Testul duzinii

Acum cateva zile, in (super)marketul de langa mine, mi s-a facut brusc pofta de niste crenvursti. Stiu, aveti dreptate, sunt o porcarie, dar, uneori, nu ma pot abtine. Incercarile mele de a ma abtine sunt zdruncinate si de faptul ca am mereu in frigider tot felul de paste si sosuri picante si condimentate; mai cad in capcana si folosesc crenvurstii ca „transporter” pentru aceste condimente. De fapt, v-ati prins ca mi se face pofta de ceva condimentat, nu de crenvursti; rezultatul este, insa, acela ca ma duc si cumpar crenvursti.

Cei despre care va vorbesc aratau OK, atat cat pot arata de bine niste crenvursti: subtirei, rozalii, proaspeti… si mai si miroseau bine (au astia niste chimicale care ar face si o capsuna sa miroasa a crenvurst).

Mi-am luat inima in dinti si i-am spus vanzatoarei: „Vreau o duzina de crenvursti, va rog!” Aceasta, o pustoaica de vreo 18 ani, a disparut rapid in magazie, de unde a revenit cu o ladita cu crenvursti si cu o punga mare, de plastic. A asezat punga pe cantar si a inceput sa puna crenvursti in ea: unu, doi, cinci, zece, douazeci, douazeci si cinci… nu se mai oprea.
Ce faceti domnisoara?” „Cum adica, mi-a raspuns ea, va servesc cu crenvursti!?” „O duzina are doar 12 bucati„, am protestat eu.
S-a schimbat la fata si a bufnit, trantind inapoi crenvurstii in ladita: „De unde sa stiu eu? Mie nu mi-a mai spus nimeni cuvinte din astea.” Mi-a cantarit 12 bucati si am plecat acasa.

Peste alte doua zile, eram in Cora si mi-a venit ideea sa fac si acolo testul cu duzina. M-am dus la vanzatoarea de la mezeluri, de data aceasta o femeie pe la 40 de ani, si i-am spus nonsalant: „Vreau o duzina de crenvursti, va rog!” „Imediat, domnu’!„, veni raspunsul. femeia a disparut si a revenit cu o ladita. A luat o punga si da-i si baga in ea. Se stransesera deja vreo 2 kg…
Cu tristete, i-am spus: „O duzina are doar 12 bucati.” „Pai, de ce? De unde?” Suparare mare pe vanzatoare, aproape ca statea sa planga. Mi s-a facut mila si am plecat fara crenvursti.

Pe urma, m-am tot intrebat. E destul de aiurea sa nu stii ce este aceea o duzina… dar de ce au adus amandoua vanzatoarele cate o lada? Care este legatura oculta dintre duzina si lada?
Raspunsul mi-a fost oferit a doua zi, tot la un supermarket, cand am auzit doi manipulanti strigand unul la celalalt: „Da-mi o duzina de beri!” Celalalt i-a aruncat o… ladita (de fapt, o cutie de carton cu 12 beri).

Deci, daca n-ai aflat la scoala, sau dintr-o carte, ce inseamna „duzina„, daca n-ai auzit de „douzaine„, sau „dozen„, atunci neaparat sti ca o „ladita” cu 12 beri inseamna duzina; prin extensie, orice ladita devine brusc duzina. In concluzie, fiti atenti ce comandati prin magazine, ca e groasa rau!


14 comentarii pe “Testul duzinii

  1. reverii spune:

    da, imi amintesc ca mi s-a intamplat si mie, la farmacie, nu de multa vreme. cred ca mai exista o explicatie, in afara ce cea cu berea, cel putin la fel de plauzibila: in vremuri… demult apuse (’80), cutiile cu chibrituri se vindeau la duzina, cred ca iti amintesti, ambalate frumos, la celofan… 🙂

  2. Radu Popovici spune:

    Este posibil, desi pustoaica de 18 ani nu cred ca stia de cutiile de chibrituri din anii ’80. Oricum ar fi, personalul din magazine este foarte prost platit si, ca urmare, este recrutat dintre persoane foarte slab pregatite: nepoliticoase, dezordonate, neinstruite, lipsite pana si de cunostintele de baza.
    Este normal sa nu poti obtine nici cea mai banala informatie despre produsele pe care le vand? Cum poti vinde ceva cu care esti complet paralel?

  3. reverii spune:

    la noi inca e bine, am inteles, din cate imi povestea o prietena mai familiara cu avionul bucuresti – washington decat cu propria-i casa, ca in state, factorul uman din supermarketuri e inca si mai slab pregatit. aflata in situatia de a cere o crema pe care o cumpara pentru mine, intreg personalul supermarketului o ajuta… dand din umeri. iata, ne aliniem la „valorile” americane…

