Tom Yum Goong – Supa de creveti iute-acrisoara

Tom yum, sau tom yam, este numele a doua sume similare, preparate in Thailanda si, respectiv, in Laos. In timp ce putini au auzit de varianta laotiana, cea thailandeza cu creveti este populara in intreaga lume si considerata unul dintre simbolurile acestei fabuloase bucatarii. A devenit, de asemenea, unul dintre lucrurile exportate de cultura thailandeza, caci este des intalnita si in Malaezia, Singapore, Indonezia, Myanmar.
Tom Yum Goong - Tom Yum Goong – Supa de creveti iute-acrisoara 1 - Retetele lui Radu
Thailandezii sunt, pur si simplu, indragostiti de aceasta supa. Am avut ocazia sa-i vad gatind-o si sa o gatesc eu insumi la Bangkok, si va pot spune ca experienta este deosebita. Thailandezii o privesc cu aceeasi consideratie cu care apreciem noi sarmalele.
Mi-am adus de la Bruxelles frunze de limeta kafru congelate, lemongrass conservat si galangal uscat. Nu sunt ceea ce ar folosi un thailandez la el acasa, dar sunt destul de bune.

Bucatarie: thailandeza
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 15 minute
Timp de gatit: 15 minute

Ingrediente:
450 g creveti sau mari, cruzi
1 litru fond de pui (sau supa preparata din cubulete de concentrat)
6 tulpini de lemongrass, din cutie, tocate marunt
10 frunze de limeta kafru, taiate julienne
225 g ciuperci de paie, din cutie, bine scurse
3 linguri de sos de peste
4 linguri de suc de limeta
2 cepe verzi, tocate marunt
10 fire proaspete de coriandru, tocate
2 ardei iuti rosii, curatati de seminte si tocati marunt
2 cm bucata de ghimbir, feliata si apoi taiata julienne
1 felie de galangal uscat, zdrobita putin
1 lingurita de zahar de palmier, sfaramat
frunze proaspete de coriandru, pentru servit

Instructiuni:
Se decorticheaza crevetii, lasand coditele intacte. Se curata crevetii de vinisoare, se spala bine si se scurg cu grija. Se da fondul in clocot. Se adauga lemongrass, ghimbir, galangal si jumatate din frunzele de limeta kafru. Se fierb incet, 5-6 minute, pana ce supa devine aromata.

Se adauga ciupercile si crevetii si se fierb incet, pana ce crevetii se fac roz-portocalii. Atentie, in tot acest timp, thailandezii nu amesteca supa, caci, spun ei, va capata un usor iz de la creveti. Nu am avut ocazia sa verific aceasta asertiune, am luat-o pur si simplu ca atare.

Citeste si articolul →   Pui la gratar cu pimenton si ciuperci

Se adauga imediat sos de peste, suc de limeta, zahar, ceapa verde, coriandru, ardei iuti si restul de frunze de limeta kafru. Se gusta si se potriveste asezonarea, daca este nevoie, cu sos de peste, suc de limeta, zahar si ardei iute. Supa trebuie sa fie acrisoara, sarata si iute. Se presara deasupra frunze proaspete de coriandru si se serveste.
Supa este foarte buna si a doua zi, daca este pastrata in frigider, acoperita. Multi spun chiar ca este mai buna a doua zi.

Sfaturi:
Mi-as fi dorit ca supa sa fie mai limpede, dar cand am preparat fondul am fost un pic neatent si a apucat sa clocoteasca vreo 2 minute, ceea ce l-a facut un pic neclar.
Lemongrass proaspat se gaseste in Kaufland si Sellgros.
Galangalul este un ingredient optional
Frunzele de limeta kafru pot fi aproximate inlocuindu-le cu fasii de coaja de limeta si foi de dafin. Aceasta combinatie le imita destul de bine: coaja de limeta da aroma citrica si proaspata, iar dafinul da nuanta usor “lemnoasa”.
Zahar de palmier se gaseste rar, dar poate fi inlocuit cu zahar brun.
Sos de peste si ciuperci de paie se gasesc in supermarket. Eu le-am luat ultima oara de la Carrefour.

