Uluitoarea Cambodgie – partea 5

Şcoala de gatit

A venit vremea sa închei povestea calatoriei mele culinare în Cambodgia, mai ales ca a trecut mai mult de un an de atunci si mi-e teama ca amintirile se vor estompa încetul cu încetul. Vreau sa va povestesc putin despre o institutie extrem de raspandita în Asia de Sud-Est si foarte populara printre turisti: cursurile de gatit.

Este imposibil ca la receptia hotelurilor, în ofertele brokerilor de turism, în restaurante si în diverse alte parti sa nu observi fluturasele, sau pliantele, care fac reclama acestui tip de divertisment care, sunt convins, ar prinde si la noi, mai ales la marile companii, pe post de team-building, în locul stupidelor batai cu bile colorate si a altor jocuri la fel de tembele.

Oferta cambodgiana era destul de diversa, turistii putand alege între mai multe optiuni, de la cursuri de o zi, la pretul de 20 de dolari americani, pana la cele de mai multe saptamani, la pret de cateva mii de dolari. Functie de timpul disponibil si de bani, fiecare îsi putea gasi ceva pe masura.
Este înca o dovada a importantei pe care localnici o dau bucatariei, dar si o recunoastere implicita a faptului ca gastronomia este o componenta a „personalitatii” unei natiuni. Este extrem de bine, ca turist, sa ti se ofere posibilitatea sa cunosti ingredientele si bucataria unei tari exotice. Nu este mai putin adevarat ca numarul de expati si de turisti din Cambodgia este foarte mare (nici pe departe cat cel din Thailanda, de exemplu, dar turistii vin în „cantitati” importante), asa ca acest gen de divertisment îsi gaseste lesne amatori.

Şcoala despre care vreau sa va vorbesc apartinea unui olandez, proprietar a doua restaurante. L-am vazut de cateva ori, foarte relaxat, vesnic în compania prietenilor, razand si simtindu-se bine. Restaurantele si scoala produceau pentru el îndeajuns cat sa taiasca foarte bine. Olandezul nostru organizase scoala si cursurile ca sa mearga struna. Personalul era extrem de muncitor si de amabil, si nu era vorba doar d eteama de a si pierde locul de munca, pur si simplu asa sunt asiaticii: extrem de muncitori.

Şcoala debuta dimineata, cu mersul la piata. Cursantii erau îmbarcati în cateva tuk-tuk-uri (motorete care au ca remorca o bancheta dubla, 4 locuri, doua cate doua fata în fata, cu acoperis), mijlocul de deplasare cel mai ieftin si cel mai popular printre turisti. Acestea se „descarcau” la una dintre pietele orasului si asteptau.

Profesorul, de obicei un localnic vorbitor de engleza, conducea cursantii printre tarabe si le arata ingredientele ce urmau a fi solosite în acea zi. Explicatiile erau foarte simple, asa ca daca nu te documentai si singur, riscai sa ramai cu foarte putin. Totul era nostim, caci piata era aglomerata, plina de tot felul de produse necunoscute, profesorul vorbea simultan cu vanzatorii si elevii, era o harababura extrem de pitoreasca.

În piata nu se cumpara nimic, ingredientele asteptau cursantii în bucatarie, deja pregatite si sortate.

Bucataria era situata, de obicei, pe terasa unei cladiri, într-un loc aerisit, cu vedere frumoasa. Posturile de lucru erau individuale, dotate cu absolut tot ce trebuie, plitele aveau doua ochiuri (la una lucrau doi cursanti), racordate la butelia de gaz.

Pe langa profesor erau si 1 asiatenta care spala vasele si avea grija sa debaraseze. Profesorul avea propriul post de lucru, deasupra caruia era pozitionata o oglinda, astel înclinata încat toata lumea sa-i poata urmari miscarile mainilor.

Într-o zi se lucra de la ora 9:00 pana pe la 16:00 si, în afara de mersul la piata, elevii gateau 2-3 feluri de mancare si un desert specifice bucatariei cambodgiene. Toate ingredientele erau proaspete, toate vasele luceau de curatenie, toata lumea primea echipament de protectie, de obicei sorturi mari, cu sigla scolii.

Atmosfera era extrem de relaxata, lumea se distra copios, dar se gatea la modul cel mai serios. Cursantii erau de tot felul, de la bucatari profesionisti (dar specializati în alt tip de bucatarie, mai ales europeni, australieni si americani) pana la cei care puneau mana prima oara în viata pe un wok. Fiecare preparat se manca în grup, se comenta, se aplauda, se faceau glume. În grupul meu mai erau doua australience, o norvegianca, doua americance, un cuplu britanic, un mexican si un cuplu de francezi. Barierele de limba au si de cultura au disparut dintr-o data, eram doar o echipa care muncea si se distra.

Îmi amintesc ca am preparat o pasta de condimente pisate, un „kroeung”, cum îl numesc localnicii, cu mult ardei iute, galangal, usturoi, ceapa, lemongrass si curcuma proaspata (ne-am îngalbenit toti pe maini si pe dinti, dar pigmentul a disparut relativ rapid, prin expunere la lumina), cu acesta preparand apoi „amok”, un curry extrem de popular în Cambodgia, care se gateste în frunze de bananier.

Am facut si o salata cu taro si cu flori de bananier, absolut exotica si minunat de interesanta pentru toata lumea. Au urmat niste pachetele de primavara si, în final, orez lipicios cu mango.

În pauze profesorul (al nostru era un tinerel de vreo 24-25 de ani, care lucra ca sa se poata întretine, fiind student la facultatea de finante) ne facea si demonstratii rapide de… sculptura. Sculptatul legumelor si fructelor este o arta în Asia de sud si de sud-est, iar profesorul nostru, fara sa fie vreun mare talent, era destul de priceput, ceea ce nu se putea spune si despre mine; am fost bucuros ca am terminat cursurile cu toate degetele la locul lor. Oricum, ce le iese din maini acestor decoratori este de-a dreptul senzational.
La încheierea fiecarei zile de curs primeai o brosura cu retetele gatite peste zi, traduse în limba engleza, plus alte cateva retete ca sa exersezi singur acasa.

M-am întors de la Phnom Penh de-a dreptul îndragostit de bucataria cambodgiana si cu destul de multe cunostinte acumulate „direct de la sursa”, ca sa spun asa.
Cambodgia este un loc fabulos, unde poti învata cum sa te bucuri de viata. Cred ca aceasta fraza este cel mai sincer omagiu pe care îl pot aduce acestei tari si oamenilor ei minunati. M-as reîntoarce acolo oricand.

(sfarsit)

Din aceeasi serie:
Khmer and proud of it!
Ton Le Sap
Picnic langa Angkor Wat
Cu cosnita în Phnom Penh