Uluitoarea Cambodgie – partea 3

Picnic langa Angkor Wat

Raspandirea templelor de la Angkor Wat le face vizitabile doar calatorind între ele cu un mijloc de locomotie. Cel mai obisnuit este tuk-tuk-ul, o motocicleta care trage dupa ea un fel de sareta cu 4 locuri. Nu este extrem de comod, dar este excelent pentru distante scurte. Localnicii mai folosesc si elefanti.


Asa se face ca, odata ajunsi la Siem Reap (un orasel aflat la circa 8 km distanta de Angkor Wat), unul dintre primele lucruri pe care le fac turistii este sa-si asigure serviciile unui sofer de tuk-tuk. Pentru 12 dolari SUA, acest sofer sui-generis este la dispozitia ta de dimineata, de la ora 9:00, pana la orele 16:00 dupa-amiaza.

Bineînteles la pranz, adica cel tarziu la ora 12:00, se face o pauza de masa. Cambodgienii se scoala foarte de dimineata (se si culca devreme, la scurt timp dupa asfintit, caci costul energiei electrice este aproape prohibitiv), iar pe la amiaza toata lumea simte nevoia sa manance. Obiceiul nescris este ca soferul de tuk-tuk sa-si duca clientii la unul dintre restaurantele din regiune. Între restaurante si soferi exista o întelegere: daca aduci clienti, mananci gratuit. Preturile sunt mici: doua persoane mananca si beau bine, pe saturate, cu vreo 10 dolari. Acesta este pretul pentru turisti, localnicii mananca cu doar un sfert din aceasta suma.
Am avut norocul sa întalnim un sofer deosebit: o rupea binisor în engleza si franceza si avea multe de povestit, inclusiv chestii de pe vremea khmerilor rosii, lucruri care-ti faceau parul maciuca si te înfiorau de groaza. Ce au patimit europenii de pe urma comunistilor a fost parfum fata de ceea ce s-a întamplat în Cambodgia, ca si în alte parti ale Asiei. Este de ajuns sa spun ca Pol Pot si khmerii rosii au desfiintat orasele, banii si familia, au separat parintii de copii, au interzis orice alte culturi afara de cea a orezului si au asasinat 3-4 milioane de oameni, adica un sfert din populatie. Cambodgienii sunt unul dintre popoarele care au suferit imens, si cu toate acestea au avut puterea s-o ia de la capat si sa învete din nou sa rada.

Revenind la subiecte mai placute, adica la cel culinar, soferul nostru ne-a oferit, într-una din zile, prilejul de a lua masa pe malul lacului, gatita de doua femei, la o bucatarie improvizata.

Nu doar am supravegheat totul cu mare curiozitate (marturisesc ca voiam si sa ma asigur ca ceea ce se pune în oala este curat si proaspat; va rog sa nu ma blamati, dar era prima oara cand mancam pe camp, si asta se petrecea în cea mai saraca tara din Asia), dar am si filmat toata procedura. Femeile au gatit exceptional, exact asa cum citisem eu în carti ca trebuie sa se gateasca în Asia de Sud-Est (tot respectul meu pentru editura si autori).

Toate ingredientele erau proaspete, s-a gatit cu foarte putina grasime, totul era aromat si delicios de gustos. Şi mai arata si bine!

Am descoperit cat de înclinati spre igiena sunt acesti oameni atat de simpli. În toata Asia de sud-est, apa este poluata iar oamenii sunt saraci si lipsiti de educatia pe care ti-o da scoala, dar, chiar si atunci cand mananci pe o masa asezata practic în camp, totul este FOARTE curat. Incredibil, dar aveam fata de masa brodata, de un alb sclipitor, pahare, vase de portelan si am fost serviti nu cu profesionalismul unui chelner de la vreun restaurant de fite, ci cu caldura si prietenie, asa cum doar oamenii buni si veseli stiu s-o faca.

Apropo de curatenie, cat am stat în Asia, nu am simtit miros de transpiratie decat la cativa dintre turistii occidentali, luati prin surprindere, probabil, de caldura. Localnicii sunt saraci, dar au dintii albi si zambesc cu sinceritate si încredere, nu au unghii îndoliate si nu put. Poate ca nu au apucat sa mearga la scoala îndeajuns, dar au educatia de acasa, care este cea mai importanta. Politete, curatenie, buna-vointa, harnicie. Îmi imaginam acest, sa-i zic picnic, în Romania, si nu sunt deloc sigur ca mancarea si igiena ar fi fost aceleasi.
Va las sa priviti fotografiile: asa se gateste si asa arata mancarea facuta la butelie, pe malul lacului, la Angkor Wat; asa am mancat, vegheati de secolele de istorie „agatate” de zidurile templelor.

Din aceeasi serie de articole:
Khmer and proud of it!
Ton Le Sap
Cu cosnita în Phnom Penh
Şcoala de gatit