Un comentariu pe “Tom Yum Goong – Supa de creveti iute-acrisoara

    • Radu Popovici spune:

      @MD: Fond de pui fiindca nu aveam unul de peste sau de creveti, iar cel de legume mi se pare mai putin gustos. Zahar fiindca pe acolo se asezoneaza si cu zahar. Si chiar merge bine de tot.

  1. Raluca spune:

    Buna Radu,

    In primul rand felicitari pentru site-ul tau ! Si iti mai foarte multumesc de informatia despre Ki-Life, disperam ca nu gasesc nicaieri condimentele de care am nevoie. Legat de Tom Yam Goong, nu se foloseste si lapte de cocos? Eu asa tin minte.
    Voiam sa te intreb de unde cumperi tu creveti proaspeti, pt ca cei care se gasesc in supermarketuri sunt pre-fierti si nu am de unde sa stiu cat sunt de proaspeti, plus ca as vrea sa cumpar din aceea mai mari.

    Multumesc si bucura-ne in continuare cu retele !

    • Radu Popovici spune:

      @Raluca: Multumesc, ma bucur ca iti place blogul.
      In ce priveste supa, poate o confunzi cu Tom Kha Gai? Cred ca exista zeci de variante ale acestei supe, dar eu nu stiu vreuna cu lapte de cocos. Dar nu le stiu, nici pe departe, pe toate… 🙂

      In ce priveste crevetii proaspeti, eu cumpar cozi de creveti (adica creveti deja curatati de capete, dar cu cochilie) congelate de la Mega Image. Sunt foarte bune. Pretul este de 26 lei/500 g si, din ce am vazut eu, au cel mai bun raport pret-calitate de pe piata. Se dezgheata lent, in frigider, peste noapte.
      As sugera sa nu cumperi creveti pre-fierti. De multe ori sunt destul de “neproaspeti” (au pete, cochiliile sunt zdrentuite, antenele rupte etc.) si nici nu au gust bun.
      Gasesti si creveti jumbo congelati, in mai toate supermarketurile mari. Vezi sa scrie pe eticheta ca sunt cruzi.

  2. anton spune:

    Scuze pentru intrebari, dar un site care este un reper nu doar privind atitudinea ci si “altitudinea” (valoarea documentara) poate fi un loc bune pentru acestea:

    1. “limeta kafru” (numele este prezent si pe alte site-uri romanesti. Din ce mi-am dat seama te referi la “kaffir lime”. Pentru ca tu scrii o parte din istoria culinara in Romania iar eu sunt chibit, te intreb doar:
    a. daca zicem oricum lima (in loc de lamaie) chiar este nevoie sa zicem limeta?
    b. kafru…Dupa cum am spus, denumirea englezeasca este “kaffir lime”. Sigur, kaffir este derogatoriu in engleza (desi in acest context nu este), dar in romana o traducere exacta chiar nu este periculoasa. Deci, lima kafir, KAFRI, cafira etc. ar fi gresit sau nu? Am cautat si originea lui kafru; l-am gasit doar pe cateva site-uri romanesti, slovace si poloneze. Pe ultimele insa aparea doar ca substantiv in modul acuzativ (z kafru, adica “cu kafirul”). Sper din suflet ca cel care a introdus cuvantul in Romania in forma asta (probabil http://www.culinar.ro) nu a tradus babeste eticheta importatorului.
    2. Galangan – foarte frumoasa descrierea, dar ea ocoleste tocmai esentialul – galanganul are un gust pronuntat de sapun sau macar de lichid de vase. In anumite combinatii poate fi foarte bun dar nu ar fi utila avertizarea cititorilor, pentru a evita depasirea gramajului?

