Templul aromelor

Templul Soarelui – restaurant chinezesc
Bucureşti, Str. Dimitrie Onciul nr. 17

Cunosc restaurantul „Templul Soarelui”, cel de pe strada Dimitrie Onciul, încă dinainte de a se înfiinţa, dacă pot să zic aşa. Într-o perioadă, acum  4-5 ani, am avut biroul într-o clădire chiar pe aceeaşi stradă şi am fost martorul începutului. Am văzut când a fost renovată clădirea, când au fost aduse şi montate decoraţiunile, când a fost ridicată poarta cu firmă etc. Din păcate, m-am mutat în alt loc înainte ca restaurantul să fie deschis.
Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Lucrul acesta nu m-a împiedicat să vin mănânc acolo din când în când; cred că, în total, am călcat acest restaurant de vreo 10 ori. Niciodată însă de când am blog. Ultima mea vizită avusese loc în mai 2008. Trecuse deci un an…

Între timp, primisem veşti nu tocmai bune de la amicii care mai călcaseră pe acolo:
– mâncarea este când excelentă, când prost gătită.
– serviciul cam scârţâie
– preţurile s-au mărit
–  localul începe să se degradeze încet-încet: tenculaia crapă, meniurile sunt murdare şi zdrenţuite, covoraşele de bambus sunt deşirate
Mă şi gândeam cu tristeţe că un alt restaurant asiatic se duce de râpă, deci premizele vizitei mele nu au fost tocmai fericite. Mă aşteptam la ceea ce poate fi mai rău.
Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Deşi mergeam la Templu Soarelui, afară era înnorat şi stătea să plouă (de fapt a şi plouat un pic mai târziu). Atmosfera era cam mohorâtă: afară, la poartă, doi chelneri pândeau strada, semn că vremurile când restaurantele erau luate cu asalt sunt departe. La terasă, erau totuşi 3 mese ocupate, deci restaurantul avea şi ceva clienţi, nu ca atâtea alte locuri decente şi cu mâncare bună, dar cu marketing deficitar.

Am remarcat imediat că situaţia s-a îndreptat în ultimele luni şi nu am regretat deloc această ultimă vizită. Ce-i drept, tencuiala avea mici nereguli, observabile doar dacă le căutai cu atenţie, dar meniurile, covoraşele, tacâmurile şi, ceea ce este mai important, mâncarea şi serviciul au fost demne de laudă.
Pui indragostit / Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Am comandat câteva noutăţi pentru mine, mi-am zis că este o ocazie să-mi lărgesc universul; oricum, meniul este destul de bogat şi mai am încă destule feluri de încercat. Am luat următoarele: pui în castel, salată de pui, bunicul călugărului, pui îndrăgostit, orez cu curry, orez Sichuan, orez cu creveţi, bere, gin tonic, apă. 
Pui in castel / Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Nu vă speriaţi, nu am mâncat singur atâta mâncare, eram trei persoane la masă. După cum observaţi, denumirile mâncărurilor sunt deosebite, tipic restaurantelor asiatice. Unele sunt comice, altele ciudate, dat toate au calitatea de a intriga. Lămuririle pe care le capeţi din partea personalului nu sunt prea clare şi nici super-profesionale, dar te luminează cât de cât. Nici măcar nu vreau să vă dau indicaţii asupra ingredientelor şi a modului cum sunt gătite aceste reţete cu nume atât de ciudate. Vreau să vă las plăcerea de a le descoperi singuri.
Salata de puil / Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Puteţi însă privi fotografiile; am fost criticat că, deşi am poze frumoase, dau pozele cam mici, aşa că îmi fac „mea culpa” şi le dau mai mari, ca să puteţi aprecia modul în care sunt prezentate. 
Bunicul calugarului / Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Mâncarea a fost excelentă: gust echilibrat, textura potrivită, temperatura optimă, pline de aromă. Serviciul a fost şi el rapid şi plin de bunăvoinţă; cum am spus deja, nu foarte profesionist, se vede că personalul este nou şi neinstruit, dar plin de amabilitate şi de bune intenţii.
3 feluri de orez / Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Mi-am lămurit şi enigma mâncării a cărei calitate fluctuează: sunt doi bucătari. Ambii foarte tineri, ambii din provincia Sichuan, dar fiecare are stilul său; unul dintre ei găteşte cu mult ulei, cu carne mai grasă etc. Se pare că, până acum câteva luni, bucătarul bun avea o echipă de chelneri mai neglijenţi, iar cel mai puţin bun era în tură cu o echipă foarte bună.
Templul Soarelui - restaurant chinezesc, Bucuresti
Acum, mare parte din personal este nou-angajată, iar noii-veniţi se descurcă cel puţin acceptabil. Pot să spun cu mâna pe inimă că am  nimerit o tură bună: bucătar bun, echipă bună. Vreau ca în viitor să cercetez şi tura cealaltă, ca să ştiu cu adevărat cum stau lucrurile. Din câte am văzut de data aceasta, restaurantul merită. Mâncare bună, porţii mari, serviciu atent, preţuri ok (7-8 RON orezul, 11 RON orezul cu creveţi, 23-25 RON felul principal din pui, oaie şi porc, 35 RON cel de vită, peşte, fructe de mare), atmosferă bună, decoraţiuni chinezeşti, adică un piculeţ cam prea colorate pentru gustul european, dar de bună calitate.
 
