Va propun o reteta robusta, rustica si satioasa. Alegeti, cu grija, ingrediente proaspete si de buna calitate, ca sa obtineti maximul ca gust si aroma. Este o reteta simpla, se prepara rapid si este, in plus, foarte aromata si gustoasa. Extrem de potrivita pentru o masa incropita rapid pentru familie sau prieteni.
Servita alaturi de o salata verde, formeaza o masa completa si echilibrata nutritional.
Bucatarie: italiana
Dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 15 minute
Timp de gatit: 10 minute
Ingrediente:
160 g tagliatelle proaspete
250 g creveti cruzi, decorticati
1 lingura de ulei de masline extra virgin
2 catei de usturoi, tocati marunt
1/4 lingurita de fulgi de ardei iute uscat
1 ceapa mica, tocata
1/3 cana cu vin alb
1/2 cutie de rosii (circa 120 g), tocate
1 lingurita de unt
cateva frunze de busuioc proaspat, tocat
sare
piper negru, proaspat macinat
salata verde, pentru servit (optional)
vin alb, sec si rece (Chardonnay sau Riesling)
Instructiuni:
Se fierb pastele in apa sarata, conform indicatiilor de pe ambalaj. Se scurg bine.
Intre timp se incinge 1/2 lingura de ulei la foc mediu, intr-o tigaie mare. Se asezoneaza crevetii cu sare si piper si se adauga in tigaie, impreuna cu usturoi si ardei iute. Se prajesc pana ce se fac roz-portocalii. Se scot din tigaie si se pastreaza la cald.
Se adauga restul de ulei in tigaie. Dupa ce se incinge se adauga ceapa, se sareaza ca sa lase apa, si se gateste 2 minute, la foc mediu. Se toarna vinul in tigaie si se amesteca, racaind toate reziduurile caramelizate de pe fundul tigaii. Se mijoteaza lichidul (fierbere molcoma la foc mic), pana ce se reduce la jumatate.
Se adauga rosiile, untul si crevetii. Se amesteca 1 minut, pana ce crevetii sunt calzi.
Se adauga pastele si se amesteca pana ce sunt acoperite uniform cu sosul de rosii. Se ia tigaia de pe foc, se adauga busuioc si se amesteca. Se serveste preparatul imediat, alaturi de o salata verde usoara (probabil italienii nu ar servi astfel pastele, dar este un adaus nutritiv bine venit pentru cei preocupati de o masa sanatoasa si echilibrata) si de un vin alb, sec si rece.
Sfaturi:
Nu adaugati ulei in apa in care fierbeti pastele (unii o fac, ca precautie pentru ca acestea sa nu se lipeasca!). Daca le fierbeti clocotit, miscarea apei este de ajuns ca sa impiedice lipirea pastelor. In plus, uleiul va unge pastele, iar sosul nu va mai putea adera la ele, caci va aluneca. Rezultatul este ca veti simti in gura mai mult gust de ulei decat de sos.
Nu exagerati cu sosul. Acesta nu trebuie sa balteasca in farfurie, ci doar sa unga pastele si crevetii.
Decogelati crevetii lent, in frigider, peste noapte. O decongelare rapida va afecta textura carnii lor delicate. Va recomand cozile de creveti congelati de la Mega Image, 26 lei/punga de 500 g. Din tot ce am incercat aici am gasit cel mai bun raport pret/calitate.
Excelenta reteta, tare imi place. Radu la ce preparate pregatesti departe de mine de a te cataloga taran in gusturi si cu retete robuste 🙂 dar asta e parerea mea. Si eu prefer crevetii intregi desi sunt mai greu de consumat.
@Sylvia: Poate suntem amandoi tarani? 🙂
Imi place mult reteta. Este foarte simpla si foarte pe gustul meu desi cred ca o sa plusez putin la cantitatea de usturoi. 🙂
@Laura: O sa acoperi putin din gustul crevetilor, dar procedeaza dupa cum iti dicteaza constiinta. 🙂 Si mie imi place mult usturoiul.
Asa e. La o portie revin cam 6 bucati. Daca ar fi de 26-30, vin cam 8. Eu folosesc 26-30 pentru ca am observat ca clientii se bucura mai mult de numar decît de marime.
Crevetii mari sunt mai scumpi pe unitatea de greutate, pentru ca necesita timp mai lung de îngrijire. Sa nu crezi ca crevetii sunt salbatici. Cei decapitati sunt de crescatorie. Ei se cresc preponderent în India, Vietnam, Indonezia, China. Însa crevetii dulci (cei de sashimi) provin din mari reci. Nu stiu daca acolo sunt crescuti sau pescuiti.
