Templul aromelor

Templul Soarelui – restaurant chinezesc
Bucuresti, Str. Dimitrie Onciul nr. 17

Cunosc restaurantul „Templul Soarelui”, cel de pe strada Dimitrie Onciul, înca dinainte de a se înfiinta, daca pot sa zic asa. Într-o perioada, acum  4-5 ani, am avut biroul într-o cladire chiar pe aceeasi strada si am fost martorul începutului. Am vazut cand a fost renovata cladirea, cand au fost aduse si montate decoratiunile, cand a fost ridicata poarta cu firma etc. Din pacate, m-am mutat în alt loc înainte ca restaurantul sa fie deschis.
Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Lucrul acesta nu m-a împiedicat sa vin mananc acolo din cand în cand; cred ca, în total, am calcat acest restaurant de vreo 10 ori. Niciodata însa de cand am blog. Ultima mea vizita avusese loc în mai 2008. Trecuse deci un an…

Între timp, primisem vesti nu tocmai bune de la amicii care mai calcasera pe acolo:
– mancarea este cand excelenta, cand prost gatita.
– serviciul cam scartaie
– preturile s-au marit
–  localul începe sa se degradeze încet-încet: tenculaia crapa, meniurile sunt murdare si zdrentuite, covorasele de bambus sunt desirate
Ma si gandeam cu tristete ca un alt restaurant asiatic se duce de rapa, deci premizele vizitei mele nu au fost tocmai fericite. Ma asteptam la ceea ce poate fi mai rau.
Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Desi mergeam la Templu Soarelui, afara era înnorat si statea sa ploua (de fapt a si plouat un pic mai tarziu). Atmosfera era cam mohorata: afara, la poarta, doi chelneri pandeau strada, semn ca vremurile cand restaurantele erau luate cu asalt sunt departe. La terasa, erau totusi 3 mese ocupate, deci restaurantul avea si ceva clienti, nu ca atatea alte locuri decente si cu mancare buna, dar cu marketing deficitar.

Am remarcat imediat ca situatia s-a îndreptat în ultimele luni si nu am regretat deloc aceasta ultima vizita. Ce-i drept, tencuiala avea mici nereguli, observabile doar daca le cautai cu atentie, dar meniurile, covorasele, tacamurile si, ceea ce este mai important, mancarea si serviciul au fost demne de lauda.
Pui indragostit / Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Am comandat cateva noutati pentru mine, mi-am zis ca este o ocazie sa-mi largesc universul; oricum, meniul este destul de bogat si mai am înca destule feluri de încercat. Am luat urmatoarele: pui în castel, salata de pui, bunicul calugarului, pui îndragostit, orez cu curry, orez Sichuan, orez cu creveti, bere, gin tonic, apa. 
Pui in castel / Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Nu va speriati, nu am mancat singur atata mancare, eram trei persoane la masa. Dupa cum observati, denumirile mancarurilor sunt deosebite, tipic restaurantelor asiatice. Unele sunt comice, altele ciudate, dat toate au calitatea de a intriga. Lamuririle pe care le capeti din partea personalului nu sunt prea clare si nici super-profesionale, dar te lumineaza cat de cat. Nici macar nu vreau sa va dau indicatii asupra ingredientelor si a modului cum sunt gatite aceste retete cu nume atat de ciudate. Vreau sa va las placerea de a le descoperi singuri.
Salata de puil / Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Puteti însa privi fotografiile; am fost criticat ca, desi am poze frumoase, dau pozele cam mici, asa ca îmi fac „mea culpa” si le dau mai mari, ca sa puteti aprecia modul în care sunt prezentate. 
Bunicul calugarului / Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Mancarea a fost excelenta: gust echilibrat, textura potrivita, temperatura optima, pline de aroma. Serviciul a fost si el rapid si plin de bunavointa; cum am spus deja, nu foarte profesionist, se vede ca personalul este nou si neinstruit, dar plin de amabilitate si de bune intentii.
3 feluri de orez / Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Mi-am lamurit si enigma mancarii a carei calitate fluctueaza: sunt doi bucatari. Ambii foarte tineri, ambii din provincia Sichuan, dar fiecare are stilul sau; unul dintre ei gateste cu mult ulei, cu carne mai grasa etc. Se pare ca, pana acum cateva luni, bucatarul bun avea o echipa de chelneri mai neglijenti, iar cel mai putin bun era în tura cu o echipa foarte buna.
Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Acum, mare parte din personal este nou-angajata, iar noii-veniti se descurca cel putin acceptabil. Pot sa spun cu mana pe inima ca am  nimerit o tura buna: bucatar bun, echipa buna. Vreau ca în viitor sa cercetez si tura cealalta, ca sa stiu cu adevarat cum stau lucrurile. Din cate am vazut de data aceasta, restaurantul merita. Mancare buna, portii mari, serviciu atent, preturi ok (7-8 RON orezul, 11 RON orezul cu creveti, 23-25 RON felul principal din pui, oaie si porc, 35 RON cel de vita, peste, fructe de mare), atmosfera buna, decoratiuni chinezesti, adica un piculet cam prea colorate pentru gustul european, dar de buna calitate.
 