    • Radu Popovici spune:

      @anton: In ce priveste denumirile, eu nu sunt filolog. A trebuit sa aleg pur si simplu una, cat de corecta am putut-o eu gasi. Cafru este in DEX, asa ca te poti orienta de colo. Cred ca uneori l-am scris kafru, dar am gresit. Nu spunem lima, caci lima este un tip de fasole. Spunem, poate, lime, dar este denumire engleza. Cum bucataria noastra este de inspiratie franceza, eu prefer varianta franceza, adica limeta. Este, zic eu, limeta cafru, caci in DEX nu exista feminin la cafru, ci doar plural. Dar oricine poate folosi ce denumire doreste. Pana nu se pronunta DEX-ul, facem si noi ce putem.

      In ce priveste galangalul (galangal, nu galangan), nu mi s-a parut ca are gust pronuntat de sapun, dar absolut de loc. Nu am cum sa avertizez pe cineva bazandu-ma doar pe gusturile mele, adica pe ceva extrem de subiectiv. Daca ar fi continut cine stie ce substanta periculoasa, as fi avertizat. Matusa mea crede ca busuiocul miroase a transpiratie, de pilda; pot avertiza publicul: Atentie, busuiocul miroase a sudoare? Nu pot face asta. Multi altii vor spune ca busuiocul miroase minunat, si ca galangalul are un gust foarte placut.

  3. Nora spune:

    Multumesc de info, intr-adevar de la Auchan cumparase tamarind si cunostinta mea, insa imi spunea ca e foarte dulce. Nu stiu cum e in bucataria thailandeza (si din cate inteleg sunt multe varietati de tamarind si evident depinde cat de coapta e pastaia), insa cel putin in cea indiana de regula nu e cazul sa fie dulce, ci chiar foarte acru, gen lamaie, fiindca se foloseste in principiu la acrit mancarea. Probabil ca sunt si exceptii cand e bine sa fie un pic mai dulce, de ex. daca se face chutney/sos cu el, care trebuie oricum indulcit cu jaggery/zahar brut, insa in genere nu.

    Revenind la bucataria thailandeza, daca ma voi incumeta la crevetii aceia congelati voi incerca si reteta asta, suna bine! Deocamdata am incercat doar thai coconut chicken soup (tom ka gai, parca?) si a fost deosebita..

    • Radu Popovici spune:

      @Nora: Am luat si eu tamarin de la Auchan si este dulce-acrisor, in nici un caz foarte dulce. Este exact ca cel pe care l-am mancat in Thailanda. Cred ca daca vrei sa fie mai acru, trebuie cules si prelucrat inainte sa fie complet copt. Jaggery, din cate stiu eu, nu este doar zahar nerafinat sau partial rafinat, ci zahar de trestie, adica cel mai bun tip de zahar; este intr-adevar absolut deosebit ca gust.

  4. Nora spune:

    Cred ca pasta de creveti e cea mai problematica, inca n-am reusit sa o depistez, desi parca citeam undeva pe acest forum sau altul ca s-ar putea gasi la Dragonul Rosu. Cat despre celelalte ingrediente se pot gasi si la noi, desi cu mult umblat. Coriandru la caserola la hypermarketuri (Selgros, de ex.), iar galangal & lemongrass (deshidratate sau pasta) si frunze de limeta kafir deshidratate am cumparat de la o firma din Iasi care obisnuieste sa aiba cate un stand pe la targuri bio (au si un site, ctscorner, insa inca nu m-am dumirit daca se poate comanda de pe el sau nu, nu prea pare pus la punct deocamdata). Tamarind am inteles ca se gaseste la macelariile arabesti (cineva imi spunea ca a cumparat de la la un hypermarket, vandut pe post de fruct, insa probabil era alta varietate care era dulce).