@Marius: Da, stiam ca sunt de crescatorie. Am mancat creveti “salbatici” in Asia. Intr-un sat plutiotor din Cambodgie, ii pescuiau chiar in fata noastra.
Înseamna ca cutiile de 500g contin creveti din clasa 21-25.
Ma refer la crevetii decapitati.
@Marius: Asta este bine. Cum ziceam, avem si lighioane mai mari, dar ustura rau la pret. Crevetii astia despre care vorbeam anterior (aia de 21-25) sunt, din cate pot eu sa-mi dau seama, cei mai convenabili ca raport pret-calitate.
La creveti nu stiu ce reprezinta marimea. Presupun ca dimensiunile sunt date de numarul de cozi pe unitatea de greutate. Probabil, numarul de lighioane pe livra. Nu am stat sa socotesc, însa o cutie de 1,8Kg (cca 4lb.) are 110 creveti de 26-30, sau vreo 90 la marimea 21-25. Oricum, cu cît numerele sunt mai mici, cu atît crevetii sunt mai mari.
@marius: Ce avem noi sunt ambalaje care la 500 g contin vreo 24-26 de creveti, fara capete. Nu stiu daca lighioanele tale au sau nu si capete, asa ca nu pot face o comparatie.
Nu e nevoie sa lasi toata crusta pe creveti, ci doar înotatoarea de la coada. Aceea bilobata. Pentru estetica, eventual, împreuna cu ultimul segment al crustei. În felul acesta eviti si mînjeala de la masa, si ai si garantia ca iese ceva din ei si în sos.
Crevetii de marimile 21-25 si 26-30 sunt gata cam în doua minute. Nu e nevoie sa se patrunda, ci doar sa se coloreze. În stadiul acesta, ei devin turgescenti, numai buni de muscat. Ne putem orienta si dupa forma pe care o iau la sotat. Cînd sunt înca în stadiul de virgula, îi putem scoate. Nu e nevoie sa asteptam pîna se fac colacei.
Înca un sfat practic despre scoicile mici si mijlocii (vongole, hamaguri, shijimi etc.)
Scoicile înghetate nu e nevoie sa le dezghetam. Le putem adauga în tigaie asa înghetate (de regula, dupa rumenirea usturoiului). Adaugam vin din belsug si punem repede capacul sa se înabuse. Cînd s-au deschis, sunt gata.
Insist pe înabusirea în vin (eventual suc de lamîie) deoarece mediul acid face ca o parte din mineralele din carapace sa se dizolve în sos, ceea ce fortifica preparatul… si corpul consumatorului.
@Marius: Crevetii sunt mai gustosi cu gatiti cu toata carapacea, fara cap. De cele mai multe ori pastrez coditele, ca sa-i pot manui, uneori chiar pentru estetica.
Dimensiunile date de tine sunt in milimetri? Pe la noi se gasesc greu creveti, si sunt doar in 2-3 dimensiuni. ma rog, mie mi se pare de ajuns. Sunt multumit si cu atat. Avem si shrimps (mai mici de 5 cm) si prawns si am vazut si jumbo, dar acestia din urma sunt extrem de scumpi.
Ai dreptate cu stadiile de sotare. Cei care se fac virgula sunt crocanti si un pic transparenti in centru, foarte suculenti. Cei care se fac ineluse sunt opaci, fragezi dar fara “muscatura”. imi plac in ambele variante.
reteta aceasta pare facuta exact pentru mine. Simpla si promitator de gustoasa. 🙂
@simina: Sper sa fii si tu o bucatareasa promitatoare si sa incerci reteta. 🙂
imi place reteta si am s-o incerc.Am gasit niste creveti congelati in cutii de 250g, king;s prawns, la 12,4 sau 12,8 lei cutia la Kaufland.buni si marisori.cred ca sunt de dimensiunea astora care ii folosesti.
@pansy: Pretul este bun, cu conditia sa nu aiba si capatele in cutiile acelea.