În concluzie: mancarea: 5 puncte, serviciul: 4 puncte, atmosfera: 4 puncte, portii: 5 puncte, pret: 3 puncte. 21 de puncte din 25 posibile, adica neasteptat de bine pentru un loc unde ma dusesem, initial, cam cu inima îndoita.
 
Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rau / mult prea scump
2 puncte: binisor / cam scump
3 puncte: mediu / pret ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neasteptat de ieftin


5 comentarii pe “Templul aromelor

  1. Bmc spune:

    Referitor la nan jing eu m-am lovit de imposibilitatea angajatilor de a-mi explica ideea de remiza. Totusi spun ca nu ar reprezenta bacsis desi neoficial recunosc ca o parte din bani (una mica) ar ajunge si in buzunarul lor. Legislativ bazandu-ma pe legea comertului este ilegal plasata. Mai mult mi-au aplicat remiza si pt pachetul de tigari. Sunt simpatici in gafe, iar politica dusa de patron/actionari demna de taxat de catre autoritatile noastre. Si daca nu o fac… Macar in stilul clasic romanesc sa profite de cva mese de protocol ce ar putea determina schimbarea modului de taxare :)) recomand tuturor sa-i terorizeze pe seama acestei gafe ce umbreste bucataria chinezeasca, care in acest local este la limita. Va doresc pofta mare!

  2. tony spune:

    Pozele sunt excelente si mi se face foame privindu-le. M-ai convins sa fa si eu o vizita la Templul Soarelui. Sper sa prind tura cea buna 😉

    • Radu Popovici spune:

      @tony: Am un aparat bun, nu am nici un merit. Din pacate, cei care au adus mancarea nu prea si-au pus problema aspectului. Dupa cum observi, mancarurile cele mai colorate au fost puse pe farfurii foarte ornamentae, astfelca efectul coloristic se pierde intr-o adevarata harmalaie de nuante. Pacat, niste farfurii simple, albe, ar fi fost mult mai potrivite. Ei au pus mancarea in ce le-a cazut sub mana.
      Mi-ar placea ca acest aspect, al vizualului, al prezentarii si decorarii sa fie mai mult luat in seama.

  3. Ada spune:

    Restaurantele chinezesti au ceva probleme legate de curatenie, poate si pentru asta au inceput sa fie mai putin frecventate in ultimii ani. Ultima mea experienta trista a fost la Nan Jing, acum cateva luni. Nu mai calcasem pe acolo de pe la sfarsitul anilor 90 dar nu ma asteptam la asa un dezastru. Mancare proasta, sosul iute era mai amar ca pelinul, portii mici, orez ieftin si prost dar scump, cod in loc de salau, servirea execrabila, l-am recunoscut pe seful de sala de la sfarsitul anilor 80, cand, studenti fiind, cutreieram orasul la sfarsit de saptamana in incercarea de a gasi o masa libera undeva si ajungeam la Minerva, unde stateam la coada si cate o ora in holul hotelului, lista de vinuri sub orice critica, JP Chenet la un milion sticla si vinuri chiliene de doi-trei euro, la 60-70 RON, iar la capitolul vinuri romanesti, jale mare, ceva Jidvei, ceva Murfatlar si Beciul Domnesc, toate din gama cea mai ieftina, de subsol. Mai socant a fost sa gasim pe nota de plata remiza 10% adaugata la total (in buna traditie de dinainte de 89, cand, pe la restaurantele considerate de lux pe vremea aceea, se factura remiza pentru categoria I sau lux). Initial am crezut ca e vorba de bacsisul inclus in nota de plata, adica ceva nemaiintalnit pe meleagurile noastre, dar am primit o explicatie de-a dreptul naucitoare, cum ca patronul nu vrea sa ridice preturile in menu si a ales varianta cu remiza, ceva mai penibil nici ca am mai auzit. Am inteles ca printre preferatele tale este si bucataria indiana si poate ai auzit de noul restaurant indian care s-a deschis in Pipera-Tunari, daca ajungi sa-i treci pragul, astept impresii. Sotul meu mi-a spus ca e amenajat cu bun gust si miroase taaare bine dar mai multe amanunte nu a putut sa-mi dea din cauza ca nu a luat masa acolo, a intrat doar pentru cateva minute.

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Sunt de acord cu tine, chinezii nu exceleaza prin curatenie, dar in cazul de fata chiar nu am avut ce obiecta. La Templul Soarelui chiar era curat.
      In ce priveste bucataria indiana, foarte curand o sa postez un material despre Haveli, un foarte bun restaurant indian. In ce priveste noul restaurant din Pipera, vreau sa dau un drum pe acolo, dar nu stiu cum se face, niciodata nu mi-e in drum. Sper ca in zilkele urmatoare…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.