    • Radu Popovici spune:

      @Nora: Tamarin se gaseste la Auchan, 500 g la 8,5 lei. Este varietatea care trebuie si este, poate, mai dulce fiindca probabil este bine copt. Pasta de creveti este insa o problema. Eu nu am vazut asa ceva in Romania.

  5. dan spune:

    Poate ca tonul meu a fost un pic mai “viu”, sau chiar ironic; necivilizat nu cred insa ca am fost. Daca ton “civilizat” inseamna adulari si laude lipsite de orice punere in discutie, imi pare rau, nu ma pot conforma.

    Insa ma amuza la culme tupeul cu care apelezi la “standarde”, stiind cum ti-ai facut siteul de condimente. Poate faci un post special pentru a le explica adulatorilor tai despre ce este vorba si cum e cu standardele astea.

    N-o sa mai comentez aici si le doresc tuturor o zi buna in asteptarea urmatoarei retete de oua umplute.

    • Radu Popovici spune:

      @dan: Nu-ti cere nimeni sa te conformezi la nimic, decat unui ton lipsit de agresivitate. Si da, acesta este un standard pentru discutiile civilizate.
      Daca nu-ti plac ouale umplute, n-ai decat sa le ocolesti. Este simplu: da clic in alta parte. Internetul, dupa cum se vede, este o gradina mare…
      In ce priveste site-ul de condimente, fii fara grija. Acest post va veni curand.

  6. dan spune:

    10 fire e cantitate mica? ok, cum zici tu; poate ca sa decorezi 10 farfurii…
    Te rog nu ma mai trimite pe net sa ma lamuresc, dupa cum am mai spus, eu discut din ce-am gatit, nu din ce-am citit pe net.

    Daca tu preferi sa ai doar comentarii extatice si laudative de fiecare data cind mai inventezi cite o reteta de oua umplute, eu pot foarte bine sa nu mai postez nimic, sa fie liniste si pace, e blogul tau, cum il vrei asa sa-l ai. Somn usor.

    • Radu Popovici spune:

      @dan: Te trimit pe net fiindca pari sa ignori total ce-ti spun. Eu nu am recomandat inlocuirea pt. aceasta reteta, am spus in comentariu ca ma refer la cantitatile mici. Tu te aprinzi asa, din principiu, fara sa citesti cu atentie? Crezi ca eu nu am gatit niciodata inlocuind cantitatile mici de coriandru cu patrunjel? Pana la urma, substituirile recomandate de mine sunt alegerea mea. Oricine este liber sa le urmeze, sau sa le ignore.
      In definitiv, atunci cand nu ai la indemana un ingredient si cauti un inlocuitor, acel inlocuitor nu poate fi identic cu ceea ce-ti lipseste. Daca tu renunti sa gasesti un inlocuitor pentru ingredientul lipsa, este alegerea ta, dar iti semnalez ca gustul retetei se schimba si daca acel ingredient lipseste, nu numai daca este substituit cu altul.
      In rest, ai dreptate, mi-as dori sa am schimburi de comentarii “linistite”, adica fara iesiri nervoase, fara mistouri si aluzii ironice, pe un ton civilizat si fara indignari gratuite. Daca te poti conforma acestui standard, esti in continuare binevenit.

  7. dan spune:

    uite, imi promisesem sa nu mai intervin pe tema substituriilor, insa la asta nu rezist; coriandru inlocuit cu patrunjel???? oameni buni, ati gustat vreodata coriandru? aroma n-are nici o treaba cu patrunjelul. totusi, substitutii stabilite pe baza formei frunzelor… e cam mult. Mai bine nu pui nimic decit sa pui patrunjel in loc de coriandru.

    S-ar putea sa ma insel aici, insa ma tem ca patrunjelul nici nu creste prin tarile alea…

    • Radu Popovici spune:

      @dan: Dane, nu te mai agita atata. Tragi concluzii pripite. Mai da si tu o cautare pe net, sa vezi ca nu sunt singurul care recomanda aceasta substuituire, in cazul cantitatilor mici, atunci cand coriandrul are mai mult rol de decor, nu de aroma importanta. Sau poate nu citesti cu atentie postul si comentariile?

