Nu ca acum ar fi cazul… am vrut doar sa clarific relatia mea cu usturoiul.
Adausul de masline din aceasta reteta da adancime gustului si vine cu un plus de culoare. Servita cu paine prajita, care sa ofere un contrast de texturi, aceasta supa matasoasa este delicioasa si satioasa. Poza este facuta in graba, aproape pe genunchi, deci nu arata cine stie ce. Gustul si aroma sunt insa la inaltime.
Bucatarie: franceza
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 5 minute
Timp de gatit: 45 minute
Ingrediente:
4 capatani de usturoi, taiate in jumatate pe orizontala, necuratate de coji
circa 100 ml ulei de masline
3-4 linguri de faina
1 litru fond de legume, de pui sau apa
sare
piper alb, macinat
cateva fire de cimbru proaspat
150 g masline Kalamata, curatate de samburi si tocate
1/2 legatura de patrunjel proaspat, tocat marunt
Instructiuni:
Se incinge cuptorul la 180 °C. Se toarna uleiul intr-o tava de copt. Se asaza in ulei, pe sectiune, cele 8 jumatati de capatana de usturoi. Se arunca in ulei cateva fire de cimbru.
Se transfera tava in cuptor si se coace usturoiul 15 minute, sau pana ce se rumeneste frumos pe sectiuni. Daca usturoiul este corect facut, coaja sa se ridica foarte usor tragand de ea in sus, ca o palarie, lasand in tava jumatatile de catei de usturoi fragede, rumenite si parfumate. Se desprinde usturoiul de tava cu grija, folosind lama unu cutid ascutit, in cazul in care s-a lipit.
Se transfera usturoiul intr-o oala mare.
Se strecoara uleiul si se pun deoparte circa 3 linguri. Restul se toarna peste cateii de usturoi. Se adauga faina, sare si piper alb si se sfarama usturoiul, folosind un zdrobitor de cartofi. Se amesteca bine ingredientele pana ce se obtine o pasta cat mai omogena, de culoare aurie.
Aceasta omogenitate este obligatorie, caci ea va da consistenta supei; daca pasta nu este omogena, veti obtine o supa subtire si fainoasa. Aveti grija sa nu ardeti acest “rantas”, caci va strica gustul supei.
Se aprinde ochiul aragazului si se gateste aceasta pasta la foc mic, timp de 1 minut. Se adauga fondul fierbinte si se amesteca. Se adauga in oala restul de fire de cimbru si se fierbe foarte molcom timp de 25 de minute. Se indeparteaza cimbrul. Se gusta si se potriveste de sare si piper.
Se serveste supa fierbinte, presarata cu masline tocate si cu frunze de patrunjel, stropita cu uleiul infuzat cu cimbru si usturoi, pus deoparte la paragraful anterior, alaturi de 1 felie de paine prajita.
Am degustat aceasta supa la un eveniment care s-a desfasurat chiar la Guxt. Nu ma omor cu usturoiul, dar supa a fost dementiala.
@Florin: Ai fost in locul potrivit, la supa potrivita. 🙂
Te asteptam sa revii la GUXT.
Radu, te felicit pe tine pentru alegerea acestei retete si ma bat pe umar pe mine cu recunostinta pentru ca am fost harnica 😛 si inspirata sa o fac. Nu doar buna, ci foarte buna, pana si carcotasul culinar al casei care nu mananca decat 2 feluri se supa de cand il stiu, a gustat si cerut sa manance portie intreaga. Eveniment.
Nu stiam cum sa le bag sub nas, mai repede, felul 2 ca sa nu le vina ideea sa mai ceara si sa nu mai am ce poza :))))
Am gasit eu si cum s-o inveselesc 😉 Multumesc!
@Didi: Bucatarie clasica franceza. Bunicii nostri gateau asa ceva in mod regulat. Din pacate, multe lucruri s-au pierdut odata cu ei.
Poate strabunicii. In Oltenia nu exista pe vremea bunicilor acest preparat. Depinde cred de zona. Sau poate in mediile burgheze de pe vremea lor, bucataria romaneasca fiind si de influenta franceza.
@Didi: Eu ma refeream la bucataria urbana instarita; am crezut ca este subinteles acest lucru, dar mai bine il specific. Bunicii unora, care aveau o oarecare lejeritate financiara, obisnuiau sa manance cam in acest fel. Este si chestie de varsta, a mea si a ta. Bunicii mei ar fi avut astazi 110 ani. Probabil ca in cazul tau varsta asta ar fi avut-o strabunicii. 🙂
Am supa pe foc, este aproape gata, dar este alba ca bechamelul. A ta e foarte galbena. Usturoiul s-a copt ok, la baza era rumeior. Cred ca trebuia rantasul sa il las mai mult, dar mi-a fost frica. S-ar fi facut maroniu, nu galben. Poate e de la uleiul meu chior. Astept sa o gust cu masline. Cred ca e nebunie de buna. 🙂
@Didi: Nu-ti fa probleme, o sa-ti iasa bine. Rantasul meu a fost blond mai inchis, foarte probabil.
Suna interesant si arata minunat ! Abia astept s-o prepar. 🙂
@Ina: Spor si pofta buna! 🙂
Completare: poza e foarte ok. Arata matasoasa, armonioasa si apetisanta.
Slabiciunile mele: usturoiul si bucataria franceza.
Cand vei face prima prajitura cu usturoi, eu voi fi prima care o s-o gatesc. 🙂
@Didi: Hmm… nu ma provoca. 🙂