine… Invatam unii de la altii, altfel aceasta modalitate de comunicare nu ar avea rost.