  8. simina spune:

    Revin cu noutati. Am gatit supa si ai mei au lins farfuriile. 🙂
    Este cu adevarat deosebita, dar pho bo mi-a placut mai mult. Am gatit-o si pe aceea, dar am uitat sa-ti povestesc. Foarte bune amandoua, dar supa vietnameza mi s-a parut exceptionala. Cea thailandeza este si ea foarte buna, dar parca este un pic mai jos. Oricum, iti transmit multumirile familiei pentru ambele.

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Desi bucatarie thailandeza este preferata mea, trebuie sa-ti dau dreptate. Pho bo este si in opinia mea o supa unica, in special datorita aromei. Tom yum goong este insa ceva mai simplu de preparat si mai rapida. In fine, oricare ar fi preferinta noastra, eu cred ca ambele prilejuiesc o experienta culinara deosebita.

  9. andra spune:

    Cand am citit ingredientele, mi-am zis ca nu voi putea face niciodata reteta asta. Apoi, dracul nu a mai parut atat de negru. 🙂
    Am vazut prin alte retete de-ale tale ca ai inlocuit coriandrul cu patrunjel. Nu vad intotdeauna coriandru prin magazine. Astazi am fost la Carrefour si aveau busuioc, salvie, oregano, cimbru, rucola, chivas (???), patrunjel. Fara coriandru 🙁
    Ce naiba este acel chivas? Eu stiu de Chivas ca marca de whisky.

    • Radu Popovici spune:

      @andra: Uite, ai semnalat o confuzie culinara despre care cred c-a ajuns la nivel national. Sa numesti “chivas” planta respectiva este o tampenie, pur si simplu. Cineva care este in necunostinta de cauza a adaptat denumirea din engleza, “chives”. Si-o fi zis: “ce naiba este chives, ca n-am auzit eu de el, eu am auzit de chivas, astia au gresit etichetele!”
      Englezii denumesc “chives” planta Allium schoenoprasum, pe care DEX-ul o numeste arpagic, sau arpagica, sau ceapa pitica, sau cepsoara, sau ai tufos. Dintre toate aceste denumiri, distribuitorul nu a cunoscut niciuna. Acel chivas, care nu este whisky, este arpagic. L-am numit asa mai mereu, desi acum cred ca cepsoara ar fi o denumire mai potrivita, caci elimina confuzia cu arpagicul-ceapa de samanta.
      Coriandrul nu este identic cu patrunjelul, nici cu cel plat, nici cu cel cret, dar sunt oarecum apropiate. Cand retetele le listeaza in cantitati mici, pot fi intersanjabile.

  10. simina spune:

    Obraznica sau nu, pana la urma voi face supa! 🙂
    Aveam chef sa incerc o supa thailandeza cu creveti si sunt convinsa ca-mi va iesi acra-iute-sarata, chiar daca difera de tom yum goong. Apropo, ce inseamna tom yum goong? Adica stiu ca inseamna supa acrisoara-iute de creveti, dar mi se par cam putine doar 3 cuvinte. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Stiu doar vreo 20-30 de cuvinte thailandeze, si alea doar culinare si in transcriere anglo-franceza. Nu stiu sa citesc alfabetul lor. “Tom” inseamna supa, “yum” inseamna un fel de salata picanta (habar n-am cum de este in denumirea supelor, asta doar daca n-o insemna altceva si nu stiu eu), iar “goong” inseamna creveti.
      Numele romanesc este mult mai lung fiindca am vrut sa fiu explicit. Probabil ca “sarmale” s-ar numi la ei “rulouri din foi de varza cu carne tocata de porc”. 🙂
      Necazul este ca denumirea acestei retete o mai gasesti scrisa si “thom yam gung”, “tom yuhm goong” sau “tom yum kung”, sau orice combinatie asemanatoare fonetic. Nu exista reguli standard de transcriere. Pana si numele strazilor lor sunt scrise diferit, cand sunt transcrise in alfabet roman. Eu am stat ultima oara pe strada (de fapt un bulevard) numita Yaowarat, dar am vazut numele scris si Jowarat si Yowarat.