  4. Radu Popovici spune:

    Eu unul incep sa urasc supermarketurile. Sunt prea… depersonalizate. Personalul este slab pregatit, iar oferta de produse este extinsa pe orizontala si, aproape de loc, pe verticala. Gasesti multe chestii, dar cu diversitate mica. As prefera sa merg in 3-4 magazine in loc de 1 supermarket, doar pentru a beneficia de o oferta diversificata si specializata.
    De pilda, daca vreau sa cumpar carne, vreau sa gasesc toate bucatile si sortimentele posibile, nu doar cateva. Ce folos ca supermarketul imi ofera, pe langa carne, paste, verdeturi, farfurii, fete de masa, cafea si conserve de fasole? Eu am nevoie de carne, de un anumit tip de carne…
    Mi-e dor de vechile magazine, atat de individualizate si de pline de caracter. Patronul vindea el insusi si stia absolut tot despre marfa din rafturi; puteai discuta cu el si capata indrumarile necesare. Desi la Paris, Roma, Berlin, Athena si in atatea alte locuri astfel de magazine exista si prospera, la noi au fost toate puse pe butuci de politica falimentara de a permite supermarketurilor sa functioneze altundeva decat la periferia orasului. Micii comercianti au fost, pur si simplu, masacrati.
    Supermarketul ne ia fata cu o falsa abundenta de produse si cu tot felul de promotii tampite, platite tot din buzunarul nostru, unde ne ofera marfa proasta, care oricum nu se vinde.
    Supermarket = politica de monopol + personal imbecil + nepasare fata de clienti + daca nu-ti place, nu cumpara, ca tot n-ai de unde.

  5. naen spune:

    din pacate astea-s rezultatele, daca in scoala nu se pune baza unei minime culturi generale, macar atunci, cat nu e nimeni obligat sa munceasca. dar copiii de acum, majoritatea, prefera sa-si consume timpul liber pe messenger, cu jocuri sau doar fumand si „socializand” la nesfarsit in fatza blocului.

  6. Radu Popovici spune:

    Chiar si asa, daca un patron isi instruieste personalul, se elimina multe situatii neplacute. Nu-mi prea pasa daca vanzatorul stie la ce instrument a cantat paganini, sau cine a pictat Gioconda, atat timp cat capat raspunsurile legate de ceea ce vinde.

  7. Marius Delaepicentru spune:

    Care este legatura oculta dintre duzina si lada?

    😀 Am rîs! Credeam că, în mintea lor, duzină vine de la drezină. (Sfîntă lene!)

  8. cristi-j spune:

    ai aici la comentarii o descriere a relatiei tale cu supermarketurile si magazinele . e veche de vreun an , s-a mai schimbat ceva intre timp ?
    se mai aude ceva cu „duzina” ? hahaha
    si ce e si mai aiurea e ca nici macar la hypermarket nu gasesti de toate , de obicei trebuie sa mergi la 2 , 3 ca sa cumperi tot ce vrei .

  9. cristi-j spune:

    daca tot sunt aici , pot sa spun ca am mai terminat de citit / recitit o categorie – observatorul gastronomic dar tot mai am pina sa ajung la zi .

  10. lavy spune:

    adevarul e ca ati vrut sa va dati mare in fata fetei- asta faceti toti cei care afirmati ca angajatii din supermarketuri sunt niste oameni idioti si neinstruiti si delasatori. la salariul de rahat pe care il are un vanzator fix in paispe il doare de clientul cu figuri in cap care nu poate zice clar ca vrea 12 crenvusti dar vrea sa arate ce realizat e el fata de ea, care e o sluga, o fiinta inferioara. respectul va lipseste dragii mei oameni cu limbaj „elevat” care cade ca si nuca in perete in anumite situatii si contexte.

    • Radu Popovici spune:

      @lavy: Nu aveti dreptate, cel putin nu in totalitate. Poate a doua oara, cand am folosit intentionat cuvantul „duzina” ca sa vad reactia vanzatoarei, ar putea conta ca o atitudine de acest gen (adevarat, cand faci experimente pe cineva, poate ca il privesti altfel), dar prima data in niciun caz. Eu folosesc cuvantul duzina in mod obisnuit, nu am avut intentia de a umili pe nimeni. Vanzatoarea ar fi putut sa intrebe ce naiba este aia duzina, si ar fi primit lamuriri. Numai ca lipsa de cultura merge mana in mana cu fudulia. De acord ca angajatii din supermarketuri nu pot fi doctor-docenti, dar v-as putea da nenumarate exemple de nesimtire crasa a lor, asta ca sa va faceti o imagine corecta a faptului ca educatia merge dincolo de limba romana. In schimb eu le vorbesc cu „saru’ mana” si „dumneavoastra”.
      Asa cum pare comentariul dvs., parca vreti sa va dati mare fata de noi, astia, grobienii, facand parada de cat de bine intelegeti „clasa muncitoare” de astazi; se pare ca nu suntem pana la urma chiar atat de deosebiti prin „dispretul” fata de altii. Probabil ati avut o copilarie grea, iar alti copii rai, care mergeau la scoala gratuita si invatau carte doar fiindca parintii lor aveau salarii mari, v-au necajit cumva si ati ramas marcata. Aveti mare dreptate, dupa ce au ars gazul in scoala, copiii care au invatat doar atat cat sa ajunga vanzatori ar trebui sa fie admirati si pupati pe frunte, nu blamati pentru lipsa de cunostinte elementare; poate ar merita si salarii mai mari caci, nu-i asa, salariul mic te face prost, nu invers. Probabil ca si Einstein, daca s-ar fi angajat pe un salariu de nimic, s-ar fi tampit brusc si ar fi uitat multe din cuvintele elementare ale limbii sale materne!
      Problema lor nu este ca nu stiu, ci ca nu stiu ca nu stiu, si nici nu le pasa!
      In final, fiindca este vorba aici si despre limba romana si materna, vad ca dvs. nu „obisnuiti” litere capitale, si nici semnele de punctuatie nu mai sunt ce au fost o data. Probabil nu va permite salariul de rahat. In rest, sa va fie de bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *