Ultima masă

Ce ai manca la…ultima masa?

Sunt curios. Iata motivul, singurul, pentru care scriu acest articol. Sunt curios care anume preparat culinar vă place cel mai mult… dar cu adevărat cel mai mult. Nu vreau să mă uimiţi cu un preparat deosebit de rafinat şi cu denumire alambicată, gen: „fricassée de fazan cu inimi de anghinare şi sos spumă de sparanghel”, vreau adevărul adevărat, adică cel mai cinstit răspuns posibil la întrebarea ce urmează descrierii unei situaţii prezumtive.

Situaţia este aceasta: să presupunem că sunteţi, Doamne fereşte!, în celula condamnaţilor la moarte şi aveţi dreptul la îndeplinirea unei ultime dorinţe. Să presupunem că această dorinţă ar fi o ultimă masă, ceva, un preparat, un desert, o supă, orice. O chestie comestibilă şi care vă place teribil de mult, dincolo de logică, ceva care vă face să vă simţiţi fericiţi, recunoscători şi sătui.

Întrebarea este aceasta: ce aţi alege? Poate ceva cunoscut în ultimii ani, sau zeci de ani, de când aţi devenit adult? Poate ceva din copilărie, gătit de mama acasă? Poate ceva ce vă gătiţi singuri?

Ştiu că este greu de răspuns, dar ar fi o temă de discuţie extrem de interesantă. Eu, de pildă, ce aş răspunde? Sunt dator s-o fac, căci trebuie ca cineva să spargă gheaţa şi corect este ca acela să fie exact cel care vă „instigă”. Probabil vă aşteptaţi să-mi doresc vreun curry thailandez, picant şi aromat, sau un pui tandoori, sau vreo salată colorată, aromată şi presărată cu seminţe de susan prăjite. Toate sunt foooaaarte bune şi când mă gândesc la ele deja îmi plouă în gură. Totuşi nu acestea ar fi răspunsul.

Citeste si articolul →   Cea mai bună mâncare din viaţa mea

Răspunsul meu, cel mai sincer, adică „pe bune” rău de tot, ar fi plăcintă cu mere, aşa cum o făcea mama.

Aş mesteca-o şi aş închide ochii amintindu-mi de vremurile când eram mic, mult mai mic decât copiii mei de acum, când părinţii mei erau tineri, ceva mai tineri decât copiii mei de acum, când eram lipsit de griji şi atât de fericit încât nici nu ştiam că voi rememora acele momente peste zeci de ani şi voi zâmbi cu ochii umeziţi la amintirea lor.

Da, banala plăcintă cu mere, amestecată cu puţină gutuie rasă, „împănată” cu o mână de stafide şi aromată cu un strop de scorţişoară. Cred că ar fi minunată ca ultimă masă.


118 comentarii pe “Ultima masă

  1. Georgeta spune:

    O ciorba de burta, buna, bine facuta, cu burta multa, dreasa cu smantana si mujdei, o portie de ardei umplut cu carne si un profiterol.

  2. speranta spune:

    hm.nu m-am gandit ce voi manca la sf de drum.dar deja imi ploua in gura dupa placinta lui mama cu mere de cozonaci lu matusimea ,mamaie.iar mama facea un papricas mamama.am incercat aceas reteta a mamei dar parca nu are acelas gust iar facut de mine invatata de o italianca spaghete cu sos ragu care eu si copii as manca pana nu mai putem.interesant articol sper sa traiesc atat cat imi e mosoru sa i pot ajuta si pe copii me-i.o seara frumoasa

  3. gabi spune:

    o mamaliguta cu brinza de oi alaturi de o friptura zdravana de purcel…hai…si niste muraturi…ca deh,cea mai buna leguma e tot carnea!cam asta ar fi ultimaaaaa…

    • Radu Popovici spune:

      @gabi: Ce dorinta cuminte. Pe FB iti plac mult retetele exotice, cu fructe de mare. Ultima masa, insa, tot din bucataria mamei. 🙂

  4. braluca spune:

    Desi a trecut mai bine de un an de la deschiderea postului,nu ma pot abtine sa nu scriu…..nu de alta dar a provocat asa un sentiment gandul la ultima masa…probabil nu as avea nevoie…..pe motiv de suparare :)…..dar fara motiv de suparare as solicita friptura de miel la tava cu muuuuuuuuult hrean cu otet!

  5. aurelia spune:

    Sper ca n-am intarziat prea tare cu raspunsul ! :))
    CIOCOLATA,MUUUUUUULTA CIOCOLATA !
    Sau :1.sarmale cu smantana,ardei iute si mamaliguta.
    2.salata de vinete cu ceapa si rosii

  6. Nora spune:

    Placinta cu cartofi pe care o facea bunica mea in ziua in care cocea painile in cuptorul din curte. Aluatul era cel pentru paine iar umplutura era din cartofi taiati rondele, ceapa taiata pestisori, sare si mult piper negru macinat nitel mai mare. Umplutura asta o pregatea cu doua – trei ore inainte, iar treaba mea era sa o amestec din cand in cand. Cand aluatul era gata, taia bucati din el, il intindea, dar nu prea tare, pana ajungea sa aiba 4-5mm grosime, ii dadea o forma rotunda, punea apoi in mijloc 2-3 pumni de umplutura, il plia, iar apoi, dupa ce aseza painile in cuptor, aseza si placintele in gura cuptorului. Langa placinta asta fierbinte, abia scoasa din cuptor, merge de minune un pahar de zeama de varza rece sau cativa castraveciori murati, stropiti cu nitel ulei de dovleac de la Faget (Banat).

  7. Conu Fanica spune:

    Desi probabil in decursul timpului mi-as schimba preferintele ACUM as alege un desert. Cheescakeul de la Copolovici (Kopel’s) cu dulceata de fructe de padure.

    Inca odata, e o alegere de moment (mai mult datorita faptului ca nu prea mananc prajituri). Imi place foarte mult prajitura asta pe care am descoperit-o de curand.
    Pe termen lung cred ca as reveni la un preparat tailandez asa cum il faceau acum cativa ani la Siam. Sau poate un Sugiuc autentic cu salata fatoush si un Ayran.

    • Radu Popovici spune:

      @Conu Fanica: Da, Siam a cam scazut in calitate fata de acum 3-4 ani. Deci, in cazul tau, depinde de momentul in care mori. Cheesecake? Minim 1 kg, as sugera. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.