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Pai vad ca te obraznicesti! 🙂
      Poti folosi shiitake, sa zicem. Sau orice alte ciuperci, pana la urma. Supa iti va iesi oricum gustoasa si aromata, chiar daca va fi oarecum diferita de original. Insa nu-i problema, conteaza s-o gatesti si sa te simti bine facand-o.

  11. dan spune:

    sint absolut de acord ca nu trebuie sa fii “purist” mancarea poate iesi foarte buna cu subsituenti sau chiar fara anumite ingrediente. eu fac de exemplu curry verde fara lemongrass si fara pasta de creveti, fiindca nu am si iese foarte bun… insa uneori poate e mai bine sa renunti la un ingredient decit sa pui altceva care duce gustul final intr-o cu totul alta directie. In cazul asta concret, e tot o preferinta personala, mie nu imi place aroma dafinului si evit sa il pun chiar si in retete care il recomanda.

  12. simina spune:

    Radu, eu zic ca este bine ca ai oferit si variante de substituire. Oricum, cand ceva este substituent, prin definitie este diferit. Imi doresc mult sa prepar retea si, marturisesc ca sunt sigura ca nu am de unde lua frunze de limete kafru.
    Daca nu gasesc nici galangal, cu ce il pot inlocui? Este un fel de ghimbir?

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Este tot un rizom, dar difera de ghimbir destul de mult. Nu este atat de citric si are aroma si gust un pic camforate. In privinta iutelii nu sunt foarte lamurit daca este la fel de iute ca ghimbirul, sau chiar mai iute. As inclina sa zic ca sunt la fel de iuti, dar ca galangalul are o iuteala mai dura nu ca intensitate, ci ca impresie gustativa generala.
      Textura este mai lemnoasa si este mai greu de curatat si de ras. Daca ar fi sa ma aventurez sa dau un substituent care sa aproximeze galangalul, as zice o cantitate echivalenta de ghimbir si putin anason stelat, sau fenicul, macinat.

  13. cristi-j spune:

    speram sa spui asta . ma refer la ultimul raspuns pentru dan . chiar ma pregateam sa spun ceva despre asta dar mi-ai luat-o inainte . nici eu nu sunt un purist si chiar daca e bine sa incercam pastrarea ingredientelor originale/traditionale asta nu inseamna ca nu putem devia mai mult sau mai putin . eu de exemplu aproape de fiecare data cind am mincat tom yum era de culoare portocalie , probabil de la pasta de chilli si creveti – nam prik . si uneori supa e clara uneori nu . exista multe variante si depinde si de gustul fiecaruia . asa cum faceai si tu analogia cu sarmalele , cine poate spune care sunt cele mai bune sarmale ?
    oricum , nu doar thailandezii sunt indragostiti de supa asta , si eu sunt . si doar nu degeaba e printre cele mai cunoscute feluri thailandeze .
    poate ar putea fi amintit ca exista si alte tom yum , cu pui , peste si altele . si ca exista si varianta folosirii pastei tom yum asa cum se foloseste pasta de curry , facuta acasa sau cumparata .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Asa este, culoarea rosie este de la pasta nam prik, eu am preferat aici sa pun ardei iuti proaspeti, ca sa nu complic prea mult reteta. Si asa este destul de intimidanta pentru public, caci contine ingrediente care se gasesc greu. Daca mai adaugam si nam prik pe lista…

      Am luat si eu pasta tom yum, din MegaImage, chiar ieri. O tin pregatita pentru alta reteta, doar ca sa vad cum se comporta acest produs comercial. Nu am mari asteptari, intotdeauna ce mi-am pisat eu cu mana mea a fost mai bun decat produsele comercializate. Sunt totusi utile cand esti in criza de timp.