Oh, se pot curata inainte de ai pune in mancare, ca sa eviti manjeala de care vorbesti 😛
Sa stii ca eu am renuntat sa mai gatesc crevetii in mancare sau in supa/apa… ii pun in cuptor intregi, doar fara picioare, picurati cu putin ulei de masline si ii las la rascopt – sunt superbi, nu se supragatesc si isi pastreaza toata suculenta si gustul, recomand cu caldura aceasta technica. Dupa ce sunt gata ii poti adauga la mancarea gata facuta, inca o data evitand supragatirea
@FlyingRoo: Interesanta tehnica ta, dar am cateva intrebari. Cat timp ii lasi la rascopt? Cum apreciezi punctul de rascoacere? De ce trebuie rascopti si nu doar copti? 🙂 In ce priveste prajitul, aburitul si fiertul, nu este deloc greu sa gatesti crevetii in orice fel posibil, iar supra-gatirea se poate evita extrem d eusor: cand isi schimba culoarea sunt gata.
Intr-adevat, copti la cuptor se pot curata inainte de a fi ousi in mancare. Sunt gatiti in cochilie, dar nu vin in contact cu sosul. Totusi, ma intreb daca nu se isca un plus de gust atunci cand cochilia vine in contact cu sosul. Pana la urma si manjeala are hazul ei. Suptul acelor cochilii este delicios, doar ca trebuie sa fii singur cand o faci, caci este agomotos si cam dizgratios. Te simti ca un porcusor. 🙂
Poti accentua mirosul de creveti daca le lasi coditele, si daca renunti la vin si folosesti în loc brandy, cu care îi flambezi în tigaie deîndata ce se rumeneste usturoiul (atentie la gene!). Coditele vor arde nitel, completînd aroma*.
De asemeni, la sotare, poti folosi untdelemn în loc de ulei de masline. Untdelemnul e mai permisiv cu untul.
Poti înlocui chiar si untul cu smîntîna dulce, adaugata mai spre final. Poti astfel aduce culoarea sosului la culoarea crevetilor. Lipsa contrastului de culoare te face sa crezi ca si sosul are acelasi gust cu cel al crevetilor. Pentru o nota mai “folclorica”, poti de asemeni dubla cantitatea de usturoi la sotare.
—————
* si la crab se poate folosi brandy. Un brandy ieftin e OK.
@Marius: Sa stii ca ai dreptate. Am observat si eu ca daca gatesc crevetii cu cochilie cu tot, sunt mai gustosi. Te umpli de sos din cap pana in picioare, consumi o gramada de servetele, cand termini masa esti manjit pe fata si pe maini, dar gustul este nemaipomenit. La fel, ideea cu flambarea nu este de lepadat, da un gust deosebit. 🙂
Se poate folosi si vermut in loc de vin, dar fara sa-l flambezi, caci nu are indeajuns de mult alcool.
Am fost mai potolit cu usturoiul, ca sa nu clonez o alta reteta de pe blog, tot cu creveti si sos de rosii, dar cu mult usturoi, de asemenea cu vermut, dar fara unt si paste.
Sa nu uitam ca Italia are jdemii de zone culinare, nu se gateste in Sicilia cum se gateste in Trieste de exemplu, si nu se gateste in sud cum se gateste in nord. Asa ca e o chestie de gust. Plus, romanii nu sunt obisnuiti cu gustul pregnant de peste asa cum le place anumitor italieni, la noi se prefera ca acest gust sa fie mai estompat.
@FlyingRoo: Este adevarat ce spui tu. Sunt convins ca amicul meu Mario a vorbit din punctul de vedere al bucatarului format in Italia, in restaurant. In satele sau oraselele in care oamenii se ocupa si cu pescuitul, crevetii sunt un ingredient normal, nu o ciudatenie ca la noi. De aceea zic eu ca reteta mea este una de casa, chiar rustica, desi are creveti.
Am vazut la tv o reteta a unui bucatar italian care are cateva restaurante in SUA, in loc de creveti a introdus in sosul de rosii bucati felurite de peste, printre care si calcan si cand a fost gata si arata fix ca o tocana, a rasturnat-o peste un pat urias de spaghete. El spunea ca se intoarce la bucataria rustica pt ca s-a saturat de fitze, sosul l-a facut cu ceapa si usturoi tocate foarte grosier, vin, mult ardei iute si piure de rosii proaspete. Am gatit si eu reteta si mi s-a parut delicioasa, chiar si fara calcan 🙁 de aceea cred ca reteta propusa de tine e tocmai pe gustul meu 🙂
@Ada: Si eu sunt cam taran in gusturi si am fost mereu asa, nu fiindca m-am saturat de fitze. Nu le-am practicat niciodata. Imi plac retetele robuste si cu gust si aroma pregnante. Nu ca as dispretui, din cand in cand, si o chestie mai finutza si mai delicata, dar genul meu de retete sunt cele mai putin sofisticate. 🙂
au iesit super bune!!! am folosit busuioc congelat… recomand dish-ul acesta!