În concluzie: mâncarea: 5 puncte, serviciul: 4 puncte, atmosferă: 4 puncte, porţii: 5 puncte, preţ: 3 puncte. 21 de puncte din 25 posibile, adică neaşteptat de bine pentru un loc unde mă dusesem, iniţial, cam cu inima îndoită.
 
Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rău / mult prea scump
2 puncte: binişor / cam scump
3 puncte: mediu / preţ ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neaşteptat de ieftin


5 comentarii pe “Templul aromelor

  1. Bmc spune:

    Referitor la nan jing eu m-am lovit de imposibilitatea angajatilor de a-mi explica ideea de remiza. Totusi spun ca nu ar reprezenta bacsis desi neoficial recunosc ca o parte din bani (una mica) ar ajunge si in buzunarul lor. Legislativ bazandu-ma pe legea comertului este ilegal plasata. Mai mult mi-au aplicat remiza si pt pachetul de tigari. Sunt simpatici in gafe, iar politica dusa de patron/actionari demna de taxat de catre autoritatile noastre. Si daca nu o fac… Macar in stilul clasic romanesc sa profite de cva mese de protocol ce ar putea determina schimbarea modului de taxare :)) recomand tuturor sa-i terorizeze pe seama acestei gafe ce umbreste bucataria chinezeasca, care in acest local este la limita. Va doresc pofta mare!

  2. tony spune:

    Pozele sunt excelente si mi se face foame privindu-le. M-ai convins sa fa si eu o vizita la Templul Soarelui. Sper sa prind tura cea buna 😉

    • Radu Popovici spune:

      @tony: Am un aparat bun, nu am nici un merit. Din pacate, cei care au adus mancarea nu prea si-au pus problema aspectului. Dupa cum observi, mancarurile cele mai colorate au fost puse pe farfurii foarte ornamentae, astfelca efectul coloristic se pierde intr-o adevarata harmalaie de nuante. Pacat, niste farfurii simple, albe, ar fi fost mult mai potrivite. Ei au pus mancarea in ce le-a cazut sub mana.
      Mi-ar placea ca acest aspect, al vizualului, al prezentarii si decorarii sa fie mai mult luat in seama.

  3. Ada spune:

    Restaurantele chinezesti au ceva probleme legate de curatenie, poate si pentru asta au inceput sa fie mai putin frecventate in ultimii ani. Ultima mea experienta trista a fost la Nan Jing, acum cateva luni. Nu mai calcasem pe acolo de pe la sfarsitul anilor 90 dar nu ma asteptam la asa un dezastru. Mancare proasta, sosul iute era mai amar ca pelinul, portii mici, orez ieftin si prost dar scump, cod in loc de salau, servirea execrabila, l-am recunoscut pe seful de sala de la sfarsitul anilor 80, cand, studenti fiind, cutreieram orasul la sfarsit de saptamana in incercarea de a gasi o masa libera undeva si ajungeam la Minerva, unde stateam la coada si cate o ora in holul hotelului, lista de vinuri sub orice critica, JP Chenet la un milion sticla si vinuri chiliene de doi-trei euro, la 60-70 RON, iar la capitolul vinuri romanesti, jale mare, ceva Jidvei, ceva Murfatlar si Beciul Domnesc, toate din gama cea mai ieftina, de subsol. Mai socant a fost sa gasim pe nota de plata remiza 10% adaugata la total (in buna traditie de dinainte de 89, cand, pe la restaurantele considerate de lux pe vremea aceea, se factura remiza pentru categoria I sau lux). Initial am crezut ca e vorba de bacsisul inclus in nota de plata, adica ceva nemaiintalnit pe meleagurile noastre, dar am primit o explicatie de-a dreptul naucitoare, cum ca patronul nu vrea sa ridice preturile in menu si a ales varianta cu remiza, ceva mai penibil nici ca am mai auzit. Am inteles ca printre preferatele tale este si bucataria indiana si poate ai auzit de noul restaurant indian care s-a deschis in Pipera-Tunari, daca ajungi sa-i treci pragul, astept impresii. Sotul meu mi-a spus ca e amenajat cu bun gust si miroase taaare bine dar mai multe amanunte nu a putut sa-mi dea din cauza ca nu a luat masa acolo, a intrat doar pentru cateva minute.

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Sunt de acord cu tine, chinezii nu exceleaza prin curatenie, dar in cazul de fata chiar nu am avut ce obiecta. La Templul Soarelui chiar era curat.
      In ce priveste bucataria indiana, foarte curand o sa postez un material despre Haveli, un foarte bun restaurant indian. In ce priveste noul restaurant din Pipera, vreau sa dau un drum pe acolo, dar nu stiu cum se face, niciodata nu mi-e in drum. Sper ca in zilkele urmatoare…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.