  14. dan spune:

    multumesc de clarificare, Radu. Problema cu majoritatea substitutiilor, mai ales pentru ingrediente cu un gust foarte specific, este ca pot da intr-adevar rezultate bune (la gust) insa care nu mai seamana cu originalul. In cazul asta se obtine de fapt o alta mancare. Daca e buna sau nu, e decizia fiecaruia.

    • Radu Popovici spune:

      @dan: Ingredientele cu gust foarte specific nu pot fi decat, in cel mai bun caz, aproximate. De multe ori curiozitatea ma face sa gatesc diferite retete chiar daca imi lipsesc 1-2 ingrediente. Exercitiul acesta a fost bun, caci m-a facut sa jonglez cu diferiti substituenti si am invatat multe facand asta. In anii trecuti mai ales nu se gaseau paste de curry, galangal, tamarin si lemongrass (si multe altele) si am invatat sa le aproximez… in felul meu, citind mai intai toata documentatia care mi-a cazut in mana, apoi incercand.
      Desigur, retetele aveau un gust putin diferit, dar era foarte usor de stabilit daca substituirile functioneaza sau nu. Eu nu sunt insa un purist, dupa mine este tom yum goong si daca nu pun frunze de limeta kafru. Thailandezii insisi il considera aici un ingredient oarecum optional.

  15. dan spune:

    imi pare rau, insa sa inlocuiesti frunzele de limeta cu coaja de limeta+dafin e ca si cum ai inlocui scortisoara cu praf de caramida +pudra de cacao. Daca coaja de limeta se mai apropie cumva ca aroma (insa foarte de departe), dafinul n-are nici o treaba; sau te gandesti la forma? Adica faci o substitutie de ingrediente pe baza formei pe care o au? interesant…

    Tu chiar ai incercat vreodata inlocuirea asta? sau e si asta din citite/auzite? eu n-am incercat-o, insa stiu foarte bine ce gust da frunza de kaffir lime…

    • Radu Popovici spune:

      @dan: Normal ca am incercat inlocuirea aceasta si inca in o sumedenie de retete. Este o inlocuire de avarie, caci, intr-adevar, frunzele de limeta kafru au o aroma foarte specifica. Nici frunzele de limeta nu se apropie ca aroma; nu-i vorba, ca nici pe astea nu le gasesti pe piata. Normal ca inlocuirea nu ofera aroma indentica, insa nu am altceva mai bun la indemana.
      Thailandezii insisi recomanda substituirea lor cu coaja de limeta, sau busuioc thailandez lamaios, si chiar foi de dafin. Daca vrei un astfel de link, cu aceasta recomandare, ti-l pot oferi:
      http://www.thaikitchen.com/equivalent.html
      Aceasta substituire este alegerea mea si reprezinta, in opinia mea, cea mai buna solutie pe care am avut-o la indemana, in lipsa ingredientului real.

  16. memphis spune:

    Am mancat si eu supa asta la Siam, pe vremea cand fiinta undeva pe strada Mihai Eminescu. Foarte buna!
    Vad ca se si prepara extrem de usor, dificultatea fiind adunatul ingredientelor. Acesta este marele handicap al bucatariei thailandeze in Romania.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Stam foarte prost la capitolul ingrediente, desi nu asa de prost ca acum 4-5 ani. Fara lemongrass, galangal, frunze de limeta kafru, pasta de creveti, tamarin – adica ingredientele care nu se gasesc pe piata – nu poti gati retete thailandeze. Cred ca sunt foarte putine cele care nu contin macar unul dintre aceste ingrediente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.