Tripoli din Liban

Restaurant Tripoli – specific libanez
Str. Calea Calarasi 90

Marturisesc ca, la început, nu am înteles de ce un restaurant libanez se numeste Tripoli. Ştiam doar ca Tripoli este capitala Libiei si ca fusese înfiintat de fenicieni, stramosii de azi ai libanezilor. Ma si gandeam ca legatura între Tripoli si Liban este cam prea complicata pentru romanul mediu si ca se putea gasi un nume mai potrivit. Recent, tot sapand pe Internet am aflat cu curprindere ca Tripoli este si numele unui important oras libanez. Este chiar al doilea oras ca marime, dupa Beirut; daca nu ma însel, are chiar vreo 500.000 de locuitori. Iata, deci, ca numele era cat se poate de justificat si doar ignoranta m-a facut sa-l pun în dubiu.
 
Fusesem deja la restaurantul Tripoli de cateva ori, înca de pe vremea cand desenele de pe pereti erau în lucru. Îmi amintesc de o fata foarte tanara, probabil studenta, care trebaluia cu o gramada de pensule si vopsele. Desenele nu mi se par chiar opere de arta, dar sunt oricum mai bune decat ceea ce am vazut prin alte parti, iar daca le privesti cu ochii în farfurie, încep chiar sa ti se para frumoase.

M-am gandit ca, daca tot am avut aflat acum de ce se numeste Tripoli, poate n-ar fi rau sa mai dau o raita pe acolo, sa vad ce s-a schimbat între timp. Zis si facut, l-am luat de o aripa pe amicul Costel si am descins acolo vineri (24 aprilie 2009) pe la ora 18:00. Cum suntem în criza – nu eu si Costel, ci toata planeta – restaurantul era pe trei sferturi gol (clientii au început sa se stranga, cat de cat, abia dupa vreo ora).
Am constatat ca meniul era cam acelasi pe care îl stiam de acum 2-3 ani, sau daca se produsese între timp vreo schimbare, în orice caz nu era una spectaculoasa, pe care sa o remarc.

Am comandat rapid felurile mele preferate, hummus cu snuber (seminte de pin) si falafel… asa, ca sa fiu sigur. Mare inventie nautul asta, sa stiti! Mie îmi place teribil.
Costel a luat baba ganoush si sharhat de pui, iar la desert ne-am aruncat la „noapte la Tripoli”, un desert cu caimac frecat cu paine, feliute de banana, fasiuse de pepene galben, miere si fistic macinat. 
Preturi: gustarile între 12-15 RON, felurile principale între 17-28 RON, deserturile pe la 11-15 RON. Nu e gratis, dar nici de speriat…

Ca sa scurtez povestea, mancarea a fost din nou foarte buna, deci calitatea s-a mentinut constanta în toti acesti ani, serviciul rapid, portiile îndeajuns de mari, atmosfera ok si preturi rezonabile. Va pot jura cu mana pe inima ca este un restaurant super-decent, unde ar merita sa calc mai des, un loc unde se poate merge cu prietenii, cu familia, potrivit chiar pentru o iesire cu perechea.

Ah, era sa uit… Tripoli este un restaurant pentru fumatori, deci cei care aveti probleme cu fumul de tigara (cum este si cazul meu), mergeti acolo pana sa se întunece, cand restaurantul nu este aglomerat, iar cei cativa fumatori sunt suportabili.

În concluzie: mancarea: 5 puncte, serviciul: 4 puncte, atmosfera: 4 puncte, portii: 4 puncte, pret: 3 puncte. 20 de puncte din 25 posibile, adica destul de sus în aprecierile mele.

Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rau / mult prea scump
2 puncte: binisor / cam scump
3 puncte: mediu / pret ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neasteptat de ieftin