@mitinita: Cand le-ai facut, soro? 🙂 Asa repede? Ei, sa va fie de bine! Sunt bucuros ca v-au placut. Ce fel de rosii ai folosit? A fost gustul sosului prea puternic?
azi nu functionez prea bine…de aceea probleme cu exprimarea si cu logica…salata trebuie sa fie bine scursa de apa,uscata,ca sa adere dressingul…nu stiu cum dar cumva am facut eu legatura
@mitinita; Da, trebuie bine scursa si centrifugata, sau chiar tamponata cu prosopul, altfel se dilueaza dressing-ul. 🙂
buna ideea cu peste!!! chiar nu m-am gandit ca ar fi posibil!Bune sfaturile,nici eu nu pun ulei,dar nu m-am gandit ca nu s-ar adera sosul.Logic,la fel cu salata nu? fac cu scoici,ca mi s-a facut pofta!!!si se dezgheata mai repede…
@mitinita: La ce te referi cand spui “la fel cu salata”? Aproape toate sosurile de salata contin si ulei. Sau te referi la altceva?
pentru gustul nostru eu zic ca e buna!!!am niste calamari si scoici,pot sa le folosesc oare in locul crevetilor?
@mitinita: In principiu da, chiar si bucati de file de peste. 🙂
Radu, eu vorbesc italiana, cam ruginit e drept dar o vorbesc, te pot ajuta in aceasta privinta.
Cand e vorba de fructe de mare ei prefera sa foloseasca intradevar vegetale simple, doar putin gatite. mai mult “ofilite”, si ca “sos” doar apa care se scurge de pe paste sau un polonic mic pus peste si amestecat cu totul – cel putin asa imi spun atat fratele meu care locuieste jumatate din timp acolo si prietena mea care e de 15 ani acolo, casatorita cu un italian. Cred ca in reteta ta merg foarte bine rosii crude, taiate in 4 iar in privinta la fumetto cred ca acum si in Ro se gaseste clam juice imbuteliat sau poate chiar cateva picaturi de fish sauce intr-o ceasca de fond vegetal – ambele ar accentua gustul de peste asa cum propune el
@FlyingRoo: Posibil. Voi incerca si varianta asta, mai ales ca eu pot foarte bine sa fac un fumet chiar din cochiliile de creveti. Totusi, eu zic sa incerci si vaianta mea, o sa vezi ca gustul este foarte bine echilibrat. Sau cel putin asa mi s-a parut mie. Cum spuneam, probabil ca rosiile mele, din cutie, nu au atata gust ca rosiile San Marzano, sau alte varietati italiene. 🙂
Mai exista o varianta de gamberi fritti in padella, tot cu sos de rosii, si este exceptionala, nu incetezi sa te lingi pe degete. Astea sunt chiar retete de la ei, adica nu am luat eu vreo reteta si am inlocuit carnea de porc cu creveti. Eu as zice ca este un stil de a gati mai rustic si mai rapid, care are farmecul lui.
Reteta asta e perfecta acum in prag de postul Pastelui – cu creveti se poate consuma cand e dezlegare la peste si cand e post “normal” se prepara foarte bine si cu ciupercute bunute in loc de creveti… ma rog, pastele sa fie din cele fara ou.
Ar fi fost frumos sa fi atasat si reteta de paste proaspete, sunt mai bune cele facute in casa si nu e mare filozofie… da’ poate ca o iau iar inainte si tu deja ai pregatit ceva despre asta in curand 🙂
@FlyingRoo: Tocmai ma “cearta” pe FB un amic, bucatar italian, care-mi spune ca sosul de rosii este prea tare pentru creveti. Omul stie ce voirbeste, caci italienii sunt maestri la prepararea pastelor. Totusi, poate ca rosiile mele din cutie nu erau atat de gustoase, caci nu mi s-a parut ca sosul acopera gustul crevetilor.
El propune o “salsa rosa”, preparat cu rosii cherry si “fumetto di pesce”, adica supa de peste. I-am zis ca reteta mea este o varianta de casa, nu una de restaurant. Nu prea vad gospodinele noastre gatind cu fumet de peste. 🙂
Mare pacat ca nu stiu italiana ca lumea, caci nu-i pot transmite exact ceea ce vreau sa spun. 🙁